Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare

Cristina CĂLĂRĂȘANU
Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
image

Trăim din ce în ce mai mult în mediul virtual, iar acest lucru nu rămîne fără efecte în viața noastră de zi cu zi. Prezența tehnologiei și a dispozitivelor electronice nu mai este opțională, ci a devenit o parte integrantă a celor mai multe dintre activitățile cotidiene, educaționale, sociale și profesionale. Efectul s-a accentuat considerabil în momentul începerii pandemiei, cînd cea mai mare parte a vieții noastre s-a mutat în mediul online. Ne putem întreba cum percep și cum ajung copiii să integreze această nouă lume și primul răspuns care ne apare în minte este că pentru ei această lume nu este una nouă, ci este însăși lumea lor. 

Încă de la naștere sînt înconjurați de tehnologie și de gama largă de aplicabilitate a acesteia și, în special, de modul în care părinții lor interacționează cu aceasta. Familia este prima oglindă a copilului, iar reprezentările lui cuprind tot mai devreme și această lume virtuală în care se întîmplă tot felul de lucruri, pe de o parte fascinante, pe de altă parte înfricoșătoare. Pe măsură ce cresc, copiii ajung să integreze la rîndul lor în viața lor cotidiană dispozitivele electronice și să-și construiască o relație proprie cu ele. Cîteva elemente pot face diferența în ceea ce privește tipul de relație pe care îl pot construi (moderată, excesivă sau patologică): modul în care au fost acompaniați de către adulți pe măsură ce au interacționat cu aceste dispozitive, modul în care au fost ajutați să construiască repere și să-și formeze reprezentări despre ceea ce înseamnă spațiul virtual, tipul de experiențe pe care le-au trăit în acest spatiu și felul în care au reușit să împărtășească confuziile, temerile, îndoielile sau curiozitățile lor. 

De multe ori, atitudinea adulților din jurul copilului oscilează între o manieră copleșitoare, hiperprezentă, care dorește să controleze excesiv orice interacțiune a acestuia, din dorința de a-l proteja și de a anticipa orice potențial risc sau pericol, sau o atitudine excesiv de liberă, aproape lipsită de interes față de activitățile copilului în mediul virtual. Efectele imediat vizibile sînt, în prima variantă, tendința copilului de a se retrage și de a crea experiențe solitare pentru a-și construi un spațiu privat din care adulții să fie excluși, iar în cea de a doua variantă, tendința copilului de a deveni excesiv prin felul în care se joacă, prin timpul pe care îl petrece, prin reacțiile sale emoționale, tocmai pentru a arăta adulților cît este de lipsit de orice fel de repere și cîtă nevoie are de prezența lor.

Reflecția online

Odată cu intrarea în mediul școlar, interacțiunea socială capătă aspecte multiple care contribuie în mod pozitiv sau negativ la construcția imaginii de sine și a modelelor relaționale. În ultimii ani, această interacțiune are o extensie destul de rapidă și în mediul online, prin intermediul multiplelor interacțiuni virtuale: grupuri de WhatsApp, Facebook Messenger, Instagram, jocuri video în rețea etc. 

Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale. Foarte mulți adolescenți îmi spun că petrec multe ore pe telefon pur și simplu stînd de vorbă cu alți colegi sau schimbînd diverse informații în modul acesta. Aparent, acest mod de interacțiune permite o mai mare libertate și diminuează sentimentul de anxietate al unei relaționări spontane, dînd posibilitatea unor răspunsuri care sînt procesate anterior și amenajate în conformitate cu nevoile sociale sau emoționale. Mai mult, adolescenții simt că împărtășesc ceva comun, că accesează o zonă greu de înțeles și de pătruns altfel. Acest spațiu virtual constituie o formă aparte de realitate, expusă în permanență imaginarului și dominată de propriile fantasme, un spațiu care este mereu la îndemînă pentru o retragere progresivă din viața reală și care permite acțiuni multiple, simultane și aparent reversibile. Poți întrerupe brusc o conversație sau te poți scoate din acest mediu cu un simplu click, poți să dispari, anulînd astfel însăși existența contactului anterior sau suspendînd orice trăire intensă pe care o poate produce. 

Există aici foarte multe contradicții care merită atenția noastră. Spațiul virtual poate fi o modalitate de a atenua sentimentul de singurătate sau de neadecvare care apare adesea în grupurile sociale, ca urmare a unei anonimități relative pe care o oferă. Nu este practic o interacțiune între două sau mai multe persoane, ci între cuvintele acestora și semnificația lor. Aceasta este mereu influențată de transformarea rapidă a interacțiunilor și de posibilitatea ca ele să-și schimbe rapid statutul din private în publice. Mai mult, acest spațiu poate facilita expresia unor aspecte identitare mai degrabă ideale sau proiectate, prin construcția unui „avatar” social care înlocuiește imaginea reală. Dimensiunea acestui spațiu este una infinită, ceea ce produce un fals efect de „liniștire”, cum că lucrurile ar putea fi făcute să dispară cu ușurință, s-ar pierde în mulțimea tuturor celorlalte care există, dar în fapt efectul real este cel de gaură neagră, din care nu mai poți recupera nimic, tot ceea ce ți-a aparținut inițial este acum al tuturor. 

Un fenomen foarte interesant, în special în rîndul adolescenților, este tendința de a se raporta din ce în ce mai mult la imaginea celorlalți așa cum este construită în mediul online și nu în cel real. Pare că interacțiunea reală este aproape inexistentă, în timp ce aceea din virtual setează exigențe și produce modele unanim acceptate de ei. Un adolescent îmi spunea foarte afectat că cel mai important este să ai Instagramul perfect. La întrebarea mea „Ce înseamnă un Instagram perfect?”, răspunsul a venit imediat: acea imagine completă (look, vestimentație, privire, poziție etc.) pe care o căutăm cu toții, dar o au doar cîțiva care devin rapid modelul pe care trebuie să îl atingem. Un aspect interesant este că mulți sînt conștienți de diferența dintre această imagine perfectă și ceea ce se întîmplă de fapt în realitate, în spatele ei, dar consideră că este mai necesar pentru viața lor socială să-și construiască un astfel de sine fals, pentru că acesta este limbajul comun recunoscut și singura formă de includere sau de excludere.

image

Violența albă

În mediul școlar, încă de foarte devreme, nevoia excesivă de performanță individuală, de multe ori încurajată și de părinți ca fiind singura formă de recunoaștere a copiilor, produce o rivalitate foarte crescută care se materializează în interiorul grupurilor de copii sub forma a diferite acțiuni: excludere, umilire, agresivitate verbală sau fizică etc. În special, în absența unor modalități instituționale de a controla și de a regla aceste schimburi sociale, aceste fenomene pot escalada rapid, producînd efecte grave asupra sănătății emoționale a copiilor și a posibilităților lor de dezvoltare normală.

În mediul online, această situație devine mult mai complicată în absența oricăror posibilități de a repera natura conflictului, limitele acestuia și de a stăpîni felul în care el se propagă și își amplifică efectele. Aceste fenomene din mediul online poartă numele de cyberbullying și se referă la orice fel de acțiune menită într-un mod implicit sau explicit să producă în mod intenționat un „rău”, acesta putînd lua forma unor acțiuni negative repetate, a unor comportamente agresive și a unor moduri de interacțiune care sînt asimetrice, inechitabile din punct de vedere al forțelor de putere exercitate. Consecința acestor acțiuni este o formă de violență invizibilă sau albă, efectele ei fiind la fel de intense și dureroase ca ale unei forme de violență care implică interacțiuni sociale reale. 

Cum se petrece acest fenomen? De obicei, totul începe cu o formă de intruziune, în care cuvintele rostite într-un context aparent privat (o discuție între doi copii sau într-un grup închis) sau imaginile share-uite (poze din diferite contexte de intimitate) sînt luate fără acordul sau cunoștința celui căruia îi aparțin și rostogolite în totul felul de alte spații publice. Această intruziune produce un prim efect violent, de efracție, și obligă posesorul să se confrunte cu apariția propriilor conținuturi private în locuri și discuții care nu mai au nici o legătură cu el sau cu punctul inițial de pornire. 

În cazul fotografiilor, expunerea este și mai mare, punînd de obicei în dificultate intimitatea corporală și generînd un atac masiv asupra identității și a stimei de sine. Intruziunea este urmată foarte rapid de un efect de domino, care propagă cu rapiditate informația respectivă, făcînd imposibilă orice formă de control sau de reversibilitate. Efracția se produce în mod repetat, ca și cînd s-ar reflecta în sute de oglinzi, toate întorcînd propria lor reflecție și generînd efecte emoționale multiple. Acest efect de domino creează ireversibilitatea acțiunii și deschide gaura neagră de care vorbeam mai sus, accentuînd violența și efectele ei. 

Următorul pas se referă la anularea oricăror limite spațiale sau temporale. Nu există posibilitatea de a delimita cît de mult se extinde, cît de departe sau cît poate dura. Se poate întinde pe o zi sau pe trei luni. Singurul lucru cert este că, odată pornit, urmele acestui fenomen nu pot fi nici șterse, dar nici identificate. Este o situație în care singurul identificabil este cel căruia i se întîmplă, toți ceilalți alcătuind un mare grup anonim. Ca urmare se produce efectul de lupă, în care singurul focus este pe cel hărțuit, agresat, ridiculizat, punîndu-l pe acesta în imposibilitatea de a se apăra, dar și de a se putea retrage. Efectul final este cel de anulare, de obicei singura cale de ieșire din această situație fiind ștergerea urmelor celui care este agresat, dispariția sa și a prezenței sale în spațiul virtual. Această formă de violență se numește albă tocmai pentru că este imposibil de localizat concret, este ca o avalanșă care, odată pornită, nu poate fi oprită, poți doar încerca să te ferești din calea ei, dar și acest lucru pare greu de realizat.

Efectele

Cei mai mulți dintre copiii confruntați cu această situație povestesc despre impactul inițial al unei astfel de situații de hărțuire sau expunere publică și despre sentimentul copleșitor de neputință fiindcă nu puteau opri ceea ce se întîmpla. Pentru majoritatea, această stare de neputință produce un blocaj în care nu știu ce să facă sau cui să ceară ajutorul. Există foarte multă teamă și confuzie, iar gîndul de a cere ajutor este de multe ori contradictoriu pentru că, pe de o parte, ar putea însemna amplificarea acestei situații prin recunoașterea existenței ei, iar, pe de altă parte, s-ar confrunta cu sentimente de rușine și de vinovăție. 

Chiar și reacțiile adulților pot fi foarte diferite, de la a oferi sprijin copilului pînă la a-l învinovăți pe acesta sau a-l critica pentru cele întîmplate și pentru faptul că s-a pus în situația respectivă. Ajutorul în sine este relativ pentru că situația este foarte greu de identificat sau de oprit. Singurul lucru care ar putea fi făcut este căutarea unor modalități de a proteja copilul de efectele violente ale expunerii și de reacțiile virulente și umilitoare. 

O astfel de situație sau expunerile repetate la o astfel de hărțuire au efecte imediate în planul emoțional, dar și de lungă durată. Prima tendință este cea de retragere din mediul social și de izolare, ca urmare a sentimentelor copleșitoare de rușine. Aceste sentimente reprezintă o încercare de a controla furia și neputința față de cele întîmplate prin întoarcerea lor împotriva propriei persoane. Mulți ajung să considere că li s-a întîmplat acest lucru pentru că nu sînt suficient de plăcuți sau de populari, pentru că nu sînt acceptați social sau pentru că nu sînt îndeajuns de puternici încît să îi domine ei pe ceilalți. 

Sentimentul de a fi umilit are efecte foarte puternice asupra stimei de sine și asupra percepției raportării la social și la interacțiunea cu ceilalți. În contextul unei fragilități emoționale sau al unor vulnerabilități structurale, astfel de situații pot produce o creștere importantă a anxietății și pot genera efecte multiple în planul psihosomatic (dificultăți legate de somn, dureri de cap sau alte probleme legate de corp, tulburări ale alimentației) care în timp se pot agrava și pot perturba funcționarea cotidiană normală. De asemenea, pot apărea atacuri de panică, elemente specifice tabloului clinic al depresiei, diferite tipuri de crize emoționale (plîns prelungit, accese de furie, reacții emoționale fluctuante, hiperagitație sau apatie prelungită) și chiar ideație suicidară (în situațiile în care există agresiuni repetate sau factori agravanți).

De multe ori, singura soluție identificată este schimbarea rapidă a mediului social și școlar, în speranța că această schimbare va putea șterge cele întîmplate și va da o șansă copilului la un nou start. Chiar și în condițiile unei astfel de schimbări, efectele emoționale ale experienței trăite rămîn prezente și influențează comportamentul social al copilului, care poate deveni mult mai retras în sine, mai izolat social, mai precaut față de intențiile celorlalți, suspicios față de propriile sale acțiuni și de efectele lor, mai anxios și mai sensibil la orice fel de situație cu potențial de risc. 

Ce pot face adulții? Elementul cel mai important în fața unei astfel de experiențe de a fi fost expus și umilit online este nevoia de a fi ascultat într-un mod empatic. Adulții (părinți, profesori, consilieri) trebuie să aibă capacitatea de a transmite copilului că sînt interesați să înțeleagă ce a trăit copilul, cum s-a simțit, care sînt temerile acestuia și în ce constă suferința sa. Copilul are nevoie să fie acompaniat, îndrumat, susținut, dar mai ales protejat. 

În anumite situații în care suferința este foarte intensă, ajutorul de specialitate este binevenit (consiliere psihologică, psihoterapie). De asemenea, sînt foarte utile grupurile de sprijin alături de alți copii care au trecut prin situații similare. 

Cristina Călărășanu este psiholog specializat în terapie familială psihanalitică, membru fondator al Asociației Române de Psihanaliză a Legăturilor de Grup și Familie.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg

Adevarul.ro

pistolul cu bile bacau jpeg
Bărbați împușcați în gât și abdomen, în județul Bacău. Agresorul este din Vrancea
Incidentul în urma căruia doi bărbați au fost împușcați a avut loc duminică, la un târg dintr-un sat din județul Bacău. Inspectoratul de Poliție Județean Bacău spune că între victime și agresor a avut loc un conflict spontan, care a degenerat.
rugby foto shutterstock
România U18, spulberată de Spania la rugby: Europeanul a început cu un coșmar pentru noi
La seniori, „Stejarii“ se pregătesc pentru Mondialul din 2023. Din păcate, din spate pare că vine o generație foarte slabă.
soldat burkinafaso shutterstock 1839402940 jpg
Noile autorități din Burkina Faso spun că președintele înlăturat a fugit la o bază armată
Paul-Henri Sandaogo Damiba pregătește o contraofensivă, a declarat liderul grupării militare care a anunțat preluarea puterii în țară, căpitanul Ibrahim Traore.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.