Schimbarea în care nu crede nimeni

Nina HRUȘCEVA
Publicat în Dilema Veche nr. 392 din 18 - 24 august 2011
Schimbarea în care nu crede nimeni jpeg

Modernizarea este la ordinea zilei în Rusia. Planul este ca ţara să fie propulsată rapid în secolul XXI, prin intermediul nanotehnologiei şi al centrului de inovare Skolkovo, cunoscut şi ca Silicon Valley-ul rusesc. Lăsînd la o parte faptul că reuşita modernizării tehnologice stă sub semnul întrebării, ar fi oare aceasta suficientă pentru a aduce o schimbare în Rusia? Schimbarea trebuie în mod cert să fie legată de modernizarea politică. Dar de unde ar putea veni aceasta? De la omul care ţine cu adevărat hăţurile, prim-ministrul Vladimir Putin? Sau de la preşedintele Dmitri Medvedev, care pretinde puterea în ideea că e un promotor al inovaţiei tehnice? Va veni de la vîrf, ca în trecut? Sau de jos, cum s-a întîmplat în Africa şi Orientul Mijlociu? Anatoli Ciubais, părintele privatizării ruseşti din anii ’90 şi actualul manager al conglomeratului naţional în domeniul nanotehnologiei RosNano, sugera recent că perspectiva unei modernizări politice a Rusiei este vagă. „Astăzi – spunea el – nu există cerere pentru aşa ceva. O asemenea cerere ar presupune existenţa unui grup social care să o promoveze.“

Igor Iurgens, preşedintele Institutului pentru Dezvoltare Contemporană şi protejatul modernizatorului-şef Medvedev, are îndoieli similare privind schimbarea politică. Ruşii – zice el – „nu sînt cetăţeni, sînt un fel de trib“. Astfel, în opinia sa, este puţin probabil să aibă loc schimbări, înainte de 2050, în societatea rusească atît de arhaică. 

Politicienii ruşi au avut întotdeauna tendinţa să dea termene-limită pentru schimbare: este memorabilă promisiunea lui Nikita Hruşciov de a construi comunismul pînă în 1980. Încă aşteptăm. Există şi percepţia comună că ruşii nu sînt pregătiţi să îşi asume responsabilităţile pe care le presupune cetăţenia. Încă o dată, importul democraţiei de tip vestic depinde de dorinţa unui ţar luminat şi binevoitor. 

Ruşii nemulţumiţi de sistemul actual au foarte puţine opţiuni pentru alegerile din 2012. Ei trebuie fie să susţină candidaţii marginali ai opoziţiei, care nu au un mesaj coerent şi nu oferă o alternativă credibilă la conducerea actuală a ţării, fie să se mulţumească cu speranţa că modernizarea va veni de la vîrf, deci practic trebuie să susţină sistemul. 

Dincolo de opoziţia politică, numeroase iniţiative apolitice protestează, în ultimul timp, împotriva unor politici specifice ale guvernului, conducînd inevitabil la confruntări cu ordinea politică existentă. Aceste manifestări nu sînt încă substanţiale. Dar în aceste grupuri – automobilişti, voluntari ecologişti şi organizatori de campanii caritabile – stă mai degrabă speranţa pentru modernizare politică, decît în politicieni. 

Dacă luăm în calcul exemplele Egiptului şi Tunisiei, schimbarea în Rusia poate veni numai de jos în sus. Însă înainte ca aceasta să se întîmple, iar populaţia să se implice cu adevărat în viitorul politic al ţării (fie în 2012, fie în 2050), mai e de înfruntat o provocare majoră: schimbarea de mentalitate, atît în rîndul liderilor cît şi la nivelul populaţiei. Pentru a obţine modernizare politică şi efecte pe termen lung, Rusia trebuie să depăşească o serie de aspecte moştenite din trecut. 

Prima provocare este de ordin geografic: nouă zone de fus orar (înainte de decretul prezidenţial de anul trecut erau 11) nu sînt viabile pentru modernizarea ţării. Problemele Petersburg-ului, un oraş relativ modern, aproape de Finlanda, nu au aproape nimic în comun cu cele ale imensei Siberii. Cea de a doua provocare constă în evocarea, cu mîndrie încă, a simbolurilor depăşite ale puterii statului – de exemplu, stema, un vultur cu două capete, moştenită din perioada imperiului – de parcă acestea ar mai fi reprezentative pentru naţiunea de astăzi. Vulturul cu două capete este un simbol al dominaţiei ruseşti peste Est şi Vest, şi nu este adaptat realităţii actuale. 

Cea de a treia provocare, enormă, cu care Rusia se confruntă, se referă la ideologie şi identitate. În ciuda aspiraţiilor lui Medvedev spre modernizare, statul lui Putin se comportă deseori de parcă am fi în secolul al XV-lea. Şi de parcă Putin ar fi descendentul direct al regilor bizantini, iar Moscova cea de a treia Romă, dar cu Mercedes şi supermarketuri. Exact ca în secolele bizantine, Rusia crede că este o naţiune cu o misiune divină, destinată să reziste decăderii şi distrugerii din Occident. Şi totuşi, ortodoxismul, religia pe baza căreia s-a clădit gloria Imperiului Bizantin, nu este capabil, ca religie de stat, să ţină pasul cu schimbările politice din lumea contemporană. În definitiv, ideile promovate de Biserica ortodoxă – de exemplu, superioritatea spiritului – intră în conflict cu progresul, atribut indispensabil al modernizării. 

Nina Hruşceva este profesoară de Afaceri Internaţionale la New School University din New York şi a fost visiting fellow la Institute for Human Sciences (IWM) în Viena. A publicat cartea Imagining Nabokov: Russia Between Art and Politics. Este strănepoata fostului lider sovietic Nikita Hruşciov.

Articolul a fost publicat în revista IWM (www.iwm.at) şi republicat cu acordul autoarei.

Copyright: IWM  traducere de Ioana Ivanov

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.