Sfaturi pentru a trăi adevărata bucurie

Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
Sfaturi pentru a trăi adevărata bucurie jpeg

Am vrut să aflăm ce cred şi cele mai luminate dintre minţi şi am pus la cale această anchetă cu două întrebări simple: Recomandaţi lenevia? Şi, dacă da, cum se obţine? Mulţumim editurilor Humanitas, Nemira, Publica şi Seneca pentru că ne-au facilitat contactul cu aceşti mari gînditori.

 

● Winston CHURCHILL, om politic

Trebuie să dormiţi între masa de prînz şi cină, fără a merge cu jumătăţi de măsură. Vă dezbrăcaţi şi vă culcaţi. Eu aşa procedez întotdeauna. Să nu credeţi că veţi munci mai puţin dacă dormiţi în cursul zilei. Asta e o idee neroadă susţinută de oamenii lipsiţi de imaginaţie. Abia astfel veţi reuşi să realizezi mai multe. La începutul războiului, am fost silit să dorm în timpul zilei, pentru că asta era singura cale de a face faţă răspunderilor pe care le aveam.

● Tom HODGKINSON, jurnalist

Somnul are o mare putere se seducţie, ceea ce explică maşinăria terifiantă pe care am inventat-o ca să luptăm împotriva lui. Mă refer, fireşte, la ceasul deşteptărot. Ce geniu rău a împreunat aceşti doi duşmani ai leneşului - ceasul şi soneria – într-un singur mecanism. În fiecare dimineaţă, în întreaga lume, indivizi care visează fericiţi sîmt zdruncinaţi cu brutalitate de un ţîrîit sau de un ţiuit electronic. Ceasul deşteptător este prima etapă în tranformarea diavolească pe care ne silim să o îndurăm dimineaţa, din visători fericiţi şi lipsiţi de griji, în truditori bîntuiţi de anxietăţi, apăsaţi de răspunderi şi îndatoririr. Lucrul cu adevărat uimitor este că ne cumpărăm deşteptătoare de bunăvoie.

● George GISSING, scriitor

Ideea de a rezerva cîte o zi pentru marile sărbători publice este absurdă. Nu aduce decît rău. Ar trebui să dorim o reducere generală a programului de muncă tot anul, astfel încîz orice activitate să înceteze la ora 16:00. Oamenii se vor obişnui cu ideea orelor de odihnă şi vor învăţa să le utilizeze cu bun-simţ. Toată activitatea din lume - aceea necesară cu adevărat pentru asigurarea sănătăţii, confortului şi chiar luxului oamenilor – s-ar putea realiza în trei sau patru ore pe zi. Se munceşte atît de mult pentru că se doreşte acumularea de bani. Dar munca în sine nu are nici un rost: este doar mijloc, dar noi facem din ea un scop, iar trei sferturi dintre noi nici nu pot înţelege altceva.

● Carl HONORÉ, jurnalist

Tehnologia a permis ca munca să se insinueze în orice colţ al vieţii noastre. În epoca în care informaţia circulă cu mare viteză, este imposibil să găseşti un loc unde să te ascunzi de email şi telefpnul mobil. O dată ce poţi accesa de acasă baza de date a companiei, sau internetul din avion, sau să primeşti un telefon de la şef cînd te afli pe plajă, atunci oricare dintre noi este disponibil pentru muncă permanent. Cum spunea cineva, dependenţii de muncă erau acei oameni care ar fi muncit oricînd, oriunde. S-a schimbat însă faptul de a fi permanent de serviciu. Iar asta a devenit o obligaţie. Milioane de oameni merg la muncă chiar şi cînd sînt prea obosiţi sau bolnavi. Alte milioane nu-şi iau niciodată toate ziele de vacnţă la care au dreptul. Care este rostul vieţii? Cei mai mulţi dintre noi sînt de acord că munca e bună, poate fi distractivă şi chiar înnobilează. Dar să permitem muncii să pună stăpînire pe viaţa noastră este curată nebunie. Există multe lucruri mai importante care au nevoie de timp: prietenii, familia, hobby-urile etc.

● Franz KAFKA, scriitor

Nu trebuie să-ţi părăseşti camera. Rămîi aşezat la masă şi ascultă. Nici măcar nu trebuie să asculţi, ci aşteaptă. Nici măcar nu aştepta, rămîi singur şi neclintit. Lumea şi se va deschide bunăvoie pentru a o cunoaşte. Nu are de ales. Se va desfăşura în extaz la picioarele tale.

● John KEATS, poet

Omul şi-ar putea petrece viaţa în mod plăcut citind zilnic cîte o pagină de poezie adevărată sau de proză poetică, să cutreiere cu ea, să se gîndească şi să tragă învăţăminte din ea, să o înţeleagă şi să facă profeţii şi să viseze. Cîtă fericire ar oferi o asemenea călătorie a minţii, ce delicioasă şi harnică ar fi indolenţa! Căci mai nobil e să stai la Iov decît să zbori ca Mercur – să nu ne grăbim deci să adunăm ca albina, bîzîind de colo-colo nerăbdătoare că trebuie să ajungă undeva, ci să ne desfacem petalele ca o floare, rămînînd pasivi şi receptivi.

● Friedrich NIETZSCHE, filozof

Graba disperată cu care americanii muncesc - un viciu distructiv al lumii noi - a infestat deja vechea Europă cu sălbăticia ei, răspîndind o lipsă de spiritualitate care copleşeşte totul. Omului îi e ruşine să se odihnească, iar reflecţia prelungită îl face să aibă remuşcări. „Mai bine fă orice, decît să nu faci nimic”, acest principiu este doar o frînghie care slujeşte la strangularea culturii şi a bunului-simţ. Traiul în goana constantă după cîştig sileşte oamenii să-şi consume resursele spirituale pînă la epuizare într-o prefăcătorie permanentă. Virtutea a ajuns să consiste în a face ceva în mai puţin timp decît altcineva. Am ajuns în situaţia în care oamenii nu mai cedează dorinţei de viaţă contemplativă (o plimbare cu prietenii sau schimbul de idei în conversaţii) fără să se dispreţuiască sau să se simtă vinovaţi.

● Blaise PASCAL, filozof şi matematician

Cînd, din întîmplare, am început să iau seama la diferitele frămîntări ale oamenilor, la pericolele şi ostenelile cărora trebuie să le facă faţă şi care stîrnesc atîtea certuri, patimi şi lovituri etc., am constatat că toată nenorocirea li se trage numai din faptul că nu ştiu să stea liniştiţi într-o cameră. Conversaţiile şi distracţia jocului nu au căutare decît pentru că nu ne face plăcere să stăm la noi acasă.

● Bertrand RUSSELL, filozof

O anume putere de a suporta plictisul este esenţială pentru o viaţă fericită şi acesta este unul dintre lucrurile pe care tinerii trebuie ajutaţi să le înţeleagă şi să le accepte. Eu n-aş spune numaidecît că drogurile nu pot juca nici un rol pozitiv în viaţă. Dar pofta de droguri este cu siguranţă ceva ce nu trebuie lăsat în seama funcţionării nestînjenite a impulsului natural. Ritmul vieţii pămîntului este lent: toamna şi iarna sînt la fel de esenţiale ca primăvara şi vara, repaosul este la fel de esenţial ca mişcarea. O viaţă fericită trebuie să fie în mare parte tihnă, pentru că doar într-o atmosferă de tihnă se poate trăi adevărata bucurie.

● SENECA, filozof 

Eu prefer să trăiesc rău decît să trăiesc în moliciune – şi înţeleg prin „rău“ ce se înţelege de obicei: aspru, cu greu, cu trudă. De atîtea ori auzim cum viaţa unuia este apreciată şi invidiată: „trăieşte în puf“; numai că asta înseamnă: „e un om moale“. Spiritul încetul cu încetul se moleşeşte şi se vlăguieşte, deopotrivă cu trîndăveala şi lenea în care zace. Şi atunci? Oare un om adevărat nu ar trebui să prefere convieţuirea cu asprimile vieţii? Cei fragili preferă să stea în tihnă; iar apoi se tem de moarte, după chipul căreia şi-au croit viaţa. Merită deopotrivă să fie urîte şi zbaterea şi toropeala. Pentru mine, cel care zace între parfumuri este mort, ca şi cel atîrnat în cîrlig. Sfatul meu e acesta: ţineţi-vă în taină viaţa retrasă. Nu spuneţi că vreţi să trăiţi o viaţă senină. Definiţi-vă într-alt fel alegerea: numiţi-o boală, slăbiciune, numiţi-o chiar mai rău, lene. Este o neghiobie să te făleşti cu o viaţă retrasă. 

● Robert Louis STEVENSON, scriitor

În vreme ce alţii îşi încarcă memoria cu lucruri dintre care jumătate vor fi uitate încă înainte de încheierea săptămînii, leneşul poate deprinde o artă cu adevărat folositoare: să cînte la scripcă, să recunoască o ţigară bună de foi ori să intre în vorbă cu uşurinţă cu tot felul de oameni.

● Oscar WILDE, scriitor

Acţiunea este refugiul oamenilor care nu au absolut nimic de făcut. Ea se bazează pe lipsa imaginaţiei. Este ultima resursă a celor care nu ştiu să viseze. Acţiunea e limitată şi relativă, pe cînd necuprinsă şi absolută e doar viziunea celui care stă comod şi contemplă, care păşeşte în singurătate şi visare. A nu face absolut nimic este ce mai greu lucru din lume, cel mai dificil şi cel mai intelectual. Cei aleşi există pentru a nu face nimic. Viaţa contemplativă nu are drept scop să facă, ci să existe şi să devină.

● Walt WHITMAN, poet

Dintre toate fiinţele umane, nimeni nu-l egalează pe leneşul autentic, înnăscut, care nu se abate de la obiceiul său. Iar cînd zic leneş, mă refer la leneşul veritabil, nu la individul care leneveşte cînd şi cînd – care azi munceşte 12-14 ore, iar mîine dormitează şi trîndăveşte. Nu admit treaba făcută pe jumătate. Daţi-mi-l pe acel fiu calm, consecvent şi filozof al indolenţei, căci el aparţine acelei vechi şi onorabile frăţii pe care o venerez mai mut decît pe carierist sau pe politician.

pagină realizată de Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ce substanțe toxice i-au ucis pe angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești. Sunt deosebit de periculoase și utilizate pe scară largă
Angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești au fost uciși de două substanțe extrem de toxice. În concentrații mari acestea pot provoca decesul foarte rapid, provocând pagube fizice imcopatibile cu viața.
image
Secretele primului submarin militar al României. „Delfinul“ a făcut ravagii printre navele sovietice din Marea Neagră
Primul submarin militar al României a fost construit în anii interbelici și a costat o sumă impresionantă, însă a fost folosit cu succes în Al Doilea Război Mondial. Una dintre operațiunile militare în care a fost implicat a intrat în istorie.
image
Anunțul CFR primit cu hohote de râs de români. „Dacă trenurile reduc viteza cu 50 km/h vom merge cu 20, dar în sens opus”
Oficial, cei de la CFR spun că trenurile circulă cu până la 50 km / h mai încet din cauza caniculei. Anunțul CFR a fost primit cu hohote de râs de români, care știu că trenurile circulă oricum foarte încet.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.