Sensul giratoriu
Dacă un șofer se poate grăbi în multe situații, în sensul giratoriu graba este chiar imposibilă. Aici lucrurile stau cu totul altfel. Trebuie să te apropii încet și să stai în permanență cu ochii pe ceilalți colegi de trafic. Regula de prioritate o știm cu toții, iar respectul față de această regulă este sfînt. Dacă intri în intersecție fără să respecți regula de prioritate, atunci șansa de a fi lovit de cineva este mai mare decît în alte situații. Chiar dacă ești primul intrat, trebuie să fii atent pentru că mai pot exista colegi care să creadă la fel. Se întîmplă asta pentru că aceste intersecții sînt foarte aglomerate, adevărate noduri de distribuție și reglare a circulației în marile orașe. În sensul giratoriu se circulă atent și prin cooperare totală. Chiar și cei care au legea de partea lor, adică prioritatea, trebuie să fie atenți pentru că oricînd poate să apară un coleg care să nu respecte nici o regulă și care să ceară în mod abuziv prioritate la toată lumea. Este foarte greu de știut cine este cel care intră primul în sensul giratoriu și, din această cauză, toată lumea trebuie să fie trează, atentă și să colaboreze. Aici nu te mai porți certa cu nimeni pentru întîietate și, chiar dacă ai face-o, mașina ar rămîne tot lovită. Ideea este că toată lumea trebuie să se miște încontinuu, iar așteptările în trafic să fie eliminate. Schimbarea benzii de circulație în interiorul unui sens giratoriu poate fi o aventură imposibilă dacă nu beneficiezi de înțelegerea și generozitatea colegilor de trafic. Poți să semnalizezi oricît vrei dorința ta de a schimba banda, dacă nu beneficiezi de buna creștere și de cooperarea celuilalt, ale omului de lîngă tine, nu vei reuși. Din această cauză este bine ca, odată aflat în sensul giratoriu, să dai prioritate, uneori, chiar și celui care nu o are, pentru ca un sens de intrare în intersecție să nu se blocheze definitiv. În sensul giratoriu nu mai contează ce mașină ai, ce marcă, ce culoare are și cîți cai-putere. Este locul unei democrații totale, în care mașinile devin dintr-odată egale între ele. Viteza maximă posibilă, ca și prețul mașinii, nu mai contează. Aici este egalitate și cooperare, chiar dacă toată lumea se grăbește. Fiecare șofer știe că numai prin cooperarea și parteneriatul cu ceilalți își va atinge scopul final, și anume faptul de a ajunge în timp util la destinație. Sensul giratoriu te obligă să fii generos, adică să îi ajuți pe ceilalți, dar în același timp să te gîndești, ca un egoist, doar la interesul tău. Este un spațiu al grabei, dar și al cooperării, un spațiu al interesului atins prin generozitate și prin cooperare.
Un mîrlan, un egoist aflat în sensul giratoriu se vede imediat. El nu face nimic din ceea ce descriam mai sus și provoacă pe toată lumea, pentru că este vecin cu toată lumea și circulația tuturor depinde de el. Egoistul nu numai că se vede imediat în trafic, dar își atrage și mînia tuturor celorlalți. El nu va putea beneficia de avantajele pe care i le oferă sensul giratoriu, fiind prea grăbit pentru asta. El încearcă să-i înșele pe toți, sfidîndu-i pe toți. Va încerca să aducă legea de partea sa, avînd în gînd doar încălcarea legii. Va gesticula încontinuu, va protesta încontinuu, va înjura la rîndul său pe toată lumea. Tocmai pentru că este incapabil de cooperare va fi marginalizat în trafic și nimeni nu se mai simți dator să-i ofere generozitatea obișnuită datorată unui coleg de trafic. Ideea lui că poate înșela pe toată lumea este eronată. Oamenii au capacitatea naturală de a răspunde pozitiv la stimuli pozitivi și de a răspunde negativ la stimuli negativi. Altfel nu ar mai fi oameni. Pentru a ilustra cele spuse mereu îmi amintesc exemplul de efect asupra comportamentului moral pe care l-a avut desființarea gardurilor cu sîrmă ghimpată care făceau delimitarea dintre terenurile de fotbal și spectatori. Atunci cînd existau aceste garduri, ele funcționau ca un adevărat magnet al tuturor celor care erau violenți, fiind escaladate în permanență de zeci și sute de persoane. Evident, prezența lor nu împiedica accesul spectatorilor pe terenul de sport. Ai crede că, odată cu desființarea lor, meciurile de fotbal nici n-ar mai putea avea loc. De fapt, s-a întîmplat fenomenul invers. Incidentele, în absența gardurilor, sînt mult mai puțin numeroase, chiar nesemnificative. La o provocare a unei morale înalte („iată, avem încredere în voi și desființăm gardul de sîrmă ghimpată“), răspunsul a fost de morală înaltă („nici noi nu mai forțăm intrarea pe stadion“). Oamenii au capacitatea de a învăța și această capacitate a adus lumină în viața lor. Nouă nu ne este indiferent comportamentul semenilor noștri și de aceea îl taxăm ca atare. Tot așa se întîmplă și cu ideea mîrlanului că printr-un comportament egoist, al unei morale joase, poate intra și ieși mai repede în și din sensul giratoriu. Poate folosi și puterea mașinii, dar și orice abilități de șofer. Va sfîrși prin a fi marginalizat și nerespectat.
Cel mai jalnic spectacol pe care l‑am văzut pe drumurile publice a fost acela în care un agent de circulație credea că poate dirija circulația într-un sens giratoriu. Prima reacție a participanților la trafic e aceea a unei deresponsabilizări morale. Nimeni nu mai datorează nimic nimănui, cooperarea dintre participanți e înlocuită de obligația de a urmări și respecta semnele și indicațiile agentului. Se întîmplă așa și pentru că legea impune acest lucru, dar și pentru că oamenii se adaptează rapid situației. Ei se transformă dintr-o colectivitate care cooperează, într-o adunătură de indivizi care doresc să-l înșele pe cel care coordonează traficul. Vor forța legea, vor atrage atenția asupra lor și vor claxona, cerînd fiecare mai mult decît i se cuvine. Mereu una dintre intrările în sens va fi nedreptățită în favoarea alteia, cu consecințe asupra întregii circulații. Nu poți să dai prioritate celor care nu au prioritate, fără a-i nemulțumi pe toți ceilalți. Ideea milițianului că poate conduce circulația în sensul giratoriu este cea mai mare prostie. Chiar dacă este bine intenționat, nu va reuși acest lucru dintr‑un motiv simplu. Sensul giratoriu nu este gîndit pentru a fi condus de către un singur om. Filozofia pentru care a fost creat este aceea a cooperării superioare și nu a toleranței față de superioritatea agentului de circulație.
Cele două extreme ale circulației în sensul giratoriu sînt o spirală a binelui și una a răului. Spirala binelui ar presupune ca, prin educație reciprocă și cooperare, oamenii să fie cu toții conștienți de rolul pe care îl au în sensul giratoriu. Să știe că timpul de ieșire din sens al fiecăruia depinde de toți ceilalți. E mai scurt atunci cînd cooperarea e maximă și nu există nici măcar un mîrlan egoist. Dacă ar fi să se întîmple așa, lumea ar arăta altfel, numai că situația pe care o imaginăm este una ideală. Mîrlanii fac parte din viața noastră și ne ajută să legitimăm binele în fața răului. Cum ai mai putea fi cooperant dacă nu ai asista la spectacolul de prost gust al acestora? Spirala răului ar presupune ca toți cei care intră în sensul giratoriu să fie mîrlani. Există lumi paralizate în filonul lor moral, incapabile să răspundă la rău cu rău și la bine cu bine. Totul se relativizează și nimeni nu mai știe ce este răul și ce este binele. Pe acest fond, chiar lucrurile bune devin, prin percepția asupra lor, rele, iar lucrurile rele pot fi interpretate ca fiind bune. Deci „bine“ ar fi să nu cooperezi și să înjuri pe toată lumea, iar ,,rău“ ar fi să intri în sensul giratoriu călăuzit de intențiile bune ale unei morale înalte. Abia acum cei realmente răi ajung să-i trateze cu superioritate pe cei buni și, fiind majoritari, să-i marginalizeze în trafic. În acest caz, sensul giratoriu devine un spațiu al haosului, în care orice este posibil. Atunci trebuie desființat și înlocuit prin alte forme de semnalizare și conducere a șoferilor pe drumurile publice. Milițienii trebuie să știe că rolul lor a revenit, cînd participanții la trafic sînt în majoritate niște mîrlani, infractori, ce au în gînd doar să încalce legea.
Dorel Dumitru Chiriţescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Feţele monedei – o dezbatere despre universalitatea banului, Editura Institutul European, 2015.
