Scurt istoric al falimentelor naţionale

Vlad ANDREI
Publicat în Dilema Veche nr. 403 din 3-9 noiembrie 2011
Scurt istoric al falimentelor naţionale jpeg

Lunga poveste a falimentelor naţionale începe, surprinzător, în Grecia Antică, mai precis în 377 î. Hr, cînd 10 dintre cele 13 municipalităţi greceşti nu au mai putut plăti împrumuturile luate de la Templul din Delos. Între 1500-1800, Franţa şi Spania trec prin opt, respectiv şase default-uri (intrare în incapacitate de plată). Cu toate acestea, abia în secolul al XIX-lea explodează „falimentele naţionale“ atît ca număr, cît şi ca incidenţă geografică, odată cu dezvoltarea pieţelor financiare moderne. În unele cazuri, acestea au fost rezultatul unor perioade tumultuoase din punct de vedere politic (războaie, revoluţii, conflicte care au determinat guvernele datoare să nu mai poată plăti datoriile acumulate sau să refuze să le plătească). Turcia, Bulgaria şi Austro-Ungaria au suspendat plăţile către ţările inamice la începutul Primului Război Mondial. În orice caz, default-urile erau secundare ca importanţă, prin comparaţie cu problemele sociale şi politice cărora le erau asociate. 

Interesant de menţionat că falimentele s-au produs întotdeauna grupate temporal şi regional în funcţie de sensul fluxurilor de capital. Perioadele de boom sînt legate de state ale căror politici economice şi comerciale se sincronizează ca urmare a speculării unei nişe pînă atunci neexploatate. Sursele aparentei prosperităţi fiind comune, în momentul în care direcţia fluxurilor de capital se schimbă, efectele se resimt în toată regiunea afectată. Pînă în prezent sînt identificate şapte valuri globale de default (1824-1834 / 1867-1882 / 1890-1900 / 1911-1921 / 1931-1940 / 1976-1986 / 1998-2004).  America Latină a fost afectată în fiecare din cele şapte valuri. Pieţele emergente au dominat lista default-urilor în timpuri moderne. Rusia postcomunistă, slăbită de deficite fiscale şi de războiul din Cecenia, intră în incapacitate de plată în 1998, după dublul şoc al crizei financiare asiatice şi al colapsului profiturilor obţinute din materii prime. Argentina urmează un traseu similar în 2001, ca urmare a hiperinflaţiei şi a recesiunii economice.

Ar fi de notat că în ultimii 200 de ani, cel puţin, starea prevalentă a sistemului financiar global a fost aceea de default. În total, 250 de astfel de evenimente, în peste 100 de ţări, se pot număra între 1800-2006. Deci nimic nou sub soare.

Odată produs falimentul, studiul istoric ne arată că o serie de măsuri se impun în rezolvarea crizelor:

a) Coordonarea creditorilor – practică întîlnită constant în ultimele secole, concentrată în jurul unor forme instituţionale prin care se strîng la aceeaşi masă majoritatea creditorilor implicaţi. „Clubul de la Londra“, apărut la finele anilor ’70, ca răspuns la default-ul unor ţări aflate în curs de dezvoltare, aduce laolaltă un grup de bănci, delegate să reprezinte creditorii. Prin negociere, se ajunge la un consens faţă de metoda de reeşalonare (sau refinanţare) a datoriilor suverane.

b) Restructurarea datoriilor – presupune atragerea unui nou împrumut pentru plata datoriilor existente. Acestea sînt asociate, de obicei, unor măsuri suplimentare, fie de intervenţie în politicile unui stat, fie de vindere a unor bunuri publice. Spre exemplu, datoriile acumulate de Peru în 1889 au fost anulate de creditori în schimbul dreptului de a gestiona căile ferate ale statului pentru 66 de ani, două milioane de tone de guano şi concesionarea navelor cu aburi de pe lacul Titicaca.

c) Intervenţia externă – este o practică acceptată ca legitimă, în dreptul internaţional, pînă spre începutul secolului al XX-lea. Presupune implicarea statului creditor – prin mijloace militare, politice, diplomatice şi economice – în afacerile interne ale statului dator. În 1863, Franţa – sprijinită de Spania şi Marea Britanie – invadează Mexicul, după ce regimul lui Benito Juarez refuză să plătească împrumuturile luate. În 1882, Marea Britanie invadează Egiptul, ca urmare a default-ului din 1876, şi trece administrarea finanţelor publice sub controlul unui consiliu franco-britanic. Venezuela este supusă unei blocade maritime de către Germania, Italia, Marea Britanie – între 1902-1903 –, iar SUA invadează Republica Dominicană (1905) şi Nicaragua (1911) pe fondul unor probleme similare. 

Ceea ce se întîmplă acum în Europa (şi nu numai) nu face altceva decît să respecte o logică impusă în urmă cu 2388 de ani şi să reitereze un alt principiu de bază: ceea ce urcă trebuie să coboare.

Vlad Andrei este masterand, specializarea Analiză şi Soluţionare de Conflict (SNSPA).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.