Sexul a devenit sinonim cu pedeapsa – interviu cu Ana Bogdea şi Mihaela DRĂGAN

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Sexul a devenit sinonim cu pedeapsa – interviu cu Ana Bogdea şi Mihaela DRĂGAN jpeg

„Recomandări Internaţionale pentru Educaţia sexuală“ este un raport al ONU, publicat anul trecut cu sprijinul UNESCO. Termeni precum masturbare, transsexualitate sau homofobie, dar şi recomandările care se regăsesc în acest document – printre altele, începerea educaţiei sexuale a copiilor de la vîrsta de 5 ani – au născut controverse în rîndul părinţilor şi al grupurilor conservatoare şi religioase, ONU fiind chiar acuzată de „subminarea valorilor tradiţionale“. Pornind de la acest exemplu, am invitat doi psihologi la o scurtă discuţie despre cînd, cum şi cît ar trebui să vorbim despre sex.
  Cînd vine vorba de educaţie sexuală, două dintre cele mai frecvente întrebări sînt cînd ar trebui să începem să vorbim cu copiii şi despre ce.


Ana Bogdea:
Dacă am merge pe o linie imaginară a firescului, copilului ar trebui să-i explicăm, încă de la o vîrstă fragedă, că aşa cum are două mîini, două picioare, gură, nas etc., aşa are şi organe sexuale. Evident, toate explicaţiile trebuie adaptate la nivelul său de înţelegere – n-ar trebui să-i vorbeşti unui copil de 2 ani despre vulvă sau penis, după cum n-ar trebui să discuţi cu un copil de 4 ani despre aparatul reproducător, pentru că nu va fi în stare să înţeleagă. Cînd sînt foarte mici, este de ajuns să le explici că organele sexuale, de exemplu, fac parte din corpul lor. Dacă într-o familie există doi copii, soră şi frate, părintele trebuie să fie pregătit să le dea şi nişte explicaţii cu privire la diferenţele anatomice dintre ei. Oricît ai încerca să eviţi ca părinte acest gen de discuţii, vine o vreme cînd toţi copiii încep să pună întrebări. Personal consider că aceste momente sînt cele mai potrivite pentru a le vorbi despre orice – sex, căsătorie, moarte etc. Ceea ce trebuie să facă părintele este să răspundă sincer, chiar dacă explicaţiile vor fi adaptate vîrstei copilului.

Acestea sînt totuşi subiecte delicate pentru părinţi. În plus, genul acesta de discuţii se poate isca şi pe nepusă masă, nu neapărat acasă şi, pentru a evita unele situaţii jenante, părinţii preferă să nu fie foarte sinceri.

A. B.: Din experienţă vă spun că momentele în care trebuie să răspunzi la întrebări „complicate“ în locuri nepotrivite sînt nenumărate şi să ocoleşti subiectul doar pentru a nu te pune într-o situaţie incomodă este o greşeală. Fetiţa mea începuse să citească deja pe litere şi, cum toate gardurile sînt pline de tot felul de mesaje, m-a rugat odată, în gura mare, în timp ce ne plimbam, să-i explic ce înseamnă – şi a început să spună pe litere – „p-u-l-...“. Şi a trebuit să-i explic despre ce era vorba, calm, sincer şi atît cît să poată ea înţelege. Evident, am insistat mult să nu repete cuvîntul respectiv!


Nu este totuşi riscant să discuţi anumite lucruri doar cînd copilul pune întrebări? Dacă ai un copil ruşinos? 

Mihaela Drăgan: În principiu, să fii copil înseamnă să nu ai simţul ruşinii, cel puţin nu faţă de părinţi. Să fim realişti – cîţi copii nu pun întrebări incomode într-un mod absolut firesc, dar la care părinţii nu pot răspunde fără să nu se fîstîcească. Mai degrabă se ruşinează părinţii! În plus, copiii sînt prin definiţie nişte fiinţe curioase, deci părintele nu are cum „să scape“ de întrebările copiilor. Colega mea vorbea mai devreme despre familiile în care există o fată şi un băiat. Să nu uităm că în majoritatea familiilor sînt o mamă şi un tată, o femeie şi un bărbat care arată cu totul diferit faţă de copii, care arată cu totul diferit unul faţă de celălalt, care fac baie cu uşa închisă – lucruri care stîrnesc curiozitatea copiilor.

Cît de mult contează mesajele non-verbale?

A. B.: Foarte mult – să nu trăim cu senzaţia că, dacă le răspundem copiilor la întrebări, rezolvăm o problemă. Gesturile, atitudinile, reacţiile părinţilor contează foarte mult pentru ei. Degeaba foloseşti cuvinte atent alese pentru a vorbi despre sex, dacă nu-ţi controlezi şi mimica, de exemplu. Cea mai mică grimasă de pe faţa ta îl poate face pe copil să se simtă vinovat că a deschis un subiect ruşinos şi să nu mai vrea să vorbească prea curînd.

M. D.: S-ar putea ca şi tu, părintele, să eviţi subiectul o vreme. În definitiv, ruşinea este valabilă de ambele părţi. Reacţiile părinţilor şi capacitatea acestora de a le face educaţie copiilor depind foarte mult de propria educaţie şi de experienţa pe care o au în acest domeniu. În principiu, există două tipuri de părinţi: cei relaxaţi faţă de acest subiect – lucru care se poate vedea inclusiv în ceea ce se întîmplă în casa lor, unde există tampoane, vată, prezervative la vedere –, care vorbesc des cu copiii, care răspund la orice întrebări şi care nu se feresc de nimic. Există însă şi părinţi care se blochează repede şi care preferă să le spună copiilor scurt „Du-te la tati că el ştie mai bine“ sau „Du-te la mami că fetiţele vorbesc cu mami“.

Apropo de exemplu dvs., cine vorbeşte mai greu despre sex, femeia sau bărbatul?

A. B.:
Se pare că femeia. Multe dintre femeile ajunse acum la vîrsta adultă au fost învăţate de mame sau de bunici că sexul este ceva ruşinos, murdar. Să vorbească despre sex ar însemna să-şi accepte murdăria şi degradarea, fapt de neconceput pentru ele. Şi chiar dacă trec peste anumite tare moştenite din familie şi acceptă să discute, o fac la modul ironic, hilar.

M. D.:
Facem parte dintr-o generaţie în care subiectele legate de sex erau tabu. Să nu uităm că prin anii ’60, ’70 a face sex era sinonim cu a face un copil. Trebuia să faci un copil pentru că erai obligat şi dacă refuzai, riscai mult, inclusiv să-ţi pierzi libertatea. Sexul a devenit aşadar sinonim cu pedeapsa, motiv pentru care totul trebuia şi trebuie făcut pe ascuns, fără ca nimeni să ştie. Nu în toate cazurile, evident, pentru că există şi părinţi care ştiu să fie prieteni cu copiii lor. Majoritatea au însă o reţinere şi consideră că-şi întinează copiii vorbind despre aşa ceva, vor să-i păstreze copii cît mai mult şi refuză „să le facă rău cu mîna lor“. 

 

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.