Sfîrşitul împrejmuirii

Publicat în Dilema Veche nr. 619 din 24 decembrie 2015
Sfîrşitul împrejmuirii jpeg

C ontribuţia comerţului şi a drumului comercial la dezvoltarea civilizaţiei umane este mult mai importantă decît s-ar crede îndeobşte. Comerţul reprezintă mai mult decît un simplu act sau fapt conştient de schimb de mărfuri. Prin intermediul comerţului oamenii se cunosc, se caută, se împrietenesc, se amestecă, leagă legături durabile la capătul cărora se află sinteza, noul. Dacă lumea capitalistă reprezintă o sinteză a mai multor culturi aflate în spaţiul euro-asiatic, vehiculul, suportul acestei sinteze este comerţul, sau cunoaşterea prin intermediul afacerilor şi schimburilor. Este o eroare să credem că oamenii schimbă doar mărfuri şi să reducem activitatea comercială la o simplă procedură tehnică, ce ar consta în a da şi a primi mărfuri contra banilor. Elementul cultural este extrem de important. Comerţul şi drumul comercial dezvoltă şi creează cultură. Prin comerţul intern european, capitalismul va scrie istoria renunţării la împrejmuire, la ziduri, şi va pune la baza sa deschiderea, cunoaşterea, cucerirea şi expansiunea, mai ales expansiunea spre lumi şi orizonturi pe care oamenii uneori le puteau  vedea, alteori le puteau doar ghici. Există ceva care-l împinge pe occidental să plece, să meargă şi să caute. De altfel, mitul plecării şi al călătoriei se află, din vremea de început a strămoşilor grecilor, la baza civilizaţiei şi culturii noastre. Cuceritorul ne este model şi ideal, şi răsplătim căutarea şi îndrăzneala. Aşa cum vom face în ştiinţă, prin mitul faustic al vînzării sufletului pentru cunoaştere, tot aşa vom proceda şi în ceea ce priveşte geografia şi comerţul.

Europeanul va merge pînă la capăt pentru descoperirea lumilor noi, India şi America, dezvoltînd cu timpul o mitologie a tărîmurilor care promit şi oferă fericirea pentru toţi pe acest pămînt. De altfel, dacă vom citi cu atenţie Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, vom constata că „părinţii fondatori“ repetă cu insistenţă cuvîntul „fericire“. Nu este o întîmplare acest text pentru că în construcţia socială nimic nu este întîmplător, totul este chin, construcţie, demolare şi renaştere, ascensiune mereu sub alte forme, dar în slujba aceloraşi idei. Iar căutarea fericirii pe pămînt este idealul total şi definitiv al omului occidental. 

C omerţul şi drumul comercial înseamnă căutare de aur şi afaceri, dar înseamnă chiar mai mult decît atît. În spatele acestei căutări se află credinţa europeanului că poate găsi fericirea într-un alt colţ al planetei şi că tărîmurile noi pot aduce ceva în plus în viaţa sa. Comerţul înseamnă mai mult şi mai mult. El este sufletul capitalismului şi baza sa de existenţă. Comerţul este creator de bogăţie şi cultură. Oamenii care au mers în Orient să schimbe mărfuri au adus bani, dar au adus şi ştiinţă, descoperiri tehnice, bune obiceiuri de organizare socială şi politică. Prin comerţ, oamenii au circulat şi şi-au permis ca prin cunoaştere să se poată compara. În acelaşi timp, comerţul este un mare creator de valoare şi bogăţie. Nu este o în­tîm­pla­re că naţiunile comerciale au fost întotdeauna şi cele bogate. Prin comerţ, capitalismul inventează noţiunea economică de dublu cîştig şi nu de pierdere la un capăt al schimbului, suprapusă peste cîştigul de la celălalt capăt. Odată cu comerţul, oamenii valorifică în avantaj surplusul producţiei şi se valorizează reciproc. Odată cu descoperirea Americii şi a Indiilor s-a creat un sistem planetar al schimbului comercial, o economie planetară, care are în centrul său schimbul comercial. Prin comerţ şi schimb comercial se compară economii, randamente economice, dar şi culturi şi civilizaţii. Comerţul înseamnă călătorie, dar şi conexiune, reţea care lucrează întotdeauna în favoarea membrilor săi. Competitivitatea economică şi randamentele superioare obţinute de capitalism nu ar fi fost niciodată posibile dacă industria şi maşinismul capitalist nu ar fi beneficiat de materii prime şi forţă de muncă din toate colţurile planetei. De asemenea, omul occidental nu ar fi devenit niciodată o fiinţă atît de sofisticată dacă nu şi-ar fi dezvoltat gusturile şi dacă nu şi-ar fi rafinat comportamentele în raport cu ceilalţi oameni ai planetei. Dacă există o activitate care aplatizează o planetă pînă atunci necunoscută şi nedescoperită, aceasta este activitatea comercială. Prin schimbul de mărfuri se produce şi transferul de valoare, valorificarea superioară a economiei şi punerea în evidenţă a eforturilor proprii. Prin comerţ, oamenii se îmbogăţesc şi se emancipează. Nu este o întîmplare că lumea capitalistă va aduce cu sine bogăţie, dar şi libertate politică. Democratizarea economiei duce la democratizarea politicii şi a exercitării puterii. Noile clase sociale îşi vor cere curînd dreptul la decizie şi participare politică. Prin comerţ şi afaceri, lumea se cunoaşte şi se contaminează reciproc. Aşa se face că valorile, odată ajunse într-un stat, pot fi regăsite şi în alte state, deşi epoca nu era una a comunicaţiilor rapide. Comerţul va demonstra omului că poate mai mult şi atunci omul va dori mai mult. Rigiditatea economică şi socială specifică lumii medievale este abandonată şi lumea caută soluţii de trai tot mai flexibile şi mai dinamice. Comerţul va determina apariţia monedei de hîrtie, apariţia băncilor, dezvoltarea instituţional-economică. 

C apitalismul este şi o civilizaţie a apei şi a ţărmului. Mai ales la începuturile comerţului mondial şi ale mondializării, comerciantul, în căutarea unui optim economic, va înlocui, ca pondere, circulaţia pe drumuri cu circulaţia pe apă. Apa ca drum comercial va revoluţiona lumea. Din acest motiv am putea spune că a face comerţ echivala cu a fi îndrăzneţ, temerar. Comerţul, şi mai ales cel pe apă, a determinat ca primele mari oraşe capitaliste să fie marile porturi europene. Din această cauză, poziţia geografică este determinantă, evident, alături de alte criterii şi factori de apreciere, în dezvoltarea capitalistă a unei ţări sau a unui oraş. Capitalismul s-a născut în Europa, în jurul ţărmurilor Mediteranei. Lumea europeană stătută, încremenită de sute de ani, va fi trezită prin intermediul comerţului. Oraşele se animă şi se dezvoltă, populaţia se înmulţeşte şi migrează către zonele de prosperitate. Comerţul este un miracol şi cei care beneficiază de acest miracol se pot socoti avantajaţi în lupta pentru resurse şi nivel de trai. Prin comerţ se poate adăuga valoare sau se poate pierde valoare, aşa cum se întîmplă în cazul oricărei alte activităţi economice. Comerciantul are însă ceva în plus. El este cel care caută consumatorul şi valorifică marfa, oferindu-i strălucirea ultimă, pe rafturi, în faţa unui cumpărător tot mai sofisticat şi mai pretenţios. Comerţul înseamnă şi transferul puterii dinspre sat înspre oraş şi recunoaşterea rolului oraşului ca miez al civilizaţiei. Şi azi marile naţiuni bogate şi comerciale deţin ponderi foarte mici ale populaţiei ocupate în agricultură. Acesta este un semn al valorificării superioare a potenţialului economic şi a factorilor de producţie de care dispun. Ne întrebăm adesea şi azi care este secretul dezvoltării puternice de care beneficiază unele naţiuni şi de ce alte naţiuni nu beneficiază de o asemenea dezvoltare. Răspunsul l-a oferit Adam Smith cu mai multe sute de ani în urmă. Este vorba despre deschidere, expansiune, vînzare şi valorificare superioară a produselor de care dispune o ţară şi pe care o ţară le poate fabrica. Comerţul este cel care alimentează producţia, pentru că piaţa extinsă duce la dezvoltarea întreprinderii. „Grandioasele împrejmuiri“, aşa cum numeşte Le Goff imperiile din spatele zidurilor, nu-şi vor mai avea locul în viitor. Tot ceea ce va fi imperiu în lumea capitalistă, sau statele care vor încerca să fie imperii, vor fi state deschise, comerciale şi competitive industrial. Prin comerţ, omul occidental îşi construieşte o lume aşa cum a visat-o. China este exemplul clasic al unei naţiuni cu mult mai dezvoltate decît Occidentul european, la finalul secolului al XV-lea. Numai că atunci, acolo, brusc s-a întîmplat ceva. Căutîndu-şi exprimarea socială a unui alt tip de cultură, un împărat a ars corăbiile şi a interzis comerţul, pedepsindu-i chiar cu moartea pe cei care ar fi îndrăznit să nu se supună acestei reguli. Rezultatul a fost o izolare aproape totală a Chinei, cu efecte în planul înapoierii care se văd şi azi. Capitalismul, prin relaţiile comerciale planetare pe care le promovează, anunţă sfîrşitul împrejmuirii. De altfel, motivul zidului doborît şi desfiinţat este unul fundamental, care stă la baza culturii noastre. Roma Antică este ultimul mare imperiu occidental care a stat în spatele zidurilor. În spatele zidului pot să ascunzi incapacitatea şi incompetenţa, ca şi degradarea culturală, dar odată cu deschiderea apar competiţia şi competitivitatea. Deschiderea înseamnă concurenţă şi provocare permanentă. 

Feţele monedei – o dezbatere despre universalitatea banului,

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.