Sînt animalele non-umane persoane?

Emilian MIHAILOV
Publicat în Dilema Veche nr. 536 din 22-28 mai 2014
Sînt animalele non umane persoane? jpeg

Recent, un parlamentar român a propus declararea delfinilor drept persoane, obiectivul fiind acela de a crea un cadru legislativ prin care se asigură protejarea bunăstării animalelor. Din păcate, unele dintre elitele noastre locale s-au grăbit, sub imperiul autosuficienţei, să afirme că propunerea este o trăsnaie. Nu s-au chinuit să contribuie la crearea unui teren fertil pentru progresul moral. În schimb, alţii au făcut eforturi să promoveze idei contracurent în vremuri trecute, idei care acum sînt de la sine înţelese. Astăzi, cu toţii acceptăm că animalele nu trebuie maltratate, dar nu tot timpul a fost aşa. În 1821, Richard Martin, proprietar de pămînt şi membru în parlamentul englez, a propus o lege prin care se interzicea maltratarea cailor. În cadrul dezbaterilor parlamentare, toată lumea a răbufnit în hohote cînd cei mai mulţi dintre colegii lui Martin au sugerat că şi măgarii trebuie protejaţi, şi că legea va genera cereri ulterioare de a proteja şi cîinii. Iar cînd cineva a strigat „şi pisicile“, toţi parlamentarii au intrat în convulsii de rîs. Idei de avangardă, care azi reprezintă normalitatea, sînt acceptate cu greu. Legea nu a trecut, dar cu insistenţă, Richard Martin a reuşit, peste cîţiva ani, să treacă o altă lege prin care se pedepsea maltratarea animalelor aflate în proprietatea altora. Desigur, aplicarea legii trebuia monitorizată deoarece mentalitatea vremii nu era favorabilă. Aşa a luat naştere prima organizaţie care lupta împotriva cruzimii faţă de animale. Dacă ceva poate părea la început o trăsnaie pentru oameni „de frunte“, asta nu înseamnă că nu se găseşte cel puţin ceva interesant în spatele ei.

Persoane şi obiecte

Distincţia dintre persoane şi obiecte, trasată de Kant, încă face carieră în încercarea noastră de a decide ce statut au animalele. Kant susţine că sînt două genuri de existenţă: persoane şi obiecte. Persoanele sînt prin excelenţă fiinţele care posedă raţiune. Prin raţiune nu trebuie să înţelegem aici simpla capacitate de a face calcule sau simpla inteligenţă. Kant avea în vedere ceva mai complex, anume capacitatea de fi autonom. Fiinţa autonomă este cea care nu este ghidată în acţiune doar de impulsuri, ci şi de deliberare raţională, proces cognitiv prin care înseşi motivele acţiunii sînt examinate în lumina unor standarde raţionale. Dar trăsătura de bază care permite exercitarea autonomiei este capacitatea de a fi conştient de propriul sine. Kant credea că doar oamenii au capacitatea de a fi conştienţi de propriile stări mentale. Animalele, pur şi simplu, nu posedă conştiinţă de sine. Din acest motiv, ele nu pot fi considerate persoane, ci doar obiecte. În ciuda elaborărilor conceptuale ale lui Kant, credem în continuare că nu este plauzibil să atribuim animalelor statutul de obiecte, din moment ce deţin capacitatea de a simţi durere şi plăcere. Recent, cotidianul Le Figaro titra „O pisică nu este o lampă“, francezii tocmai schimbînd, în codul civil, statutul juridic al animalelor, din obiecte, în fiinţe vii, dotate cu sensibilitate. Este important să ne debarasăm cît mai repede de prejudecăţile care atribuie animalelor o existenţă simplistă.

Testul oglinzii

Putem numi persoane şi alte vieţuitoare decît oamenii? În principiu, da. Să ne amintim cîteva personaje din filme bine cunoscute. Extraterestrul E.T. şi cimpanzeul Cezar din The Planet of the Apes ne creează impresia că sînt persoane. Faptul că este imaginabil să considerăm persoane anumite vieţuitoare care nu sînt fiinţe umane înseamnă că atributul de persoană nu aparţine exclusiv speciei umane. Posibilitatea de a distinge, în principiu, între persoane şi fiinţe umane arată că semnificativ nu este omul, ci ideea unei complexităţi psihologice care poate fi găsită la mai multe vieţuitoare (fie ele şi imaginate), cum ar fi conştiinţa de sine, sociabilitatea, raţionalitatea. Putem găsi asemenea trăsături şi în rîndul vieţuitoarelor existente, nu doar imaginate? Un corp consistent de date contrazice credinţa lui Kant, cum că animalele nu au o conştiinţă a propriei existenţe. Se pare că marile maimuţe antropoide (cimpanzeul şi bonoboul) şi delfinii posedă o conştiinţă de sine, dovedită de testul oglinzii. Testul măsoară conştiinţa de sine prin constatarea dacă un animal poate recunoaşte propria reflexie în oglindă ca o imagine a sinelui. Asta se face prin marcarea pe furiş a unui animal cu o pată colorată inodoră, fie pe faţă, fie pe o parte laterală a corpului, greu accesibilă vederii. Apoi se observă dacă reacţionează consistent cu asumpţia că acea pată se află pe propriul corp. Reacţiile specifice includ întoarcerea corpului pentru a vedea mai bine pata, aşa cum fac bărbaţii cînd se uită în oglindă să vadă cum le stă costumul, sau investigarea petei cu degetul, aşa cum fac femeile cînd analizează propriul machiaj. Printre animalele care au trecut testul oglinzii se mai numără şi elefanţii.

Poate că asemenea date nu arată că delfinii, elefanţii şi marile maimuţe antropoide pot fi considerate pe deplin persoane, aşa cum sînt fiinţele umane mature, dar cel puţin ne dezvăluie că ideea nu este atît de trăsnită precum pare la prima vedere. Progresul se cîştigă peste generaţii, dar uneori numai cu preţul înfruntării raţionale a celor mai înrădăcinate credinţe.

Emilian Mihailov este dr. în filozofie şi director executiv al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea Bucureşti. A fost visting researcher la Centrul Uehiro de Etică Practică, Universitatea din Oxford.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.