Şi altfel

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Şi altfel jpeg

În octombrie, stăteam pe un scaun, în cabinetul unui medic. Venisem să iau niște analize pentru taică-miu. Urma să mergem la un alt spital, pentru alte investigații și operații. „Îmi pare rău că nu vă pot da speranțe, dar nu cred că mai prinde Crăciunul“, mi-a spus el. Mi-au trecut prin fața ochilor toate sărbătorile pe care le-am petrecut împreună. Mesele care nu se goleau niciodată, moleșeala tuturor familiilor, nu neapărat fericite, dar cu siguranță moleșite, prînzurile transformate în cine, zilele care intrau unele în altele, fără să le mai poți ține socoteala.

Nu moartea m-a speriat atunci, ci umbra acelor sărbători, care se întindea necruțătoare peste noi. Am numărat lunile și zilele. La capătul tuturor spaimelor mele apărea Crăciunul acela, care nu mai semăna cu nimic din ce știam. Devenise o sperietoare care se tot apropia. Mi-am dorit să-l pot șterge de pe fața pămîntului.

Anul ăsta a fost unul dintre puținii în care am rămas de sărbători în București. Acasă erau ai mei. Amîndoi, din fericire. Nu m-am dus la ei, doar pentru că petrecuserăm mult timp unii cu alții. Ne-am luat o pauză, să ne tragem sufletele și să ne punem, pe cît se poate, oasele la loc. Totul a fost atipic, dar am rîs cînd am vorbit la telefon mai mult decît am făcut-o alteori cînd am stat toți, în aceeași casă. Oamenii care trec prin încercări grele se liniștesc, lasă zațurile să se depună, nu mai vor să ducă bătălii inutile. Au altă reprezentare a prezentului, a imediatului. Nu se mai gîndesc la un mîine îndepărtat, ci la un azi de-o concretețe atît de fizică.

Am învățat în viață niște lucruri, dar nu și să fac sarmale. M-a salvat mama, care mi le-a adus congelate, iar eu doar le-am pus la fiert. Mi-am amintit într-o seară de castronul cu salată de boeuf a bunică-mii, pe care mi l-a dat, cîndva, în copilărie, ca pe un trofeu, să-l duc în cămară, la rece. Chiar în Ajun, m-am împiedicat și mi-a căzut din mînă. S-a împrăștiat pe toată mocheta verde din hol, care a înflorit sub explozia de maioneză pregătită din gălbenușuri de ouă de curte. Nu știu cum, dar a reușit să nu se supere pe mine.

Am mai rememorat niște revelioane petrecute la munte, locuri improvizate în care am ajuns pe înserat și vedeam cerul și stelele prin crăpăturile pereților. Frigul unor zile la schi, cînd mă încăpățînam să cad și mă ridic, pentru că nimeni nu avea timp să stea să mă învețe cum să mă țin pe picioare. Din colecția de rateuri nu poate lipsi nici revelionul petrecut cu ai mei la o cabană în Parîng, de unde m am întors doar eu cu păduchi.

De data asta nu mesele au contat, ci liniștea mea, ca un cozonac bine frămîntat. Mi-am dat seama că sărbătorile pot fi uneori și altfel. Mai ales dacă le salvăm de scenariile unei comedii romantice de Hollywood.

În numărul de acum, invitații mei au scris despre ce li s-a întîmplat și cum au trăit momentele pe care ne încăpățînăm de prea multe ori să ni le imaginăm „perfecte“.

Ilustraţie de Ion BARBU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Coolio FOTO Getty Images jpg
Rapperul american Coolio a murit VIDEO
Nu este clară cauza morţii lui rapperului Coolio, dar managerul său a declarat pentru TMZ că paramedicii cred că a fost vorba de un stop cardiac.
Roger Waters FOTO EPA-EFE
Roger Waters, declarat „persona non grata“ la Cracovia, pentru poziția pro-Rusia
Oraşul Cracovia l-a declarat miercuri pe muzicianul englez Roger Waters, cofondator al grupului rock Pink Floyd, "persona non grata" pentru declaraţiile sale considerate prea indulgente faţă de războiul din Ucraina.
Nord Stream FOTO Shutterstock jpg
A patra scurgere descoperită pe conductele Nord Stream, anunță Suedia
Uniunea Europeană suspectează că sabotajul se află în spatele scurgerilor de gaz de pe conductele rusești submarine către Europa și a promis un răspuns „ferm” la orice perturbare intenționată a infrastructurii.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.