Sigur e numai ce nu e

Publicat în Dilema Veche nr. 121 din 18 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Deschid Scriitorincul şi văd că în nr. 18 din 14-20 mai 1993 al Dilemei, sub obositorul titlu "Omnipotentul Cică şi Orbirea S.A.", am făcut nu doar elogiul specificului naţional al bîrfei, ci şi o încercare de geografie a ei, după şartul gastro-alcoolic al Principatelor, ajungînd la Caragiale tatăl (la noi informaţia-i moft, sfînt e doar zvonul, zeul Cică), la peisajul mioritic văzut ca o vastă poiană a lui Iocan... Eram sprinţar pe atunci, aveam 25 kg. În plus, nu ştiam de Sortis, încă nu auzisem sloganul "soarele şi Aspenteru' întăreşte caracteru'". Sînt, va să zică, 13 ani de cînd aţi dilematizat bîrfa şi zvonul, şi ştiţi foarte bine la ce să vă aşteptaţi, în context, de la unul ca mine. Sînteţi aproape siguri că, pe fond apocaliptico-naţional fiind, voi începe cu vorba lui Cioran, prin care-şi motiva alergia la interviuri, la tot ce înseamnă mediatizare, hărţuirea intimităţii aricite, anume că "vin dintr-o ţară în care se ştie totul despre oricine şi se strigă-n gura mare chiar şi înainte de-a se întîmpla". Bănuiţi că, aşa cum am decupat atunci şarmul bîrfei pe provincii istorice, acuma voi opta pentru criteriul religios, încercînd să compar sobornicitatea grăsimoasă, suculentă a bîrfei ortodoxe cu zvonul catolic (disciplinat, bine ierarhizat, aseptic, lucrativ), cu telefonul cu sau fără fir prin care fuge informaţia în cuprinsul individualismului protestant (bîrfirea educativă ca apendice al ethosului weberian al muncii), la ce poate fi zvonul în moschei şi sinagogi nevoind să mă ducă gîndul. Pot eu să vă contrariez prea mult orizontul de aşteptare? Nu cred. Şi nici nu văd de ce m-aş forţa s-o fac. Simona Sora ştie la fel de bine ca Mircea Vasilescu că, indiferent de context, nuanţe şi contraargumente, voi apăra cu toată forţa statutul şi blazonul zvonului şi bîrfei la români, de aceeaşi metafizică, eterică sorginte ca Sein-ul heideggerian (să mă ierte Gabriel Liiceanu de-o atare, dulce, erezie). Ştim bine că, la noi, procesul de cruntă, sistematică discreditare a informaţiei, direct proporţional cu suprema acreditare a zvonului, este un dat bine motivat istoric (inclusiv de departamentul cu pricina al Securităţii, cel datorită căruia am căpătat în timp un creier naţional de plastilină, ţara diversiunilor, a intoxicaţiilor politico-mentale etc.). "Traşi pe sfoară de istorie", "situaţi la răscrucea a trei imperii", "miză geopolitică jucată la ruleta marilor puteri", educaţi paradoxal întru eşec jovial, duplicitate profitabilă şi resemnare parşivă, românii, în nastratinismul lor, nu au încredere în nici un fel de autoritate, lege sau formă fixă, în nici un text prestabilit ca matrice şi afişat la lumina zilei, după cum nu au încredere în instituţii, pe care le văd invariabil ca butaforie coruptă, sorburi nesăţioase de şpăgi, mofturi evropeneşti "bune la ei acolo". Nimic din ce vine de sus nu-i adevărat, nu-i curat, nu e binevoitor. Nimic din ce se întîmplă nu e normal şi nu ne vrea binele. Ce se vede e fals, cariat, cacealma. Numai ce rămîne ascuns, etern interpretabil şi pieziş, coticit cu dibăcie, tranzacţionat cu drăcie, este sigur, chit că de-a pururi ambiguu şi potenţial cu primejdie. Realitate beton e la noi numai răul, zvonul patogen, cît mai fabulos, mai nebulos, mai incredibil, ca, de-o pildă, conspiraţia mondială din perspectiva căreia fireşte că "sigure" sînt numai ne-văzutele, ielele-ipotezele. Totul e ocult, încornorat, sulfuros, complot, sforărie, şobolăneală, şpiţerii de-ale dumnealor, cu care au făcut şi decembrie '89, ultima dată cînd ne-am mai lăsat noi amăgiţi, fie şi trei zile, de ceva vizibil. De atunci, gata, totu-i urzeală, două pe faţă, două pe dos, "fugi, dom'ne, de-aici", "îţi spui io c-aşa e", "să moară mama dacă te mint", "să-mi sară ochii", "să n-am parte de Joiţica"... Nţţţ, adio, o dată vede naşul... De unde şi varietatea grimaselor, tipică omniscienţei, ochiul semiînchis ("să moară cine minte?"), colţurile buzelor lăsate ("aş'!"), capul lăsat uşor într-o parte ("măi, să fie!"), sprîncenele ridicate ("ce vorbeşti, dom'ne, chiar aşa?"). Cu, desigur, concluzia parţială cum că "o fi, nu zic nu, da' eu nu cred pîn'ce nu văd cu ochii mei. Şi nici atunci, c-am mai văzut noi d-astea", urmată însă la potou de morala fabulei: "las-că ştim noi ce e-n spatele chestiei". În esenţă, ce a auzit Radu Cosaşu acum cîţiva ani în Piaţa Matache (şi a turnat într-un "Cu ochii-n 3,14") rezumă perfect ce vreau să spun: pe fondul globalizării şi monitorizării României în chestia adopţiilor ilegale, a copiilor maltrataţi, handicapaţi etc., omul din Matache a sintetizat fără drept de apel: "şi Baroneasa asta cît vrea, domnule, ca să ne lase-n pace?". Cinism? Pragmatism sarcastic? Spuneţi-i cum vreţi, însă recunoaşteţi că sună ca o formulă Zen de captat mapamondul. Păţiţi de mult întru toate, sîntem eleaţi la fire, dar cît se poate de heraclitici la convingeri. Nu se schimbă niciodată nimic - butoi al Danaidelor cu ochi de Iov pe margine - doar că toate ni se scurg etern printre deş'te. Abia acum mi-aduc aminte că-mi propusesem să fac un scurt istoric al bîrfei literare la noi, de la zvonistica dezgheţului anilor '70, la bîrfa crîncen politizată a anilor '80 (vezi puzderie de exemple în Jurnalul lui Mircea Zaciu), către sleirea domeniului în regim de libertate, dar m-am împotmolit la introducere. Poate faceţi un număr dedicat Uniunii Scriitorilor, inclusiv ca laborator de inginerie mentală. Acolo să vedeţi bîrfa şi zvonul ca "pădure de simboluri", "palat de nuntă şi cavou" ş.a.m.d.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.