Semafor, pensionar, agent secret, murătură

● Ștefan PLAVITU

Cînd eram mai mic şi lumea mă întreba: ,,Ce vrei să te faci cînd vei fi mare, puişor?“, eu răspundeam că o să mă fac semafor. Era visul meu! Chiar mă supăram cînd oamenii nu mă luau în serios şi îi vedeam zîmbind aşa, cu subînţeles. Iar eu nu glumeam, ştiam că asta îmi doresc şi eram mîndru.

Acum însă, chiar nu ştiu ce să mă fac cînd voi fi mare! M-aş face sportiv, ca să primesc trofee, medalii, aplauze etc., dar nu sînt deloc un atlet profesionist. Ultima dată cînd am încercat să mă dau peste cap, adică luni, mi-am cam spart buza, deci sportul nu e pentru mine o variantă deloc bună.

M-aş face doctor, dar mi se face rău cînd văd sînge. Dacă aş fi marinar, pilot de curse sau avioane, cu siguranţă aş ameţi sau vomita. Am un stomac foarte sensibil. Văd că nu mi se potriveşte cam nici o slujbă. Sînt în impas.

Cred că o să fiu ajutorul lui Moş Crăciun sau lucrător la fabrica de ciocolată a domnului Wonka sau o să mă împrietenesc cu Tom Sawyer sau să fiu un semizeu şi să îl ajut pe Percy Jackson în salvarea Olimpului.

● Florin PARASCHIV

Eu, cînd voi fi bebe mare, îmi doresc să fiu... mic! Vorbesc serios! Adică, tu ai vrea să ai doi metri jumate şi să nu încapi pe uşa coridorului? Să fim sinceri! Dar răspunsul meu nu are legătură cu înălţimea, ci cu faptul că am auzit atîtea despre persoanele adulte... că se plîng de lipsa banilor, a copilăriei etc. Vreau să cred că totul va fi bine şi atunci, dar de ce să nu fim ­mici? Nu avem atîtea responsabilităţi, ne jucăm cînd vrem, trăim pe seama părinţilor, cerem ouă de ciocolată şi primim cîte vrem, ce frumos! Am văzut multe persoane de lîngă mine care tot spun că vor să ajungă la nu ştiu ce şcoală din America sau din alte părţi. Nu am auzit pe nimeni care să spună că vrea să stea unde e, să îşi amintească de lucrurile petrecute cu familia.

În concluzie, eşti mic, vrei mare, eşti mare, vrei mic, şi ăsta este răspunsul!

● Iulia SUBȚIRELU

Ce vreau eu să devin cînd voi fi mare? Sigur nu voi deveni Moş Crăciun, că doar nu locuiesc în Laponia! Nici Iepuraşul de Paşte, că doar nu am urechi de un metru! Şi atunci? O idee genială ar fi să devin renul lui Moş Crăciun şi mi-ar licări nasul mereu… ar fi extraordinar, deoarece l-aş aprinde şi stinge întruna. Miracolul ar fi că i-ar veni factura Moşului, şi nu mamei, care se vaită că e factura prea mare la energie electrică. Nu cred că apuc eu să devin ren, să îmi pun nas care luminează şi tot felul de brizbizuri. La un singur lucru mă gîndesc cu fiori: dacă ajung şaua unei biciclete? Sau, un singur lucru mă mai sperie de moarte… să devin doctor! Ştiu că pe la 7 ani, mă pisa bunica mea să mă fac doctor. Sînge, durere nu-s de mine!

Parcă m-aş face pensionar, dar cu pensie mare! Dar şi aici e ceva ce nu îmi place din mica mea experienţă de la bloc: babe care bîrfesc toată ziua în cartier, ştiu încă de azi ce va găti mama mîine, sorb din cafeaua aia de parcă e supă! Dar, totuşi, nu aş face nimic! Asta e partea plină a ceaiului... pardon, a paharului (greşeală intenţionată), dar nu vreau să mă mişc cu 1 km/oră.

Aş putea să mă fac... musafir! Că nu ai decît grija unui mic cadou adus gazdei. Sau aş putea să mă fac om mare. Că, oricum, atunci îmi voi dori să fiu copil! Contradicţii!

● Răzvan FIRCOIU

Visul meu este ca, atunci cînd voi fi mare, să devin pilot de avion. Aş vrea să fac toate acele acrobaţii pe care le-am văzut executate de piloţi în urmă cu un an la Ziua Aviaţiei Române, pe 20 iulie. Mi-au plăcut mai ales avioanele de vînătoare, care au făcut tot felul de acrobaţii aeriene, cucerind cerul şi lăsînd plini de uimire oamenii care priveau. Dar, pentru a reuşi să fac toate aceste lucruri frumoase, va trebui să învăţ bine şi să fiu îndrumat de un profesor-instructor. Aş vrea să ajung un pilot bun, urmînd Facultatea de Aviaţie, şi să pot duce la destinaţie cu succes pasagerii în toate colţurile lumii. Cred că este un sentiment de satisfacţie cînd oamenii îţi mulţumesc aplaudîndu-te la sfîrşitul călătoriei pentru că ai reuşit să-i duci cu bine la destinaţie! Am văzut acest lucru cînd am mers cu părinţii mei la Barcelona şi, după aterizare, pasagerii au aplaudat pilotul. Pînă atunci voi mai exersa cu... avioane de jucărie, prefăcîndu-mă încă de pe acum că sînt pilot.

Cînd nu sînt atent, mama îmi spune, glumind, că sînt... cu capul în nori! Cînd voi fi pilot, chiar voi fi cu capul în nori!

● Daria GHICA

Să mă gîndesc... gata... ştiu, pot să mă fac televizor! Eu vorbesc foarte mult de îi înnebunesc pe toţi, aşa că deja sînt televizor! Ar trebui să mă gîndesc la altceva. Pot să mă fac un bec. Se aprinde mai mereu, deci are multe idei. Pot să mă fac şi o geantă, dar postul este luat de hamsterul meu, care este atît de împrăştiat, ca geanta unei femei. Pot să mă fac o prinţesă care îşi aşteaptă prinţul, un fel de Romeo și Julieta în varianta fericită şi românească, adică eu stînd pe un tron, alegînd prinţul, cu pletele bălaie şi ochii albaştri.

Lăsînd la o parte gluma, eu îmi doresc să fiu mamă, bunică, străbunică, străstrăbunică. Dar mai ales mamă, este meseria pe care aproape toate femeile o au, o putem numi banală, dar nu este. Îmi doresc să mă fac şi fotograf, scriitoare, dar şi voluntară pentru copiii cu dizabilităţi. Sau antrenoare de tenis...

● Andrada PĂUNOIU

Hmmm... Bună întrebare! Cînd o să fiu mare, vreau să mă fac… o murătură. Probabil acum vă întrebaţi „de ce?“. Vreau să mă fac o murătură, fiindcă o murătură are o viaţă atît de interesantă. Gata cu gluma! Am vrut să vă distraţi aşa un pic, dar, ca să știți, eu nu vreau să mă fac o murătură, ar fi chiar bizar. Eu, cînd voi fi mare, aş vrea să mă fac cîntăreaţă, fiindcă îmi place muzica, şi să cînt.

● Bianca BRABETE

Cînd voi fi mare, vreau să mă fac detectiv. „De ce?“ – vă întrebaţi voi. Aş vrea să îl am ca partener pe Scooby Doo, cel mai faimos cîine-detectiv din lume! Şi nu numai de aceea, vreau să văd în realitate cum se face el săgeată cînd vede pe cineva. Al doilea motiv pentru care vreau să mă fac detectiv este ca să-l fac pe Sherlock Holmes să se zvîrcolească în mormînt de ciudă că voi fi un detectiv mai bun decît el. Diferenţa dintre mine şi tine, Sherlock Holmes, este că mie îmi stă mai bine cu basca de detectiv şi logic că o să pot să rezolv cazurile mai repede ca tine, deoarece eu am Internet şi GPS. Alt motiv pentru care vreau să mă fac detectiv este că o să pot merge într-o multitudine de locuri, dacă ajung un detectiv bun, ceea ce e logic, doar ştiu să enervez oameni! Şi să presupunem că nu ajung în alte ţări, o să-l bat la cap pe şeful meu pînă mă trimite să rezolv cazuri mai importante decît „Du-te şi investighează cine i-a ­luat ouăle doamnei Mimi.“

● Claudiu SICHIGEA

Cînd voi fi mare, vreau să fiu agent secret! Dar nu orice fel de agent secret, ci unul cu puteri de Superman, care trage cu pînze şi are un ciocan foarte greu.

Cînd voi fi agent secret, voi avea doi coechipieri, Unchiul Bunic şi Tigroaica Realistică Zburătoare. Noi trei îi vom învinge pe Loki, Domnul Gus, Pizza Steve şi cel mai diabolic, Doctorul Octopus, zis şi Doctorul Opt Picioruşe.

O să am o scobitoare pe post de pistol şi o perucă pe post de telefon. Eu, Monsieur Claude, împreună cu unchiul Bunic şi Tigroaica Realistică Zburătoare vă vom apăra!!!

● Daniel SASU

Încă de mic am fost un mare iubitor de animale. Îmi părea foarte rău cînd vedeam cîte un pui de cîine sau de pisică abandonat sau cîte unul suferind după vreun accident de maşină. Acest lucru a făcut ca visul meu să fie a deveni medic veterinar, atunci cînd voi fi mare.

În primul rînd, mi-am cumpărat doi cîini, un motan şi doi iepuraşi de companie. Toţi erau ca nişte mici ghemotoace de blană, pufoşi şi cu ochi blînzi. Pe măsură ce-i hrăneam şi îi îngrijeam, fiecare după necesităţile lor, am început să învăţ şi cîte ceva despre evoluţia lor, despre bolile pe care le pot lua de oriunde şi despre tratamentele necesare. Periodic mergeam la medic pentru vaccinurile căţeluşilor şi ale motanului meu, pe nume Felix. Acolo am văzut o pisică, tocmai i se făcuse o operaţie la o lăbuţă, un căţeluş cu lăbuţele din faţă înfăşurate în atele, fiindcă un om rău i le rupsese. Îmi plăceau grija şi bunătatea cu care medicul îi îngrijea şi ce frumos vorbea cu ei, iar aceştia îl priveau mieros şi parcă erau nişte copilaşi care așteptau să fie alintaţi. Am petrecut cîteva ore cu domnul doctor vorbind despre această meserie plină de sacrificii, în lumea celor… care nu cuvîntă.

● Maria IORGULAN

Hmmm… Dacă aş fi un judecător, atunci tot ce aş face ar fi să bat cu ciocănelul în masă… deci pică! Un bucătar iscusit, dacă m-aş face, aş găti pentru oaspeţi, dar eu nu aş putea mînca, ceea ce nu e corect. Să vedem… dacă un spion aş fi, sau un agent secret… dar deja v-am zis, aşa că nu mai e o opţiune! Aaaa, ştiu! Dacă m-aş face pilot, aş putea zbura, dar trebuie să transport pasagerii… of! Dar, ca detectiv, aş găsi indicii şi aş rezolva mistere, dar e prea obositor. Un doctor… singurul dezavantaj e că mie nu-mi place să văd sînge! Un model, doar că ar trebui să mă plimb şi să mă plimb… şi aş obosi. Şi un economist sau informatician dacă aş fi, aş lucra într-un birou toată ziua.

Eu ştiu că mai am timp să-mi aleg meseria şi, oricare va fi ea, va fi alegerea mea. Pînă atunci, vă sfătuiesc să fiţi copii şi să nu uitaţi niciodată de copilărie, fiindcă ea e cea mai importantă.

● Geanina OPREA, profesoară la clasa a V-a, Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrîn”, Rîmnicu Vîlcea

Ce vreţi să deveniţi cînd veţi creşte? Orice! Sînteţi liberi să visaţi, să speraţi, să iubiţi! Să călătoriţi liber oriunde şi oricînd. Sunteţi liberi să vă imaginaţi spion, poliţist, semafor, doctor, marinar, pilot de curse sau avioane, ajutorul lui Moş Crăciun sau lucrător la fabrica de ciocolată a domnului Wonka, agent secret, sau unul cu puteri de Superman, care trage cu pînze şi are un ciocan foarte greu, murătură, șoaptă interioară, detectiv sau... copil! Frumos! Vreau să devin copil! Cred că fiecare adult poartă în suflet această dorinţă... ascunsă.

Vă doresc din suflet să vă urmaţi visul, să credeţi în voi, să adormiţi visînd la tărîmuri magice, populate cu lumini, umbre şi mistere, să vă hrăniţi cu aventurile personajelor îndrăgite, dar, mai ales, să vă trăiţi propria poveste!