Şi totuşi o reuşită

Vasile ERNU
Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Opinia mea legată de evenimentul Sibiu 2007 - capitala culturală europeană porneşte de la cîteva observaţii banale pe care le-am făcut încă din 2006. Prima observaţie este legată de cîteva reclame stradale apărute în Bucureşti în acel an. Treceam pe lîngă ele şi mă tot întrebam: oare ce vor să zică? Aşteptam zi de zi ca ele să mă surprindă şi să-mi dezvăluie misterul. Acest lucru nu s-a întîmplat. A fost nevoie de intermedierea altor informaţii şi a altor persoane ca să mă ajute să descifrez mesajul bine criptat. Iar la Berlin şi Viena aceste afişe arătau foarte Fabulospirit, sau mai bine spus erau indescifrabile. A doua remarcă porneşte de la cîteva telefoane primite în ajunul Anului Nou 2007, în care mai mulţi amici ce se aflau în capitala culturală a Europei pentru Revelion m-au sunat şi primul lucru pe care mi l-au spus a fost faptul că nu au unde bea o cafea şi lua o banală de chiflă, ca să nu zic de restaurant. M-a mirat că cele 4 telefoane primite au transmis la unison acelaşi mesaj. Şi nu în ultimul rînd, am primit de la amicul Gorzo (pictorul) o poză prin telefon în care am văzut cum bradul capitalei culturale europene este montat de o manieră aberantă: tulpina bradului a fost introdusă într-una din gurile canalului din mijlocul pieţei. Incredibil, dar adevărat. Pornind de la aceste observaţii, am dedus cîteva lucruri pe care le cunoşteam de oarecare vreme. Mai întîi, cred că brand-uirea şi tot pachetul promoţional au fost făcute de o echipă de profesionişti, fiindcă cel puţin a arătat altfel decît arată produsele de prezentare ale instituţiilor culturale de stat. Însă în acelaşi timp am o vagă impresie, şi nu e prima dată cînd mi se întîmplă, că ceva nu e dus pînă la capăt. Deseori observ că instituţiile private din România lucrează la un anumit nivel profesional cu cele private şi mult mai neglijent cu instituţiile de stat. Statul, din păcate, este privit la noi cu dispreţ şi ca o vacă de muls care nu presupune un raport de obligaţie şi responsabilitate. Pe de altă parte, e clar că instituţiile statului nu au fost capabile să comande o anumită calitate, precum şi să gestioneze aşa cum trebuie materialul comandat. În ce priveşte bradul şi lipsa cafenelelor, ne spun un lucru pe care-l ştim de mult prea mult timp: infrastructura şi capitalul uman sînt deficitare în România la mai toate nivelurile. Pe lîngă lipsa de infrastructură - de la drumuri, localuri şi pînă la instituţii care să gestioneze proiecte de anvergură, se mai adaugă şi întîrzierea cu care a pornit pregătirea unui astfel de eveniment. Însă asta este partea nevăzută a aisbergului, dar care afectează, vrem, nu vrem, buna derulare a evenimentelor. Pornind de la aceste date, cred că oricîte cîrcoteli am auzi, evenimentul a fost totuşi o reuşită. Adică s-a reuşit într-un timp foarte scurt, cu o infrastructură destul de rudimentară şi cu instituţii imprevizibile şi neexperimentate cu astfel de acţiuni, să se producă un eveniment cît de cît coerent, destul de vizibil şi divers. În ce priveşte evenimentele propriu-zise, cred că a fost o diversitate care să-i mulţumească pe toţi şi destul de bine dozată. Accentele s-au pus destul de bine, adică pe evenimente cu impact la publicul larg şi care sînt preluate mai uşor de televiziuni. Exista, fireşte, şi riscul să se cadă într-un divertisment ieftin. Au fost totuşi şi evenimente pentru un public mai pretenţios şi cu un standard mai ridicat, aşa că nu ne putem plînge, timp să fi avut. Rămîn la concluzia pe care am mai zis-o: am avut un eveniment mult peste infrastructura şi instituţiile de care dispunem, iar pentru standardele româneşti el a fost o reuşită, adică căldicel.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Descoperirea terifiantă făcută de arheologi în casa lui Hermann Goring, prietenul lui Adolf Hitler: „Am fost complet șocați“
Schelete înfiorătoare, cu membre lipsă, au fost găsite în „Bârlogul Lupului", unde a locuit cândva un apropiat de top al lui Hitler.
image
Obiceiul care îți „omoară” încet, dar sigur, relația amoroasă: „Este dificil de ignorat răul pe care îl poate face”
Obiceiul de a naviga seara pe rețelele de socializare ar putea fi fatal - cel puțin pentru viața ta amoroasă.
image
Descoperire „incitantă” a unui material care poate stoca gazele cu efect de seră
O nouă descoperire făcută de oamenii de știință ar putea rezolva una dintre cele mai apăsătoare provocări cu care se confruntă omenirea. Este vorba de un tip de material poros care poate stoca dioxidul de carbon, relatează Sky News.

HIstoria.ro

image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.
image
Bătălia Atlanticului - decriptarea codurilor de transmisii ale submarinelor germane
Planificatorii ambelor părți aflate în conflict au realizat rapid că al Doilea Război Mondial va fi câștigat sau pierdut de cel care domină Oceanul Atlantic.
image
Povestea savanților Louis Pasteur și Victor Babeş
Povestea de azi îi are ca ”eroi” pe cei doi renumiți savanți legați de o pasiune comună: cercetarea științifică.