Sînt o mamă unică, la fel ca toate mamele

Oana DIMOFTE
Publicat în Dilema Veche nr. 1013 din 7 – 13 septembrie 2023
image

„Aoleu, și acum ce fac?” „Pe cine să întreb?” „Ce-ar fi făcut mama mea?” „Și dacă e greșit?” „Și dacă e periculos?”

În momentul în care scriu acest text au trecut exact 3.880 de zile de cînd sînt mamă. Și foarte puține dintre ele s-au încheiat fără să îmi pun măcar una dintre întrebările de mai sus. De fapt, în foarte multe mi-am pus toate întrebările de mai sus.

Cred că sînt tot atîtea feluri de a fi mamă pe cît de multe mame sînt în lumea asta. Probabil că unul dintre cele mai deștepte gînduri care mi-au venit vreodată e să nu caut un model de a face asta și să îmi dau voie să descopăr ce fel de mamă sînt eu. O idee chiar cumsecade, mai ales că a venit la pachet cu alta: în loc să decid eu ce fel de copil am, să mă străduiesc să cunosc copilul așa cum e el.

De felul meu, sînt un om anxios. Însă din gîndurile astea două a ieșit o combinație relativ simpatică. Mi-a dispărut teama că nu voi atinge cine știe ce standarde ale ființării ca mamă. Ceea ce m-a ajutat foarte mult, mai ales că am devenit părinte în plină epocă a shaming-ului pe grupurile online dedicate subiectului. Nu m-a interesat ca odrasla mea să fie prima din cohortă care stă în șezut, nici să-l întreacă pe Usain Bolt la nouă luni, nici să recite vreun „Luceafăr” la vîrsta de doi ani. M-am putut bucura de momentele în care ea a decis că este pregătită să facă un salt în dezvoltare sau vreo achiziție cognitivă.

Mi-a păsat prea puțin spre deloc să îmi demonstrez măiestria culinară la vîrsta diversificării (cine mă cunoaște tocmai a rîs cînd a citit asta). Nici nu mi-am comandat medalie pentru vreun record la numărul de ore petrecute jucîndu-mă cu succesoarea. I-am scos căciula de pe cap cînd temperaturile atingeau un număr pozitiv cu două cifre și m-au amuzat privirile oripilate, din spațiul online sau din cel offline. Ba chiar am îndrăznit să nu comunic public pînă la ce vîrstă am alăptat copilul și să nu mă intereseze deciziile altor mame pe acest subiect, la vremea respectivă vedeta absolută a polemicilor online.

În loc să îmi suprapun imaginea cu vreo grilă de evaluare a conștiinței publice, mi-am dat șansa de a mă descoperi eu pe mine însămi. Și am aflat lucruri interesante: că mi se pare în regulă și chiar folositor să vorbesc cu copilul meu despre orice se întîmplă pe lumea asta. Că există situații în care greșesc față de ea și e normal să îi cer iertare. Că îi pot explica lucruri despre viață și ea chiar are încredere că nu o mint. Că e OK să nu fac o pasiune din puzzle-urile dedicate vîrstei de cinci ani, însă pot să ador să mă uit cu ea la Gilmore Girls, cînd se apropie de adolescență. Că prefer să căutăm împreună răspunsul la întrebările existențiale din copilărie, în loc să o pun să învețe poezii. Că sînt în stare să găsesc argumentele care să o convingă de ce e important să citești. Sau să faci sport. Sau să fii un om onest.

Și atunci de ce persistă întrebările din primul paragraf? Pentru că, așa cum spune o memă de pe Internet, „Să fii mamă înseamnă să accepți că vei fi îngrijorată pentru tot restul vieții tale”. Bănuiesc că nu e valabilă pentru toate mamele, însă, în cazul meu, chiar e. Nu mă îngrijorează performanța mea, dar teama că Ericăi i s-ar putea întîmpla ceva sau că o decizie de-ale mele i-ar putea produce vreun rău mă însoțește în fiecare zi și am învățat să o accept, pentru că și ea face parte din ființarea mea ca mamă.

În zilele în care mă simt înțeleaptă, îmi dau seama că modul cel mai eficient de a anestezia teama asta e echilibrul. Pentru că, din prima ei zi, riscuri au existat și, pe măsură ce timpul a trecut, ele n-au făcut decît să se transforme. Iar echilibru înseamnă să identific cîte pot, să știu că niciodată nu le voi putea anticipa pe toate și să las copilul să se bucure de viață și de copilărie.

Nu am nostalgia copilăriei cu cheia la gît, nu mi se pare că generația mea e vreun standard de aur în ceea ce privește dezvoltarea psiho-emoțională și nici nu cred că secretul independenței ca adult e să fi venit acasă, în copilărie, cu genunchii zdreliți sau mîndru după o victorie în trîntă dreaptă cu bully-ul cartierului.

Însă da, cred în ideea de independență și mai cred că ea nu se construiește cu experimente de anduranță a copilului, ci ajutîndu-l să afle cine e, ce îl definește cu adevărat, cum să își citească corect busola și să își facă propriile alegeri bune. Iar unul dintre lucrurile care mi se par importante în schema asta este cel pentru care eu am avut nevoie de treizeci de ani să-l aflu: să nu aibă vreodată sentimentul că are ceva de demonstrat altcuiva. Nici mie.

Toate lucrurile astea se întîmplă pentru că o definesc pe ea, mă definesc pe mine și ne definesc pe noi împreună. Ele sînt termenii unei ecuații unice, a noastră. Însă nu e o formulă absolută, nu ar funcționa în oricare altă ecuație. Pentru că a fi mama cuiva sau a fi copilul cuiva înseamnă a declina o ființă unică, ceea ce sîntem fiecare dintre noi. Pot exista coordonate comune, de exemplu responsabilitatea, grija, sinceritatea, însă, dincolo de ele, rămîne o formulă imposibil de repetat. Și e perfect așa.

Oana Dimofte este jurnalistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

pizza cu smantana jpg
Pizza cu sos de smântână
Pizza cu sos de smântână este o variantă rafinată și cremoasă a unui preparat clasic.
deliciu la pahar cu capsuni jpg
Desert la pahar cu căpșuni
Desertul la pahar cu căpșuni este un răsfăț ușor și un final delicat al unei mese speciale.
Jeff Bezos  foto   Profimedia jpeg
Întrebarea ciudată pe care Jeff Bezos o pune la interviurile de job. Tu știi să răspunzi la ea?
Toată lumea își dorește să lucreze într-o companie mare, pe un salariu foarte bun. Însă nu-i prea ușor să treci de interviurile… cu șeful cel mare!
Curry de spanac  Sursa foto shutterstock 2191623761 jpg
Curry de spanac. Este gata în 30 de minute!
Îţi propunem un preparat cu spanac şi condimente de pe alte meridiane: turmeric, chimen, ghimbir. Acest curry de spanac va face senzaţie în familia ta şi-l vei repeta de nenumărate ori!
salata din piept de curcan jpg
Salată din piept de curcan
Această salată este o alegere ideală pentru o masă rapidă și sănătoasă.
pensionari jpg
Pensionarii britanici fură în disperare din magazine: „pur și simplu nu își pot permite să cumpere alimente”
Comercianții de produse alimentare au înregistrat, în ultimul an, o creștere a furtului din magazine de către pensionari, pe fondul scumpirii costului vieții, potrivit unei importante firme de securitate.
Banner Amalia Enache
salata de smochine cu camembert jpg
Salată de smochine cu brânză Camembert
Salată de smochine cu brânză Camembert este un preparat sofisticat și este ideal pentru un aperitiv rafinat sau o gustare ușoară.
Importul de tractoare blocat in vama FOTO Tudor Iovu
Platforma AFM a picat la nici două ore de la startul programului „Rabla pentru tractoare”. Nu este exclusă varianta unui atac cibernetic
La scurt timp după lansarea Programului „Rabla pentru tractoare”, platforma a început să funcționeze cu sincope și blocaje, astfel că s-a decis suspendarea acestuia. Autoritățile nu exclud varianta unui atac cibernetic.