Scurt istoric al mişcării antivaccin

Publicat în Dilema Veche nr. 668 din 8-16 decembrie 2016
Scurt istoric al mişcării antivaccin jpeg

Mulţi dintre cei care blamează azi curentul antivaccin se referă la Internet şi la mass-media ca surse de propagare a informaţiilor false. Pe de o parte este adevărat: oferind acel boom informaţional, Internetul devine un soi de Poiana lui Iocan – un loc unde toată lumea îşi dă cu părerea, dezbătînd probleme din orice domeniu în lipsa unor cunoştinţe solide sau a unor informaţii complete. Pe de altă parte, mass-media, dornică de audienţă, aduce în prim-plan vedete, cu lipici la public, care dezvoltă teorii conspiraţioniste, fără bază ştiinţifică, vorbind cu mult aplomb şi „pe înţelesul tuturor“.

Sîmburele mişcării antivaccin din prezent este considerat a fi studiul doctorului Andrew Wakefield, publicat în urmă cu 18 ani în revista The Lancet, o prestigioasă revistă de ştiinţă, fapt care i a şi conferit credibilitate. În studiul respectiv, demontat dramatic ulterior, doctorul făcea legătura dintre vaccinul ROR şi autism.

Marşul din Leicester

Însă britanicul nu a fost iniţiatorul mişcării de respingere a vaccinului. Dacă e să mergem pe firul istoriei, sceptici au existat încă de la inventarea vaccinului antivariolă, în 1796, dar probabil abia organizarea lor în asociaţii le-a conferit mai multă vizibilitate şi credibilitate. Aceste asociaţii au luat fiinţă la finalul secolului al XIX-lea, ca un ecou al legii din Marea Britanie din 1853, The Vaccination Act. Dacă iniţial legea prevedea vaccinarea copiilor care aveau pînă în 3 luni, în 1867 a fost modificată, vaccinarea fiind obligatorie pentru copiii pînă la 14 ani – părinţii care refuzau fiind pasibili cu amendă sau închisoare.

Aceste noi amendamente au revoltat populaţia, revoltă susţinută şi de presa vremii, dar şi de cele două organizaţii înfiinţate pentru a susţine curentul antivaccin: The Anti Vaccination League şi Anti Compulsory Vaccination League. În urma unei manifestaţii puternice, Marşul din Leicester – una dintre cele mai cunoscute demonstraţii antivaccin din lume, la care au participat o sută de mii de oameni –, legea a fost modificată, iar în 1898 pedepsele pentru cei care se opuneau vaccinării au fost eliminate.

Curentul antivaccin a prins şi peste Ocean, în SUA, unde efectele n-au întîrziat să apară. În 1902 a izbucnit o epidemie de rujeolă, iar autorităţile din Massachusetts au emis o lege prin care vaccinarea să fie obligatorie. Au urmat, bineînţeles, proteste, unul dintre cele mai cunoscute fiind procesul „Henning Ja­cobson“, Jacob­son fiind unul dintre rezidenţii care s-au opus vaccinării. După ce a pierdut procesul, Jacobson s-a adresat Curţii Supreme care, în 1905, a dat verdict în favoarea statului – fiind primul caz în care Curtea Supremă din SUA s-a implicat în deciziile statului privind sănătatea publică.

Vaccinul DTP

Controversele nu s-au limitat la vaccinul antirujeolic. Mai aproape de zilele noastre, vaccinul DTP (antidifteric, antitetanos şi antipertussis) a fost supus teoriilor scepticilor.

Prin anii ’70, controversa privind acest vaccin a prins Europa, Asia, Australia şi America de Nord. În urma unui articol care viza cazurile unor copii de la Great Ormond Street Hospital din Londra, care ar fi suferit complicaţii neurologice din cauza acestui vaccin, mass-media a intrat pe fir. Deşi un comitet de experţi – este vorba despre Joint Comission on Vaccination and Immunization – a infirmat zvonurile, confirmînd siguranţa vaccinului, isteria publică se instalase. JVCI a lansat un studiu naţional, „National Childhood Encephalopathy Study“ (NCES), care a identificat toţi copiii între 2 şi 36 de luni, pacienţi în spitalele din Marea Britanie, pentru boli neurologice, şi a conchis că nu există nici o legătură între imunizare şi vaccinare. Cu toate acestea, pînă în 1977 rata imunizării contra pertussis a scăzut de la 77% la 33%. Foarte curînd a izbucnit una dintre cele trei epidemii majore de tuse convulsivă: în 1979, în Marea Britanie au fost confirmate peste o sută de mii de cazuri.

Vaccinul ROR

Următorul vaccin luat în vizor a fost vaccinul ROR (antirujeolă, antioreion, antirubeolă). Este probabil scandalul care durează cel mai mult şi care cauzează cel mai mult scăderea ratei vaccinării copiilor în prezent, fiind şi cel mai mediatizat. „Vaccinul ROR provoacă autism“ este, la momentul actual, cea mai la „modă“ unealtă a portavocilor din lumea „modernă“ şi mai ales mondenă – cunoscute fiind vocile starurilor de la Holly­wood, printre care actorii Jim Carrey, Robert de Niro, Charlie Sheen. Pînă şi actualul preşedinte al SUA, Donald Trump, s-a implicat în această dispută, declarînd în urmă cu patru ani că, deşi este pro-vaccin, trebuie să fie totuşi ceva necurat la mijloc: „Cred că, dacă aduni laolaltă toate aceste vaccinuri“ – referindu-se la trivaccinul ROR –, „iar după două luni de la vaccinare copilul este altfel… cunosc şi eu cazuri“.

Bîlbîielile şi datul cu părerea îşi găsesc legitimitate în faptul că studiul de la care a pornit teoria că vaccinul ROR provoacă autism aparţine unui doctor. Adică cineva din interiorul lumii medicale a susţinut o teză care discreditează un vaccin – iar acest lucru a dat apă la moară celor care se opun vaccinării: aveau, deodată, un specialist de partea lor, care le confirma „ştiinţific“ temerile. Acest specialist – este vorba despre fostul doctor Andrew Wakefield – şi-a publicat studiul în revista The Lancet, una dintre cele mai prestigioase publicaţii în domeniul ştiinţific. Wakefield susţinea că guvernul ar trebui să oprească vaccinarea cu ROR, iar părinţii ar trebui să opteze pentru vaccinarea separată.

Problema este că cei antivaccin se opresc aici. Însă informaţiile corecte despre acest caz continuă. Imediat după publicare, studiul a fost demontat de lumea academică, iar revista The Lancet a retractat şi a prezentat scuze publice pentru publicarea sa. În primul rînd a fost contestată legitimitatea unui studiu de o asemenea anvergură, care se baza pe doar 12 cazuri. Ulterior, s-au efectuat studii în toată lumea, pe eşantioane reprezentative, care elimină orice legătură între ROR şi autism. Mai mult, investigaţiile privind studiul lui Wakefield au scos la iveală fapte şi mai grave: în dorinţa de a-şi promova propriul vaccin, doctorul falsificase datele de studiu – fapt care i-a adus retragerea licenţei de a mai profesa.

Frînturile de informaţii însă s-au propagat pînă azi. Curentul antivaccin are susţinători puternici. Unii îşi susţin cauza bazîndu-se şi pe faptul că pînă şi cei din interiorul lumii medicale, via doctori, se îndoiesc, sînt rezervaţi sau chiar sînt contra vaccinării. Însă nu trebuie uitat că aceste voci aparţin figurilor controversate şi nu unor somităţi sau unor cercetători care să aducă argumente imbatabile. Iar „războiul“ cu scepticii este foarte greu de dus, mai ales pentru că există deja prea multe mituri şi controverse născute din paranoia, lipsă de informare completă şi mai ales din frică. Dacă ajungi să demontezi un mit, apare altul. Pînă îl demontezi şi pe acesta, primul argument pare deja uitat şi trebuie să o iei de la capăt. Iar despre mituri, cunoaştem puterea lor de a captiva, mai ales datorită superficialităţii şi uşurinţei de a fi asimilate.

Dar dacă susţinătorii mişcării antivaccin se bazează pe mituri şi pe vorbe auzite din tot felul de surse, realităţile vorbesc de la sine: de fiecare dată cînd rata imunizării pentru o anumită boală scade, epidemiile izbucnesc. 

(sursa datelor istorice folosite pentru acest articol: The History of Vaccines, website creat de The College of Physicians of Philadelphia)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.