Şcolăreşte, nimic nou

Raluca BACIU
Publicat în Dilema Veche nr. 90 din 6 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Subiectul acestui articol vizează modul în care DGLR ar fi util elevilor şi, se subînţelege, profesorilor care predau literatura în şcoală, mai cu seamă la nivelul ciclului liceal. Asta, bineînţeles, dacă plecăm de la o premisă absolut necesară: aceea că apariţia dicţionarului s-a făcut remarcată cel puţin în Bucureşti, căci de provincie (şi nu mă refer la marile oraşe) e aproape inutil să vorbim. Încă. Nu cred că mă înşel dacă spun că profesorii care au auzit sau l-au văzut nu sînt prea mulţi. De cumpărat nici nu se mai pune problema. Şi, nu-i aşa, la ce bun? - ar spune mulţi dintre ei, cu o voce care nu mai e a lor, ci una de roboţel prins fără de scăpare în maşinăria scîrţîitoare a învăţămîntului. La ce bun, de vreme ce multe articole din DGLR - cele care îi vizează pe autorii de manual - fac o concurenţă destul de proastă cărţilor de comentarii de care piaţa geme şi în care textele, indiferent că sînt în proză sau în versuri, sînt mult mai bine "povestite", iar datele bio-bibliografice, mult mai sintetice, ne scutesc de amănunte supărătoare într-un univers de informaţie şcolară şi aşa supraîncărcat. Să presupunem că un elev ar deschide dicţionarul. Şi este un elev mediu, bine îndoctrinat cu ideea că literatura română şi mai ales autorii studiaţi, "monştri sacri", sînt tot ce a dat mai bun geniul universal. Ce-i oferă DGLR? Nimic nou. Arghezi cu lirica prezentată cuminte, şcolăreşte, tematic, cu romanele povestite rapid, pe înţelesul tuturor. Singura dificultate notabilă: neologismele, pentru care ar avea nevoie de un alt dicţionar, lucru deja enervant, aşa că renunţă, intră pe messenger sau, şi mai bine, sună un prieten. Cam la fel stau lucrurile şi pe la alţii. La Caragiale, de exemplu, unde ne întîmpină aceeaşi prezentare călduţă, unde personajele din comedii "au caraghioase oglindiri în tărtăcuţa lor buimacă", iar nuvelele nu prezintă nici un interes, fiind expediate fiecare în trei-patru rînduri. Adică nimic bun de copiat. Desigur, nici o vorbă despre reinterpretarea operei începînd cu anii '60-'70, nimic despre Caragiale precursor al absurdului, textualist şi deconstructivist avant la lettre al convenţiilor literare, cu personajele lui bolnave de hipersemantism etc. Craii... lui Mateiu, carte considerată de curînd a fi cea mai bună a literaturii române, suportă şi ea aceeaşi încadrare, fiind bine încorsetată în interpretări sfidător puerile, cu parfum de clişeism comunist, de vreme ce "scriitorul se îndurerează în faţa inevitabilului sfîrşit al ultimelor vlăstare aristocratice", opera nefăcînd altceva decît să zugrăvească "destrămarea prin viciu şi desfrîu a aristocraţiei". La rîndul lui, articolul despre Ion Barbu te întîmpină seducător cu o prezentare biografică, autorul considerînd interesant să ne dea informaţii preţioase despre "aventurile" matematicianului Barbu care, aflat la Göttingen, evoluează "ca un vultur" în domeniul cuceririlor erotice cu care face liste, pe care i le expediază nonşalant preacumintelui său prieten, Tudor Vianu. Să nu uităm menţiunile speciale despre iubirea purtată de Barbu cîinilor săi, peste mormintele cărora s-a prăbuşit o salcie a doua zi după moartea scriitorului. Ceea ce - se pare-, devine un fapt de importanţă copleşitoare, chiar şi pentru un articol de dicţionar, de vreme ce autorul acestuia conchide apodictic: "O reacţie firească a naturii, la moartea unui poet de o originalitate stranie, intens expresivă şi provocatoare: o sinteză de apolinic şi dionisiac". Dar să fim totuşi rezonabili. În privinţa prezentării, dacă ţinem neapărat, DGLR oferă şi variaţii. Una o putem găsi în articolul despre Creangă unde, după o fişă biografică făcută jucăuş şi cu simpatie, urmează o prezentare a operei mai neconvenţională pentru linia generală a dicţionarului. Nu se mai povestesc operele, ci ni se propune o inteligentă abordare tematică, cu bine plasate trimiteri biografice care încearcă explicarea operei prin viaţă, dar (mai ales) şi invers. Acesteia i se adaugă, într-o fină notă polemică, diferitele modalităţi de receptare a operei, element absent cu desăvîrşire în foarte multe alte articole. Subtilitatea cu care este relevat "transferul" de motive (al fugii, al cruzimii, în fond al jocului permanent cu moartea) de la viaţă spre operă şi reciproc, este cel puţin provocatoare, ca să nu mai vorbim de sugestiile de (re)lectură. E vorba de un articol care s-ar putea să mai mişte o rotiţă, să mai scurtcircuiteze cîte ceva în mintea adolescentului blazat. Dar asta altfel decît ar face-o, extrem subversiv, finalul articolului dedicat lui Cărtărescu, unde, după o prezentare elogioasă, urmează un paragraf incriminant despre primul volum al Jurnalului, "operă dezamăgitoare, de self-agent literar, de un egoism etanş, nu o dată pigmentat megalomanic şi meschin" şi în care autorul "se notează aproape invariabil ca neurastenic..., atins parcă de ramolisment şi impotenţă estetică, supărat pe propriul succes considerat ca alienant ş.a.m.d." Cît de fair este o astfel de prezentare? Să sperăm că dl Elev n-o să se întrebe şi că a uitat lecţia cu Dacia literară. Să sperăm, de asemenea, că va exista o zi în care în ordinea universului se va produce ceva (nu neapărat o catastrofă) şi atunci va deschide, chiar şi din greşeală, dicţionarul. Şi că, lecturînd "cîte ceva despre", va dori să nu se mulţumească doar cu rezumatul, ci să citească efectiv cartea. Că spiritul său rebel va suferi o redirecţionare şi că, fără să-şi dea prea bine seama cum, are un chef nebun să verifice dacă informaţiile citite sînt complete şi mai ales corecte, iar dacă nu, să le conteste, să le dărîme. Adică să construiască.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Mituri despre nutriție, dărâmate de un specialist. Carnea nu face rău, pâinea nu îngrașă. Singurele alimente hipercalorice
Carnea nu ne face rău, la fel cum pâinea nu ne îngrașă. Măsura este însă totul, iar alimentele, oricât de sănătoase, nu pot face, singure, minuni în viața noastră, spune medicul nutriționist Laura Ene.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.