Și se băteau ca tîmpiții

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
E cool să postești jpeg

La începutul anilor ʼ90 apăruse, în România, din neant, un „conflict” bizar între adolescenți. Majoritatea eram divizați în două tabere, extrem de vehemente: depeșarii și rockerii. Adică cei care erau fani ai formației Depeche Mode și cei care ascultau, înrăit, doar muzică heavy-metal – iar semnele distinctive erau musai.

Conflictul se ducea așadar între cei care purtau blugii largi, lungi, cu franjuri în loc de tiv, și cei care se înghesuiau în blugii strîmți; între cei care își pictau pe haine trandafirul roșu și cei care se legitimau cu un cap de mort. Îți declarai apartenența pînă și prin încălțări: pantofii bombați vs ciocatele ascuțite – și, în mod cert, dacă voiai să „exiști”, să ai o personalitate, trebuia să te afiliezi fie unei tabere, fie alteia.

În mod cert, n-a fost nici o toană de o vară (căci curentul s-a manifestat ani de-a rîndul) și nici ceva „importat” din afară – fiind o creație pur neaoșă. Dacă întrebi un străin despre existența acestui gen de conflict, te va pune, cu siguranță, să-i repeți întrebarea și, eventual, să-i explici ce vrei să spui, căci nu va înțelege. De multe ori, chiar dacă te apuci să-i explici, tot nu va înțelege. Căci ce era, pînă la urmă, de înțeles?

Chiar dacă aparent era vorba despre un război „muzical”, acest conflict ascundea de fapt o rîcă pseudo-ideologică de clasă: depeșarii erau considerați copii de bani gata, conformiști, burghezi, snobi și răsfățați și, cînd spiritele se încingeau, erau etichetați ca fiind copii de foști ștabi comuniști. De cealaltă parte a baricadei, rockerii erau drojdia societății, niște ratați din fașă, golani, sataniști și drogați. Bineînțeles, în taberele lor, fiecare se credea superior, susținîndu-și această superioritate prin gustul muzical elevat – sintetizatorul vs chitara electrică – ce le atesta ascendența spirituală. Și fiecare avea impresia că înțelegea cel mai bine viața, prin revelatoarele versuri ale cîntecelor. Este un mod de viață – susțineau partizanii fiecărui grup și își accesorizau apartenența la acest mod de viață atît prin haine și tunsori, cît și prin locuri de întîlnire bine delimitate – dacă depeșarii o ardeau prin Herăstrău, rockerii dețineau perimetrul Pieței Romane și Cișmigiul (iar cine cunoaște acronimul MBL a fost, cu siguranță, rocker).

Și cum nu era vorba doar de adorația unui grup de fani pentru o formație muzicală, ci și de o delimitare socială extrem de vehementă, întîlnirile dintre „haite” se lăsau chiar cu bătaie în toată regula. Inutil să spun că nu te puteai duce într-o rockotecă sau depeșotecă purtînd însemnele greșite. Doar dacă voiai scandal cu orice preț.

Ardoarea acelei vehemențe a scăzut totuși în timp, estompîndu-se pînă la ignorare. Pe de o parte, adolescenții virulenți se transformau în adulți conștienți de problemele reale din România, care nu erau puține. Pe de alta, valul de adolescenți care venea din spate era mai prins de modele importate din străinătate, care le invadau viețile. Accesoriile specifice își pierdeau și ele simbolistica. Rockerii începuseră să găsească cool botinele cu metal în bot, iar depeșarii cochetau cu ciocatele. Apăruseră, între timp, punkiștii și hippioții, moda Bross și adidașii legați cu șireturi fosforescente. Fostele haite nu doar că începuseră să se dezmembreze, dar, blasfemia blasfemiilor, chiar să fraternizeze. Odată cu dispariția găștilor, rockerii nu mai aveau nici o problemă să asculte Depeche Mode, iar depeșarii nu se mai fereau de muzica rock – realizînd, cu mirare, că nu erau chiar atît de diferite.

Nu știu dacă a fost o modă sau un fenomen social post-decembrist. Era însă, fără îndoială, o reală nevoie de apartenență la un trib. Și începutul unei societăți tinere care învăța să facă primii pași în libertate și să-și apere cu vehemență convingerile – oricît de frivole ar fi părut acestea. Și, chiar dacă din războiul rockeri-depeșari nu a mai rămas decît o poveste amuzantă, miezul pasiunii care ne-a mînat atunci în luptă a rămas încă activ.

Azi, cînd mai sînt întrebată, într-o doară: „Tu ce ai fost: rockeriță sau depeșară?”, mă surprind răspunzînd prompt, simțind cum reînvie, brusc, o mîndrie inexplicabilă, dar teribil de țîfnoasă și identitară: „Tu cam ce crezi că puteam să fiu?”.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

drona
Premieră: Două drone stau cu senzorii pe ruși la Marea Neagră
În plină controfensivă ucraineană, Aliații au decis să trimită în Marea Neagră, pentru supravegherea oricărei mișcări ale fostei Armate Roșii nu una, ci două drone extrem de performate de tip Northrop Grumman RQ-4.
Nicusor
Nicușor Dan, reacție dură în scandalul Cathedral Plaza: „Depășește orice limită a tupeului“
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat că plângerea penală împotriva sa în scandalul Cathedral Plaza depășește orice limită a tupeului, în contextul în care proprietarul clădirii a anunțat că îi va cere daune.
rachetă balistică lansată de coreea de sud foto AFP jpg
Panică în Coreea de Sud după un test eșuat al unei rachete balistice
Eşecul unui test cu rachetă balistică a provocat panică într-un oraş de obicei liniştit din Coreea de Sud, după ce dispozitivul s-a izbit de sol şi a generat un incendiu puternic.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.