Sfaturi pentru a trăi adevărata bucurie
Am vrut să aflăm ce cred şi cele mai luminate dintre minţi şi am pus la cale această anchetă cu două întrebări simple: Recomandaţi lenevia? Şi, dacă da, cum se obţine? Mulţumim editurilor Humanitas, Nemira, Publica şi Seneca pentru că ne-au facilitat contactul cu aceşti mari gînditori.
● Winston CHURCHILL, om politic
Trebuie să dormiţi între masa de prînz şi cină, fără a merge cu jumătăţi de măsură. Vă dezbrăcaţi şi vă culcaţi. Eu aşa procedez întotdeauna. Să nu credeţi că veţi munci mai puţin dacă dormiţi în cursul zilei. Asta e o idee neroadă susţinută de oamenii lipsiţi de imaginaţie. Abia astfel veţi reuşi să realizezi mai multe. La începutul războiului, am fost silit să dorm în timpul zilei, pentru că asta era singura cale de a face faţă răspunderilor pe care le aveam.
● Tom HODGKINSON, jurnalist
Somnul are o mare putere se seducţie, ceea ce explică maşinăria terifiantă pe care am inventat-o ca să luptăm împotriva lui. Mă refer, fireşte, la ceasul deşteptărot. Ce geniu rău a împreunat aceşti doi duşmani ai leneşului - ceasul şi soneria – într-un singur mecanism. În fiecare dimineaţă, în întreaga lume, indivizi care visează fericiţi sîmt zdruncinaţi cu brutalitate de un ţîrîit sau de un ţiuit electronic. Ceasul deşteptător este prima etapă în tranformarea diavolească pe care ne silim să o îndurăm dimineaţa, din visători fericiţi şi lipsiţi de griji, în truditori bîntuiţi de anxietăţi, apăsaţi de răspunderi şi îndatoririr. Lucrul cu adevărat uimitor este că ne cumpărăm deşteptătoare de bunăvoie.
● George GISSING, scriitor
Ideea de a rezerva cîte o zi pentru marile sărbători publice este absurdă. Nu aduce decît rău. Ar trebui să dorim o reducere generală a programului de muncă tot anul, astfel încîz orice activitate să înceteze la ora 16:00. Oamenii se vor obişnui cu ideea orelor de odihnă şi vor învăţa să le utilizeze cu bun-simţ. Toată activitatea din lume - aceea necesară cu adevărat pentru asigurarea sănătăţii, confortului şi chiar luxului oamenilor – s-ar putea realiza în trei sau patru ore pe zi. Se munceşte atît de mult pentru că se doreşte acumularea de bani. Dar munca în sine nu are nici un rost: este doar mijloc, dar noi facem din ea un scop, iar trei sferturi dintre noi nici nu pot înţelege altceva.
● Carl HONORÉ, jurnalist
Tehnologia a permis ca munca să se insinueze în orice colţ al vieţii noastre. În epoca în care informaţia circulă cu mare viteză, este imposibil să găseşti un loc unde să te ascunzi de email şi telefpnul mobil. O dată ce poţi accesa de acasă baza de date a companiei, sau internetul din avion, sau să primeşti un telefon de la şef cînd te afli pe plajă, atunci oricare dintre noi este disponibil pentru muncă permanent. Cum spunea cineva, dependenţii de muncă erau acei oameni care ar fi muncit oricînd, oriunde. S-a schimbat însă faptul de a fi permanent de serviciu. Iar asta a devenit o obligaţie. Milioane de oameni merg la muncă chiar şi cînd sînt prea obosiţi sau bolnavi. Alte milioane nu-şi iau niciodată toate ziele de vacnţă la care au dreptul. Care este rostul vieţii? Cei mai mulţi dintre noi sînt de acord că munca e bună, poate fi distractivă şi chiar înnobilează. Dar să permitem muncii să pună stăpînire pe viaţa noastră este curată nebunie. Există multe lucruri mai importante care au nevoie de timp: prietenii, familia, hobby-urile etc.
● Franz KAFKA, scriitor
Nu trebuie să-ţi părăseşti camera. Rămîi aşezat la masă şi ascultă. Nici măcar nu trebuie să asculţi, ci aşteaptă. Nici măcar nu aştepta, rămîi singur şi neclintit. Lumea şi se va deschide bunăvoie pentru a o cunoaşte. Nu are de ales. Se va desfăşura în extaz la picioarele tale.
● John KEATS, poet
Omul şi-ar putea petrece viaţa în mod plăcut citind zilnic cîte o pagină de poezie adevărată sau de proză poetică, să cutreiere cu ea, să se gîndească şi să tragă învăţăminte din ea, să o înţeleagă şi să facă profeţii şi să viseze. Cîtă fericire ar oferi o asemenea călătorie a minţii, ce delicioasă şi harnică ar fi indolenţa! Căci mai nobil e să stai la Iov decît să zbori ca Mercur – să nu ne grăbim deci să adunăm ca albina, bîzîind de colo-colo nerăbdătoare că trebuie să ajungă undeva, ci să ne desfacem petalele ca o floare, rămînînd pasivi şi receptivi.
● Friedrich NIETZSCHE, filozof
Graba disperată cu care americanii muncesc - un viciu distructiv al lumii noi - a infestat deja vechea Europă cu sălbăticia ei, răspîndind o lipsă de spiritualitate care copleşeşte totul. Omului îi e ruşine să se odihnească, iar reflecţia prelungită îl face să aibă remuşcări. „Mai bine fă orice, decît să nu faci nimic”, acest principiu este doar o frînghie care slujeşte la strangularea culturii şi a bunului-simţ. Traiul în goana constantă după cîştig sileşte oamenii să-şi consume resursele spirituale pînă la epuizare într-o prefăcătorie permanentă. Virtutea a ajuns să consiste în a face ceva în mai puţin timp decît altcineva. Am ajuns în situaţia în care oamenii nu mai cedează dorinţei de viaţă contemplativă (o plimbare cu prietenii sau schimbul de idei în conversaţii) fără să se dispreţuiască sau să se simtă vinovaţi.
● Blaise PASCAL, filozof şi matematician
Cînd, din întîmplare, am început să iau seama la diferitele frămîntări ale oamenilor, la pericolele şi ostenelile cărora trebuie să le facă faţă şi care stîrnesc atîtea certuri, patimi şi lovituri etc., am constatat că toată nenorocirea li se trage numai din faptul că nu ştiu să stea liniştiţi într-o cameră. Conversaţiile şi distracţia jocului nu au căutare decît pentru că nu ne face plăcere să stăm la noi acasă.
● Bertrand RUSSELL, filozof
O anume putere de a suporta plictisul este esenţială pentru o viaţă fericită şi acesta este unul dintre lucrurile pe care tinerii trebuie ajutaţi să le înţeleagă şi să le accepte. Eu n-aş spune numaidecît că drogurile nu pot juca nici un rol pozitiv în viaţă. Dar pofta de droguri este cu siguranţă ceva ce nu trebuie lăsat în seama funcţionării nestînjenite a impulsului natural. Ritmul vieţii pămîntului este lent: toamna şi iarna sînt la fel de esenţiale ca primăvara şi vara, repaosul este la fel de esenţial ca mişcarea. O viaţă fericită trebuie să fie în mare parte tihnă, pentru că doar într-o atmosferă de tihnă se poate trăi adevărata bucurie.
● SENECA, filozof
Eu prefer să trăiesc rău decît să trăiesc în moliciune – şi înţeleg prin „rău“ ce se înţelege de obicei: aspru, cu greu, cu trudă. De atîtea ori auzim cum viaţa unuia este apreciată şi invidiată: „trăieşte în puf“; numai că asta înseamnă: „e un om moale“. Spiritul încetul cu încetul se moleşeşte şi se vlăguieşte, deopotrivă cu trîndăveala şi lenea în care zace. Şi atunci? Oare un om adevărat nu ar trebui să prefere convieţuirea cu asprimile vieţii? Cei fragili preferă să stea în tihnă; iar apoi se tem de moarte, după chipul căreia şi-au croit viaţa. Merită deopotrivă să fie urîte şi zbaterea şi toropeala. Pentru mine, cel care zace între parfumuri este mort, ca şi cel atîrnat în cîrlig. Sfatul meu e acesta: ţineţi-vă în taină viaţa retrasă. Nu spuneţi că vreţi să trăiţi o viaţă senină. Definiţi-vă într-alt fel alegerea: numiţi-o boală, slăbiciune, numiţi-o chiar mai rău, lene. Este o neghiobie să te făleşti cu o viaţă retrasă.
● Robert Louis STEVENSON, scriitor
În vreme ce alţii îşi încarcă memoria cu lucruri dintre care jumătate vor fi uitate încă înainte de încheierea săptămînii, leneşul poate deprinde o artă cu adevărat folositoare: să cînte la scripcă, să recunoască o ţigară bună de foi ori să intre în vorbă cu uşurinţă cu tot felul de oameni.
● Oscar WILDE, scriitor
Acţiunea este refugiul oamenilor care nu au absolut nimic de făcut. Ea se bazează pe lipsa imaginaţiei. Este ultima resursă a celor care nu ştiu să viseze. Acţiunea e limitată şi relativă, pe cînd necuprinsă şi absolută e doar viziunea celui care stă comod şi contemplă, care păşeşte în singurătate şi visare. A nu face absolut nimic este ce mai greu lucru din lume, cel mai dificil şi cel mai intelectual. Cei aleşi există pentru a nu face nimic. Viaţa contemplativă nu are drept scop să facă, ci să existe şi să devină.
● Walt WHITMAN, poet
Dintre toate fiinţele umane, nimeni nu-l egalează pe leneşul autentic, înnăscut, care nu se abate de la obiceiul său. Iar cînd zic leneş, mă refer la leneşul veritabil, nu la individul care leneveşte cînd şi cînd – care azi munceşte 12-14 ore, iar mîine dormitează şi trîndăveşte. Nu admit treaba făcută pe jumătate. Daţi-mi-l pe acel fiu calm, consecvent şi filozof al indolenţei, căci el aparţine acelei vechi şi onorabile frăţii pe care o venerez mai mut decît pe carierist sau pe politician.
pagină realizată de Marius CHIVU
