Sindromul Grinch
Sindromul tahicardiei ortostatice posturale (POTS) este o afecțiune caracterizată printr-o creștere anormal de mare a ritmului cardiac la ridicarea în picioare. Simptomele pot include amețeli, ceață cerebrală, vedere încețoșată, slăbiciune, oboseală, dureri de cap, palpitații ale inimii, intoleranță la efort, greață, ajungîndu-se pînă la stări de confuzie, tremurături sau chiar leșin. Afecțiunea, ale cărei cauze nu sînt pe deplin cunoscute, este determinată de o creștere bruscă a pulsului, urmată de o scădere direct proporțională a tensiunii arteriale, mecanisme care provoacă o irigare insuficientă a inimii cu sînge – drept care mai este denumită și Sindromul Grinch, după binecunoscutul personaj creat, în anii ’50, de scriitorul american Theodor Seuss Geisel, acea creatură morocănoasă și mereu iritabilă, care avea „o inimă de două ori mai mică” decît a oamenilor.
Bineînțeles, fiind vorba despre o afecțiune medicală, nimeni n-ar vrea să sufere de un asemenea sindrom. Totuși, dacă e să vorbim despre afecțiunile sociale ale vremurilor noastre, lucrurile se mai schimbă – căci de cîțiva ani, pe fundalul unui trend al nemulțumiților, a apărut și această voluptate de a afișa, cît mai public, un comportament de Grinch.
Precum personajul ficțional, bombănitorii disprețuiesc Crăciunul, acuzîndu-l, în primă instanță, de consumerism. Apoi îl iau la pigulit, comentînd ironic vitrinele împodobite, decorațiunile urbane sau luminițele atîrnate prin copaci – toate acestea, spun ei, fiind de un kitsch colosal, care le lezează sensibilitatea artistică. Urmează acuzele privind injoncțiunile sociale pe care această sărbătoare le presupune căci, susțin ei, trebuie să faci cumpărături, trebuie să faci vizite, să mănînci și să bei peste măsură și, cel mai oribil dintre toate, să faci cadouri, o corvoadă inimaginabilă, căci cadourile sînt inutile – ei, de pildă, n-au primit niciodată un cadou frumos. Unii Grinch, mai elaborați, ajung pînă la argumente ideologice precum incorectitudinea politică (legată, de data aceasta, de simbolurile religioase, care pot leza alte credințe) sau omorîrea planetei, din cauza brazilor tăiați.
Prima oară cînd am cunoscut un asemenea Grinch era prin facultate și țin minte că, aflînd că „urăște” Crăciunul, m-am speriat, apoi m-am întristat, crezînd că această declarație tranșantă este de fapt un mecanism de apărare contra singurătății, de genul strugurilor prea acri. Nu era cazul, nu era o persoană care suferea de depresie sau de singurătate, ci de o acută lipsă de personalitate, pe care și-o masca prin extravaganțe inventate. Avea o nevoie acută de a părea „altfel” decît restul, mai interesantă, mai aparte, mai... vedetă. Căci, fără a confunda depresia de sărbători – care este o afecțiune patologică reală și care rămîne de cele mai multe ori tăcută – cu tînjirea după atenție, vom observa că majoritatea celor care își trîmbițează, ca pe o virtute, disprețul față de Crăciun au nevoie să dea impresia că ei se situează deasupra plebei. Acea plebe care, potrivit lor, nu vede, orbită în goana după cadouri și vrăjită de slogane publicitare, adevărul despre această iluzie a bucuriei care e Crăciunul.
Curios e că acești bombănitori nu se manifestă de Paște, afirmînd că aceasta este o sărbătoare mult „mai sobră și mai decentă” – deși toate argumentele lor anti-Crăciun pot fi în egală măsură valabile și de sărbătorile pascale: consumerismul, corectitudinea politică și chiar ouăle de ciocolată, acel instrument diabolic de marketing al consumerismului, care, la fel ca brazii de Crăciun, omoară planeta (potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Manchester și publicat în revista Food Research Internațional, care a analizat amprenta de carbon a ciocolatei și celelalte efecte ale ouălor de ciocolată asupra mediului, de la ingrediente și procesul de fabricație la ambalajele de poleială, transformate în deșeuri, toate au un impact devastator asupra mediului).
Dar probabil că există o explicație de ce Grinch apare de Crăciun și nu de Paște. Lăsînd la o parte esența religioasă a acestor sărbători, care ne spune că Paștele este, din punct de vedere al credinței creștine, mai important decît Crăciunul, miezul Crăciunului este, de fapt, despre capacitatea noastră de a ne dărui celor din jur. Este sărbătoarea bucuriei pur umane care îți umple inima atunci cînd reușești să faci fericit pe altcineva. Dar, cum Grinch este o creatură cu o inimă de două ori mai mică decît a unui om, probabil că nu are această capacitate, drept care o neagă și altora. Iar această înverșunare îi face pulsul să crească brusc, în timp ce tensiunea arterială îi scade, iar inima sa mică nu mai primește suficient sînge. Amețește, obosește, devine confuz, iar incapacitatea sa de a se bucura de viață, cum o fac ceilalți, îl irită în așa măsură încît nu mai face nimic altceva decît să bombăne.
