Şcoala pe Internet

Mihaela NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Şcoala pe Internet jpeg

Aveţi manualele la voi? Priviri nedumerite. Nu, evident. Nu putem de pe telefon, cu date mobile? Putem, ce să facem… ar fi fost mai bine să avem textul în faţă, pe hîrtie! Doar v-am spus să vă aduceţi cartea! Cum să facem Dănilă Prepeleac fără să-l citim?! Nici nu se mai înţelege care carte – probabil că aici greşesc eu –, le cer, de obicei, să aducă, pur şi simplu, un volum din Creangă, ca astăzi, în ideea că apucăm să mai citim ceva şi extra. Am rămas cu obiceiul acesta şi pentru că, de-a lungul timpului, din diverse motive, n-am avut niciodată manuale suficiente pentru toţi elevii din clasă.

Cît am fost elevă, m-am gîndit mereu că profesorii noştri aveau o memorie fabuloasă – unii recitau, la virgulă, lecţia din manualul unic. Îi şi urmăream, rînd cu rînd, şi zău că nu săreau nimic! Ştiau exact pagina la care se afla o formulă, unde apărea o inexactitate, cîte rînduri avea sinteza despre marii clasici. Nu toţi profesorii noştri ştiau manualul pe deasupra – cu timpul, folosind ani la rînd acelaşi manual, cum să nu-l ştii?! Unii citeau direct din el sau din puţinele auxiliare, din bibliografia de specialitate. Ora era, pe de-a-ntregul, o lectură publică, plictisitoare, dar inevitabilă ca un aisberg în calea Titanicului. Şi noi scriam, după dictare. În fine, am cunoscut şi categoria selectă a profesorilor care nu aveau nevoie de manual – ştiau ce au de spus, aveau raţionamente clare şi ne predau, uneori cu umor, alteori cu stoicism, o materie pe care, prin felul lor de a fi, o făceau interesantă. Asemenea profesori, ca doamna Trandafirescu, transformau un manual vechi, îngălbenit, într-un foarte interesant ghid de limba franceză! Norocoşii primeau, pe lîngă manual, spre lectură, şi un roman franţuzesc sau cîte o revistă pariziană, aduse de doamna dirigintă direct de la sursă. Profesorii noştri minunaţi se străduiau să completeze manualul cu tot felul de alte materiale interesante, care nu se găseau uşor. Dar manualul era important.

De altfel, subiectele date la examen se bazau pe acel manual – la Drept, spune legenda, se dăduse, într-un an, prefaţa manualului de istorie. La treapta a doua, chiar generaţia mea avusese de comentat o poezie care apărea pe prima pagină a cărţii de română. Prin anii ’90, cînd am început să predau după manual unic (cel de pe care învăţasem şi eu, ca elevă!), am înţeles cum funcţionau lucrurile, în general: învăţai acasă lecţia, ca un şcolar, şi încercai, la clasă, în faţa elevilor, să spui ce ai învăţat. Facultatea nu te pregătea să fii profesor, deşi îţi deschidea un orizont cultural. Aşa că, în absenţa unei experienţe didactice, doar cu dorinţa de a şti, mai repede, „cum se face“, erai, ca profesor, primul scos la lecţie, în faţa clasei: dacă nu voiai să citeşti direct din manual (şi eu nu voiam!), îţi rămînea să înveţi tu foarte bine acasă ceea ce urma să le ceri elevilor tăi să ştie, la rîndul lor.

N-a durat mult şi au apărut manualele alternative. Se împlinea o previziune, pe care o auzisem în cancelarie, la diseminarea uneia dintre primele vizite în Franţa: acolo, spuneau doamnele noastre, profesorii se adună la începutul fiecărui an şcolar şi decid ce manual să aleagă! Extraordinar! De necrezut! Şi nici n-am crezut, pînă n-am văzut! Ne-am agitat şi noi, să alegem manualul care ne plăcea cel mai mult, în funcţie de nivelul clasei la care urma să predăm. Doar că, foarte repede, ne-am dat seama că toată şcoala trebuia să comande acelaşi manual, n-am înţeles bine de ce. Şi ce era să facem?! Decît deloc… Apăruse, de fapt, o problemă de distribuţie: se făcea o precomandă şi, cumva, abia se reuşea achiziţionarea numărului cerut de exemplare de la o singură editură. În anii care au urmat, problemele de distribuţie au reapărut, dar am reuşit totuşi, uneori, să predăm şi după manualul ales de noi. Manualele noastre nu arată nici astăzi aşa cum arătau manualele franţuzeşti primite de noi, în anii ’90, în acel schimb cultural – cu foi lucioase, ilustraţii minunate, condiţie grafică excelentă. Un timp, m-am îndoit că acelea erau manuale, fiindcă puteau concura cu succes la o expoziţie de tipul „Cele mai frumoase cărţi“.

Ridic privirea spre clasă. Doar vreo doi elevi au pe bancă manualul şi încă vreo zece au volumul lui Creangă cu ei. Cei mai mulţi au trecut pe date mobile: Dănilă Prepeleac. 

Mihaela Nicolae este profesoară de limba română la Colegiul Național „Mihai Eminescu“ din Buzău.

Foto: flickr

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.