Secu, textul şi contextul

N.C. MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

* Selecţia din documentele procesului Noica-Pillat, publicată în 1996 fără note explicative, stîrneşte confuzii şi nelinişteşte. Dincolo de text, nu se înţelege de ce un intelectual vorbeşte cu fondul limitat la trei sute de cuvinte al anchetatorului? De ce răspunsul preia întrebarea? De ce anchetaţii acceptă formulări infamante, "duşman al poporului", "uneltire împotriva regimului democrat", "trădător" etc. Nu înţelegi de ce un interogatoriu de trei ore este transcris în şapte pagini, iar altul de unsprezece ore, în două pagini de text. Ce-au făcut cei doi oameni timp de unsprezece ore? Cine nu ştie, pentru că n-a trăit în obsedantul deceniu, poate apela la memoriile foştilor deţinuţi politici. Acolo afli ritualul interogatorilor. Diavolul se ascunde în detalii. Detalii - adică bătaie, tortură, foame, zile şi nopţi de nesomn, lampa în ochi, carcera. Acesta este contextul fără de care textul e o minciună. * Sala de lectură la CNSAS. Un domn distins. Distincţia nu are vîrstă. După mîinile ca nişte crengi, bate spre nouăzeci. E însoţit de o tînără. Nepoată, poate strănepoată. Nu pare să fi avut mai mult de zece ani la revoluţie. Se află acolo pentru a-l proteja pe distinsul domn în caz de emoţii prea violente, la citirea dosarelor. Pe măsură ce citesc, rolurile se schimbă. Bătrînul domn e calm, tînăra domniţă nu-şi poate stăpîni un strigăt înăbuşit între spaimă şi neîncredere. "Şi el?" - se mira fata. "Şi..." - zice distinsul domn, mîngîind cu gingăşie mîna fetei. Tînăra domniţă vede şi nu înţelege textul. Bătrînul domn ştie contextul. Acolo sînt viaţa şi durerile lui şi anii irosiţi prin închisori. l După ani de zbateri şi discuţii, SIE a trimis la CNSAS parte din dosarele Securităţii externe care s-a ocupat de emigraţie. Între ele, şi dosarele unor angajaţi de la "Europa liberă". Mai ales ale celor care nu mai sînt în viaţă. Ei nu mai pot reacţiona. Dosarul cel mai greu este al lui Vlad Georgescu: cinci volume, cam 1400 de pagini. Dosarul lui Noël Bernard, un volum, are doar cîteva sute. Asta nu înseamnă că Vlad a fost un director mai bun sau mai important decît Noël. Însă Vlad a fost director în deceniul satanic al prăbuşirii comunismului. Mascarada cultului personalităţii era la paroxism şi tonul "Europei libere" se înăsprise în pas cu catastrofa din ţară. Dosarul lui Vlad este şi cel mai "periat". Lipsesc 300 de pagini şi aproape toate documentele din ultimul său an de viaţă. Este perioada difuzării cărţii lui Pacepa, cînd Securitatea a exercitat presiuni infernale asupra lui Vlad, apoi boala, tratamentul, decesul. Ştiu toate acestea nu din textele Securităţii, ci din contextul trăit nemijlocit la "Europa liberă". Pe baza textelor din dosarele lui Vlad, cercetătorul Liviu Ţăranu a publicat în Magazin istoric un articol scris sine ira et studio care umăreşte parcursul profesional şi disidenţa lui Vlad, în ţară şi în exil. Cu un detaliu insuportabil, dar adevărat şi ştiut. Textele Securităţii o probează: la 15 august 1963, tînărul istoric Vlad Georgescu a semnat un angajament de colaboare. Avea 26 de ani. Nume de cod: Călinescu Mircea. Însă, în ianuarie 1965, i-a zis ofiţerului care se ocupa de el că "îl deranjează pînă şi gîndul" că trebuie să-l întîlnească! Dosarul a fost închis cu apostila unui securist deştept: "Acest agent trebuie considerat un rebut al muncii noastre încă de la început. Propriu-zis n-a fost şi nu este un agent"! Cele şapte note informative date de Vlad pe parcursul unui an şi jumătate nu par a fi ce dorea Securitatea! Pe aceleaşi texte, alt cercetător - Florian Banu - este de părere că în perioda cînd a fost închis la Rahova, martie-mai 1977, Vlad a fost din nou recrutat de Securitate şi "trimis în SUA cu sarcina de a pătrunde la CIA şi la postul de radio ŤEuropa liberă»"!!! Pe ce bază? Pe felul de a acţiona al Securităţii externe şi pe ascensiunea profesională a lui Vlad Georgescu, cu dese şi uneori lungi călătorii în Occident, care n-ar fi putut avea loc fără sprijin discret de la DIE. Atît! Bun, numai că, în 1982, Serviciul Independent D, "dezinformare", prin sursa externă "Konrad", a lansat exact această variantă a plecării şi rămînerii în vest a lui Vlad Georgescu! Care-i textul bun? Şi care contextul? l "Konrad-Krauss", "Riva-Popa", "Someşan". Agenţi trimişi cu misiune la München. Cei cu două nume sugeau la două oi. Şi la securitatea internă, şi la cea externă. Primul, 80 de ani, a lucrat vreo patru luni la "Europa liberă". Bun ziarist, a făcut servicii importante. Şi nouă, şi Securităţii. Pe bani! Al doilea, jurist de seamă, nu mai e în viaţă. Dar a mai apucat să devină membru de onoare al Academiei Române. Cum şi Stolnici e pe-acolo, şi alţii ca el, poate că Academia noastră e chiar Academia turnătorilor. Al treilea, recrutat din lumea scriitorilor, un distins om de cultură, are 83 de ani şi a avut misia să-i lucreze pe Monica Lovinescu şi pe Virgil Ierunca. Ştiu cine sînt, puteam să le zic pe nume. Dar la ce bun? Pe cine interesează? Mă mai gîndesc! l Recent, am dezvăluit un informator din televiziune. Şi ştiţi ce s-a întîmplat? Nimic. Trei zile mai tîrziu, numele lui apărea pe Google doar ca membru în juriul care a decis trimiterea unui film pentru a candida la Oscar. Filmul se numeşte Restul e tăcere. Scuze, Nae Caranfil! Nu, nu totul e tăcere. După ce Emanuel Valeriu a fost dovedit ca turnător, cu text şi context, Ion Iliescu a rupt tăcerea. S-a trezit vorbind. Fără să citească textele, nea Nelu a apreciat campania din ziare împotriva lui Nelu Valeriu drept "un adevărat linşaj mediatic". Îl înţeleg. Cu zîmbetul lui sinistru, Ion Iliescu a strîns la piept şi a pus la adăpost Securitatea şi textele ei a doua zi după Revoluţie. Nu era să-l lase din braţe pe Nelu Valeriu, turnătorul pe care l-a năşit la CNA. Iar în ziua în care decora oameni de la "Europa liberă" şi elogia activitatea postului pentru "contribuţia la afirmarea şi apărarea democraţiei în România", cine credeţi că-şi expunea cărţile cu texte imunde la adresa "Europei libere", chiar în anticamera în care Nea Nelu îşi rostea discursul? Aţi ghicit! Celălalt Nelu. Valeriu. Secu, textul şi contextul? Dacă le iei prea în serios, te poţi trezi fluierînd în biserică! Să te întrebi, la fel ca în filmul lui Abuladze, care pare vechi de cînd lumea, la ce bun un drum care nu duce la o biserică? Chiar că n-are rost!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.