Şcoala noastră cea de toate zilele
Ce ne enervează în şcoală? Ce am schimba? Din punctul nostru de vedere, al elevilor, ar fi multe de spus... Nici nu ştiu cum sau cu ce să încep. Deşi aş începe prin a mă gîndi dacă este ceva pozitiv în tot ceea ce se numeşte "învăţămînt"... Un lucru bun de menţionat ar fi că unii profesori au potenţial, dar parcă sistemul îi îngrădeşte. Sînt oameni care au potenţial, dar nu sînt încurajaţi în direcţia potrivită. Aşadar, dacă dascălii nu sînt încurajaţi şi nu se simt aşa, cum am putea noi, elevii, să spunem că sîntem încurajaţi în direcţia corectă? Un alt lucru care enervează sigur pe toată lumea şi care ar trebui schimbat neapărat este cantitatea de materie care "ni se bagă pe gît". Adică, pur şi simplu, nu ai timp să te concentrezi pe ceea ce îţi place şi pe ceea ce îţi va folosi mai departe, pentru că eşti prea ocupat să stai să înveţi la alte multe materii, pentru că este şi acolo mai mult decît suficient de învăţat! Şi dacă stai să analizezi fiecare materie în parte descoperi că este mult prea mult conţinut... Învăţăm lucruri care nu ne ajută la nimic, dar le facem de dragul de a le face. Fiecare profesor are pretenţia ca la ora dumnealui să ştii foarte bine (nu mă refer aici la materiile de profil), chiar dacă pe tine nu te interesează atît de mult sau pur şi simplu nu ai înclinaţie spre aşa ceva... O altă bilă neagră este faptul că unii profesori nu susţin activitatea elevilor. Deşi încerci să faci ceva, extraşcolar, benefic pentru şcoală şi pentru ceilalţi elevi, unii te privesc cu suspiciune şi au impresia că le "iei pîinea de la gură". Probabil că de vină pentru toate aceste lucruri este faptul că deja oamenii au un anumit mod de a gîndi şi percepe lucrurile, mod de gîndire care trebuie schimbat! Cum? Probabil că cea mai bună variantă ar fi să se organizeze cursuri pentru profesori, discuţii deschise elev-profesor, cu alte cuvinte să se discute problema, nu să ne eschivăm, să avem impresia că nu există, cînd ea de fapt creşte din ce în ce mai mare şi, cred eu, mai periculoasă... Problema este, cred eu, lipsa de comunicare şi înţelegere între cele două părţi. Nimeni nu cred că vrea ca şcoala să-i lase un gust amar. Ar trebui să fie o experienţă plăcută, din care să avem ce să învăţăm, pentru că, aşa cum merge învăţămîntul acum, sigur ieşim din şcoală cu diplome, dar de fapt nimic palpabil, măsurabil... În şcoală ar trebui să-ţi dezvolţi creierul, nu să ţi-l anihilezi. Rareş Bertzi este elev la Colegiul Naţional "I.L. Caragiale".
