Senzaţionalism, probleme financiare, control politic
"Sectorul de televiziune din România consistă dintr-o piaţă matură de reţele generaliste, cu doar cîţiva mari jucători care pun accentul pe senzaţionalism şi divertisment, la care se adaugă o piaţă în creştere de canale de nişă, dintre care doar cîteva au reuşit să atingă un anume nivel de notorietate al brandului. Piaţa televiziunii digitale este un teritoriu aproape neatins. Parlamentul a eşuat în tentativa de a pune bazele legale introducerii digitalizării. Dar sectorul privat a fost mai rapid decît autorităţile. Mulţi dintre marii radiodifuzori au început să emită digital şi au investit deja sume importante în echipament digital modern. Prevederile referitoare la conţinutul programelor radiodifuzate au fost adunate într-un Cod unic. În total, în ţară sînt peste 200 de staţii de televiziune, ceea ce dovedeşte o apetenţă sporită pentru investiţiile în televiziune. Cu toate acestea, sursa capitalului din industrie a rămas, în cea mai mare parte, un mister, în ciuda prevederilor constituţionale care permit transparenţa finanţărilor. Prevederile anti-concentrare pot fi mai bine urmărite, dat fiind accesul sporit la datele privind structurile de proprietate. Dar există încă un deficit de instrumente legale care să prevină concentrarea, deoarece legislaţia nu prevede nici o restricţie în materie de proprietate încrucişată. Radiodifuzorii publici se confruntă cu probleme financiare grave. Structurile lor de conducere reflectă, în continuare, echilibrul de putere din sfera partidelor politice, iar societatea civilă nu are încă posibilitatea de a-şi promova reprezentanţi în aceste structuri. În plus, legii îi lipsesc prevederile referitoare la conflictul de interese şi la nivelul de competenţe de care trebuie să dispună membrii consiliilor de administraţie. SRTV a reuşit să-şi sporească echilibrul şi calitatea programelor. Talk-show-urile de prestigiu şi filmele de artă şi premiate au ajutat SRTV să obţină o mai mare credibilitate. Cu toate acestea, instituţia se află încă sub control politic strict. Demiterea Consiliului de administraţie la jumătatea anului 2007 a demonstrat că voinţa politică este elementul cel mai important în funcţionarea instituţiilor publice de media. Furia clasei politice stîrnită de difuzarea de către TVR a unei casete înfăţişînd un caz de corupţie la nivel înalt a confirmat mediul politic viciat în care trebuie să funcţioneze televiziunea publică. În România de azi, este o practică răspîndită ca, în loc de a ancheta cazurile de corupţie expuse de mass-media, politicienii şi autorităţile publice să investigheze jurnaliştii care au scos acele cazuri la lumină. (…) Telespectatorii de azi se uită la televizor mai ales pentru divertisment, în timp ce pentru ştiri caută surse alternative, cum ar fi canalele de nişă sau Internetul. Principala provocare a televiziunii din România este cum să modeleze sectorul, astfel încît acesta să intre în era digitală mai profesionist, mai bun calitativ." ("Televiziunea în Europa", Raport al Institutului pentru o Societate Deschisă, 2008)
