Scurt discurs despre eroi

Şerban ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Scurt discurs despre eroi jpeg

Eroul vechilor ficţiuni epice e aristocrat, ucigaş eminent, poligam, posesor al unui tezaur adunat din prăzi şi daruri. Pînă în ziua de astăzi, virilitatea se măsoară în termeni asemănători, cu trăsături evident înmuiate. Adversarii, de pildă, nu sînt ucişi în luptă, sînt doar bătuţi. Tiparul descris nu-i include pe toţi eroii. Viitorul rege David păzea oile tatălui său cînd a fost ales de Dumnezeu rege al Israelului. Regele Saul, primul monarh al israeliţilor, era cel mai frumos tînăr din ţară şi „mai înalt decît tot poporul“. Corpul lui extraordinar, în absenţa unei naşteri ilustre sau a unei victorii militare, îl recomanda drept stăpîn absolut. În pofida locului ultim în familie, David, fiul cel mai mic al lui Iesei, îşi întrecea fraţii şi tatăl prin curaj şi forţă fizică: ucidea lei şi urşi cu mîinile goale. Înălţarea la rangul suprem în ambele cazuri nu ţinea de inteligenţă, ci de calităţile fizice excepţionale. E

roul războinic nu suferă îndeobşte de complicaţii intelectuale. Nu e un reflexiv. Se defineşte prin actele sale, prin performanţe adesea miraculoase de ordin fizic. Arjuna este, probabil, unicul erou care primeşte din partea unui zeu învăţătura supremă a eliberării, cunoaşterea şi înţelegerea. Eroul războinic comunică cu divinităţi şi sfinţi care-i transmit secretele victoriei asupra vrăjmaşilor sau mijloacele de a ieşi din dificultăţi extreme, nicidecum nu e învăţat să triumfe asupra patimilor.

Acestea fiind spuse, să ne gîndim la eroii spaţiului românesc trăitori în basme, în cîntece epice şi în legendă, în realitatea anistorică a ficţiunii. Fără îndoială eroii dominanţi sînt, încă din copilăria noastră comună, Harap Alb şi enigmaticul anonim al Tinereţii fără bătrîneţe. Toma Alimoş, impus de manualele şcolare, haiduc suferind de singurătate implacabilă, îşi susţine „eroic“ maţele vărsate, dar nimic nu-l califică în clasa eroilor.

Plînsul îndîrjit al nenăscutului, refuzul stăruitor de a se naşte anunţă, în Tinereţe fără bătrîneţe, aspiraţia către condiţia divină, care nu cunoaşte suferinţa, bătrîneţea şi moartea. Plînsul fătului în pîntecele maică-sii se petrece parcă în vederea durerii de a fi muritor. Tinereţea veşnică nu e un cîştig inalienabil în basmul nostru. Ea ţine de un teritoriu strict, în afara căruia există bătrîneţea şi moartea, de un tărîm stăpînit de zîne şi păzit de fiarele pădurii. Fiarele şi zînele sînt aşezate în afara umanităţii. Eroul uman, acceptat cu bucurie într-un soi de paradis unde codrul înlocuieşte grădina, îşi pierde memoria, sursă a dorului, a dorinţei de întoarcere în umanitate. Învierea memoriei produce drumul spre moarte. Să ne gîndim că eroul de basm se întoarce cu regularitate acasă. Victoria lui înseamnă transferul în lumea noastră a fetelor răpite, dar şi al lucrurilor furate din lumea de dincolo. Învingătorul nu rămîne niciodată dincolo. Singular şi enigmatic se arată destinul celui care nu poate aduce acasă nemurirea şi se întoarce să descopere moartea. Creştineşte vorbind, nemurirea se cîştigă prin moarte. Drumul invers, de la nemurire la moarte, pare un eşec, mai ales că o absenţă mai lungă de acasă a eroului, o întîrziere în redescoperirea locurilor ruinate ale naşterii sale, ar fi dus la moartea morţii sale personale, deci la o nemurire indestructibilă.

Cîntecele bătrîneşti, baladele pun în joc zeci de viteji cu o existenţă simplă în care actul proeminent este tăierea adversarului cu sabia. Voinicii sînt despicători prin excelenţă, trăiesc prin sabie. Cunoscuţi doar de folclorişti şi etnologi, ei rămîn în paginile colecţiilor fără să ajungă eroi naţionali. Gruia lui Novac este probabil singurul intrat în conştiinţa publică. Ţintele lui maritale, zîne sau fete sălbatice, aduc aminte de eroii clasici homerici şi biblici, aflaţi în relaţii familiare cu divinul, favoriţi ai zeilor sau ai Dumnezeului unic sau, dimpotrivă, pedepsiţi de nemuritori. Merită să cităm capacitatea enormă de ingestie a lui Gruia. În gura şi în pîntecele lui intră trei buţi cu vin, trei vaci belite şi trei cuptoare de pîine, soarbe vadra ca dintr-o gustare şi îmbucă o pită dintr-o înghiţitură.

Făptură înspăimîntătoare şi admirabilă, eroul e definit de excesele care îl scot din rînd. În anii socialismului funcţionează un mod al eroismului necunoscut pînă atunci. Sînt proclamaţi „eroi ai muncii socialiste“ cei care produc cantităţi imense de obiecte, „spărgătorii de normă“. Mama producătoare de copii în număr impresionant era declarată mamă eroină. Într-adevăr, eroul canonic este spărgător de normă, monstruos prin cantităţile enorme de mîncare şi băutură ingerate, prin numărul duşmanilor ucişi, prin sexualitate extraordinară. Vlad Ţepeş devine legendar prin cruzimea cu care pedepseşte chiar delicte minore, cum ar fi lenea unei neveste. Domnitorul îi ucide pe toţi cei care se abat de la normă, el însuşi fiind anormal prin aceasta. Erou militar şi politic, Ştefan cel Mare ucidea turci, zidea mînăstiri, iubea femeile. Poate părea o prezentare caricaturală, dar voievodul asistat în luptă de îngeri şi sfinţi este, fără îndoială, eroul complet, în care războinicul se întîlneşte cu sfîntul protector şi după moarte al României, iar în timpul vieţii în egală măsură curmător de vieţi şi constructor. Chiar mînia lui faimoasă este comparabilă cu furor al războinicilor romani, irlandezi şi islandezi. Mulţi români contestă sanctificarea lui Ştefan, invocînd nesaţul lui sexual; doar că domnitorul nu era sfînt prin asceză. Vărsător de sînge şi iubăreţ, asupra lui Ştefan stătea mereu o aripă preaînaltă.

Închei spunînd că emblemele neamului tratate cu religiozitate de manualele şcolare, de poeţi şi filozofi, sînt pînă azi un păstor fără nume, care-şi construieşte în colinde moartea dintru ale sale – fluier, glugă, lance – şi rămîne definitiv în afara societăţii umane, între cîini şi oi, „la marginea lumii“, un „străinel“, şi un meşter zidar, arhitect am spune astăzi, care nunteşte după moarte cu soţia lui: se preface în fîntînă „cu lacrimi sărate / de Caplea vărsate“. Nimic războinic în toate acestea; totuşi, ieşirea magnifică dintre oameni a ciobanului, proiectarea lui, fie între munţi şi stele, fie între oi şi cîini, în nici un fel într-un ţintirim printre consăteni, străinătatea ciobanului, este eroică, după cum şi meşterul care visează, se roagă producînd miracole, sacrifică, zboară şi izvorăşte din piatră este un erou. 

Şerban Anghelescu este antropolog.

Foto: M. Chivu

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.