Scrisoare către MHS

Andrei CRĂCIUN
Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
Scrisoare către MHS jpeg

Scumpe domnule Simionescu,

Eram deja student, ba chiar și ziarist, cînd am auzit cum vă spuneau ceilalți studenți (și foarte puțini ziariști) și mi s-a părut că am aflat o parolă sau că am intrat în posesia unei taine, că s-a întîmplat oricum ceva decisiv, că niciodată nimic nu va mai fi la fel. Cînd abia ai trecut de douăzeci de ani se mai întîmplă.

„Bă, tu ai citit MHS-ul?“ Cred că așa a sunat întrebarea, nu foarte protocolară, trebuie să admitem, a unui coleg de redacție, un reporter al timpurilor noastre. Nu mai știu ce i-am răspuns, știam să dau răspunsuri negative cu mai mult de două litere, dar știu că m-am gîndit: „Ce face ăsta, mă snobează?“ Nu mă snoba, îmi voia binele. „Du-te acasă, citește Bibliografia generală, pune-te la punct și mai vorbim.“ M-am dus acasă, nu i vorbă, fiindcă aveam și eu o casă, dar bani să cumpăr o carte atît de însemnată n aveam. N-aveam!

Nu mai știu cum am aflat că v-aș putea citi fără să plătesc, într-o rețea modernă, de secol XX tîrziu, care se numește Internet. Cu remușcări, am purces. Am început cu Ingeniosul bine temperat și am intrat într-o stare de fericire vecină cu nebunia. Da, domnule, da! Așa trebuie rîs de proștii care populează și lumea literelor, cum populează toate lumile. Ironia, autoironia, ludicul deșănțat, seriozitatea tragică, înaintînd dincolo de epidermă, spre inima textului. Și un permanent răspuns de necombătut la veșnica și idioata întrebare a criticilor dintotdeauna și de pretutindeni: „Ce a vrut să spună autorul?“ Domnule Simionescu, v-am citit ca pe o răzbunare.

M-am pus la punct cu Bibliografia, dar vă cunoșteam biografia pe sărite, și foarte rău făceam persistînd în această ignoranță. Aduc în discuție un mic amănunt biografic: eu sînt născut în Tîrgoviște, oraș în care, de altfel, n-am locuit niciodată. Dar tot se cuvenea să știu mai multe despre Școala de la Tîrgoviște. Aflați că eram deja flăcăiandru și nu știam – nu îmi vorbise nimeni, niciodată – de Școală.

Chiar dacă nu s-a uitat, numele dumneavoastră n-a mai fost atît de popular încît să ajungă pînă la elevii oarecare din provincie. Elitele literelor, desigur, vă țineau la mare preț și, v-am spus, inițialele dumneavoastră funcționau ca o parolă. Ziceai MHS și te lua interlocutorul de cult, de rafinat, de cunoscător. Trebuie să recunoașteți că e caraghios – dumneavoastră, care ați combătut toată viața pupincurismul și pupincurismul întors către sine, să fiți folosit ca un trandafir mort la rever.

Totuși, pe cei care n-au făcut din dumneavoastră o nouă piele cu care să se apere de propria impostură i-ați salvat. Îmi pare rău că trebuie să vă spun acest adevăr, dar ați funcționat ca o instanță. Le a fost rușine, așa cred, știind că ar putea fi ei înșiși o jumătate de pagină în care se punctează ridicolul într-o Bibliografie generală a viitorului. Au scris și au publicat mai puțin, cu simț de răspundere. Desigur, din păcate, nu mulți au putut fi salvați. Altfel, rămîne, firește, tot cum a scris îndrăgitul critic literar inexistent Nicolai Colentina: „Cartea lui Simionescu merită citită doar pentru a fi demolată.“ Nimic mai omenesc decît să arunci cu pietre în absolut.

La prima lectură, cel mai mare regret în ce vă privește a fost că n ați dezvoltat un pic idei din romanul Condiția de șoarece (Editura Palmier, Lyon, 1958), semnat de – cine altcineva – Lola Centomilla. Apoi, am învățat să trăiesc și așa și m-am slujit de imaginație ca de un cîine oarecum credincios. Și de atunci sînt puține zilele în care nu mă gîndesc la poeții care-și tîrăsc statuile în spate, la condiția de șoarece, la moarte și la Lola Centomilla. 

Andrei Crăciun este scriitor şi jurnalist. Cea mai recentă carte: Aleea Zorilor, Editura Polirom, 2017.

Foto: Mircea Struţeanu

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

Proteste în Daghestan FOTO: Captură Twitter
Protestele anti-mobilizare continuă în Rusia. Focuri de armă în Daghestan
Sute de persoane protestează în Daghestan față de mobilizarea la războiului din Ucraina, localnicii au blocat autostrada Khasavyurt-Makhachkala.
Te cunosc de undeva Foto Antena 1 jpg
„Te cunosc de undeva!“: Rona Hartner și Johny Romano au câștigat a treia gală. Cine le-a dat bonusul de 100 de puncte VIDEO
Cei doi artiști s-au transformat în Eminem și Rihanna și au primit bonusul de 100 de puncte, care a schimbat total clasamentul acestei ediții.
nava cereale pleaca din berdeansk foto twitter via news.ro
211 nave încărcate cu alimente au plecat din porturile ucrainene după semnarea acordului internaţional
211 nave încărcate cu 4,7 milioane de tone de produse agricole au plecat din porturile ucrainene de la Marea Neagră, de la semnarea acordului internaţional intermediat de ONU şi Turcia, scrie Reuters.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?