Scrisoare către tine

Ionuţ SOCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Scrisoare către tine jpeg

M-am gîndit de multe ori să-ți scriu, dar frica de ridicol mă oprea, nu reușeam să trec de primele două-trei rînduri.

Îmi dau seama că știu foarte puține despre tine, ești o enigmă și o să rămîi o enigmă. Am petrecut prea puțin timp împreună ca să te cunosc, dar am trăit mereu cu senzația că știu ceva esențial despre tine. Am cîteva amintiri cețoase legate de momentele petrecute împreună și, pe lîngă asta, mai am și niște poze, la care m-am uitat ani de zile încercînd să găsesc semne și căi de comunicare. Pozele sînt de încredere. Pozele spun mereu o altă poveste, dar nu prea știu ce să cred despre poveștile altora despre tine. Sînt redundante, ca să nu mai zic că oamenii tind să idealizeze. La fel e și cu amintirile mele, n-am încredere totală în ele.

Dar să-ți spun ce-mi amintesc. Am avut un vis la cîteva zile după înmormîntare. Era o seară friguroasă, stăteam în scara blocului cu un prieten și făceam schimb de timbre. La un moment dat, s-a deschis ușa blocului și ai apărut. Erai îmbrăcat într-o haină din piele și aveai o geantă de voiaj pe umăr. Eram șocat. Te-am întrebat doar: „Te-ai întors?“ Tu ai dat din cap, ai zîmbit și m-ai luat în brațe. Îți atingeam umerii, părul, mîinile: erai real, nu pot să descriu bucuria pe care am simțit-o atunci. Nu se poate compara cu nimic. Și brusc m-am trezit din somn. A fost cumplit momentul ăla în care mi-am dat seama că fusese doar un vis. Dar oare e adevărat? Oare chiar am sărit din pat și am început să te caut?

Îmi amintesc și alte momente. Țin minte că am intrat în casă, într-o după-amiază întunecată de iarnă, și te-am găsit în bucătărie. Tu stăteai pe un scaun, lîngă calorifer, fumai și te uitai pe geam. Mirosea a mîncare. Era frig și te încălzeai la aragaz, în timp ce o flacără albăstruie pîlpîia slab în lumina cenușie. Erai morocănos și nu aveai chef de vorbă, era ceva apăsător în aer. Ce se întîmplase? Ce era cu tine? Te simțeai singur, era din cauza bolii? De ce eram atît de departe unul de altul în clipa aia?

Au urmat multe după-amiezi de iarnă care semănau cu asta. Doar că tu nu mai erai acolo. Mă întorceam de la școală, îmi făceam lapte cu cacao și mă lipeam de caloriferul fierbinte. Stăteam așa pînă se întuneca, uitîndu mă pe geam. Îmi plăcea liniștea din casă, dar uneori mă și speriau clipele de singurătate și melancolie. Într-o zi, a căzut curentul și mama încă nu ajunsese acasă. Stăteam cocoțat pe pervaz, sperînd că mama va apărea dintr-un moment în altul. Era întuneric beznă în casă și eram panicat de-a binelea. Dintr-odată s-a auzit huruitul frigiderului și am văzut cum tot cartierul se luminează. Cîteva minute mai tîrziu a apărut și mama, cărînd niște sacoșe cu lapte, pîine, ouă și cartofi. M-a luat în brațe, avea obrajii reci și ochii îi sclipeau într-un fel care m-a liniștit pe loc. După aia a venit Dan și am stat cu el în bucătărie, lîngă mama, care ne prăjea cartofi și ne făcea salată de varză murată. Eram toți trei veseli, trăncăneam despre toate cele, apoi ne-am strîns în fața televizorului, cu farfuriile după noi, și ne-am uitat la M.A.S.H. Sau era Capcana timpului? Doamne, ce fericit eram în seara aia, ghemuit între mama și Dan, sub geamul acoperit de gheață! N-o să te mint spunîndu-ți că mi-aș fi dorit să fi fost și tu acolo. Nu mă gîndeam la tine în clipa aia, îmi era de ajuns ce aveam.

Dar, de pe la 14-15 ani încolo, am început să mă gîndesc obsesiv la tine, făceam plimbări lungi pe la marginea orașului. Încercam să-mi imaginez cum erai în tinerețe, cum era singurătatea ta, cum era fericirea ta, cum înotai, cum rîdeai, ce citeai și cum au fost zilele de după moartea mamei tale.

Și îmi amintesc și altele. Îmi amintesc mirosul gecii tale din piele, îmi amintesc cotoarele de mere pe care le lăsai peste tot, prin casă, îmi amintesc cum mă țineai pe genunchi în timp ce te uitai la meci. Și îmi amintesc cum, înainte să te urci în ambulanță, m-ai mîngîiat pe cap. I-am vorbit cuiva despre asta și mi-a zis că ăsta a fost un gest de binecuvîntare. Poate. Dar dacă asta nu s-a întîmplat niciodată? Poate că nici nu te-am văzut înainte să urci în ambulanță. Poate că nici nu s-a întîmplat așa.

Trecut. M-am săturat de el. Hai să-ți zic și cum e prezentul. În clipa asta sînt singur într-o cafenea, beau limonadă, scriu și îmi șterg lacrimile. La început, mi le ascund, mi-e rușine, dar după aia le las să curgă, nu mai are nici un sens să le șterg. Cer nota, vocea mea sună ciudat, încă am lacrimi în ochi, chelnerița zîmbește, după care lasă privirea în jos. Ies în stradă, îmi trag gluga pe cap și îmi văd de drum, sub fulgii care continuă să cadă, pe Victoriei, pînă la Universitate. 

Ionuț Sociu este jurnalist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Oamenii legii au întocmit un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe după ce au văzut imaginile. Captură filmuleț Facebook
Bătaie pe stradă între două eleve din Găești. Băieții au asistat pasivi VIDEO
A fost scandal în Găești, între două fete, eleve la Colegiul Național Vladimir Streinu. Cele două s-au bătut mai ceva ca într-un ring de box. S-au lovit cu pumnii, palmele, picioarele și s-au tras de păr.
Meniuri nevoiasi FOTO Heavens Catering  jpg
Meniuri în așteptare la un restaurant din Bacău. Clienții plătesc, nevoiașii mănăncă
Un restaurant din Bacău pune la dispoziție meniuri preplătite pentru cei aflați în dificultate. Clienții pot achita un meniu, iar cei în situații precare pot beneficia gratuit de o masă caldă.
Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia