Satul românesc în Europa

Mălina VOICU
Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cît de european este satul românesc? Cît de mari sînt diferenţele între ruralul românesc şi cel european? Dar asemănările? Vor reuşi ţăranii români să se integreze în Europa de facto? Acestea sînt întrebări care ne tot preocupă de cîţiva ani încoace, mai exact din momentul în care aderarea la UE a devenit o certitudine. Sînt binecunoscute disparităţile care există între sat şi oraş, la noi în ţară. Ruralul este de obicei perceput ca o lume a tradiţiei şi a agriculturii, în timp ce oraşul este asociat cu modernitatea şi producţia industrială. De aici apar şi au apărut o serie de temeri legate de capacitatea de sincronizare a lumii rurale româneşti la realităţile impuse de aderarea la Uniunea Europeană. Temerile au fost, pe de o parte, legate de nepotrivirile culturale dintre modul de a gîndi al ţăranului român, care a trudit toată viaţa între hotarele satului natal, pe care l-a părăsit doar de cîteva ori în toată viaţa, şi cele ale unui cetăţean "european", pentru care tradiţia şi religia nu mai înseamnă mare lucru. Pe de altă parte, temerile noastre au vizat reacţia pe care o vor stîrni noile reglementări în domeniul agriculturii impuse de politica agricolă europeană. Pentru săteanul din România, Uniunea Europeană sau simplu, Europa, este "o ţară" prosperă, un loc unde oamenii trăiesc bine şi unde vrem şi noi să ne integrăm. Imaginea Europei se construieşte prin opoziţia între noi şi ei, ei fiind mai bogaţi, mai avansaţi tehnologic. Principalele aspecte la care face referire această dihotomie sînt infrastructura, nivelul de trai şi modul de a gîndi şi de a munci al oamenilor. Ei au drumuri asfaltate, apă curentă şi canalizare, şcoli şi dispensare moderne, iar aspectul general al localităţilor rurale nu diferă prea mult de oraş. La ei, nivelul de trai este mult mai ridicat şi oamenii, chiar şi de la sat, găsesc de lucru în afara sectorului agricol şi cîştigă mult mai bine. Ei muncesc mai eficient şi respectă altfel munca lor şi pe a altora. Deşi în multe cazuri cei care ne-au dat aceste răspunsuri au adunat informaţii despre Europa şi UE numai din mass-media şi din poveştilor celor norocoşi care au ajuns să vadă cu ochii lor, imaginea existentă în ruralul românesc referitoare la Uniunea Europeană este una relativ omogenă, indiferent de regiunea în care locuieşte persoana sau de nivelul de educaţie. Interesant este şi faptul că Europa este de cele mai multe ori văzută ca o realitate externă, ceva diferit de noi şi de viaţa cotidiană, foarte puţini dintre cei intervievaţi autoidentificîndu-se ca europeni. Singura localitate în care majoritatea sătenilor se consideră a fi europeni este un sat situat pe graniţa de Vest a României, în care majoritatea populaţiei este constituită din etnici maghiari. Oamenii din Zerind se consideră a fi în primul rînd români şi în al doilea rînd cetăţeni europeni, în timp ce restul celor intervievaţi văd Uniunea Europeană ca pe o realitate exterioară, iar cetăţenia europeană mai degrabă ca pe un deziderat decît ca pe o realitate imediată sau măcar uşor accesibilă. Informaţia despre Europa este în general săracă în satele româneşti, oamenii fie nu sînt interesaţi să afle, fie nu au de unde. În acest punct apar diferenţele date de nivelul de dezvoltare socială şi economică al satului la care ne raportăm. În satele sărace, relativ izolate, la care informaţia ajunge mai greu - cum este cazul celor din zona de Nord-Est a Moldovei -, dorinţa de a afla cît mai multe despre Europa şi despre integrare este ridicată. Aici informaţia despre UE ajunge în principal prin intermediul televiziunii. În schimb, în satele cu un grad de modernitate mai ridicat - cum sînt cele din zona Prahova sau din Banat -, oamenii sînt mai puţin doritori să afle mai multe despre Uniunea Europeană. Şi aici televizorul este sursa principală de informare, însă există şi canale alternative. Oamenii din satele dezvoltate citesc ziare, merg la oraş pentru muncă sau cumpărături şi toate aceste contexte prilejuiesc colectarea de informaţii generale, despre ce se mai întîmplă în ţară, dar şi despre ce se mai întîmplă cu aderarea şi cu Europa. Dincolo de mass-media şi discuţiile la o ţuică sau la poartă despre ce mai e prin lume, în satul românesc informaţiile se mai transmit pe nişte canale informale, care au însă o importanţă destul de crescută. Liderii formali sau informali din comunitate reprezintă adeseori surse mai credibile de informare decît televizorul sau radioul. Preotul, directorul de şcoală sau gospodarul satului ştiu mai bine cum e în UE şi ce trebuie să facem ca să fie bine acum, că ne-am integrat. Şi primarul reprezintă o sursă de informare pentru lumea rurală, uneori credibilă, alteori nu, în funcţie de modul de raportare al comunităţii la persoana alesului local. Dincolo însă de o realitate abstractă, cu care se identifică mai mult sau mai puţin, Europa înseamnă pentru lumea satului românesc un nou mod de a face agricultură. De la începutul lui 2007 nu mai putem să producem ce vrem, cît vrem şi cum vrem. Sintagma "aşa au făcut tata şi bunicul, şi aşa fac şi eu" nu mai este funcţională. Europa impune un alt mod de a face agricultură, care nu a fost încă pe deplin explicat şi asimilat. Din păcate, multe dintre campaniile de informare referitoare la reglementările în domeniul agricol nu şi-au atins ţinta. Ceea ce s-a reuşit deocamdată a fost transmiterea formei, fondul rămînînd o nebuloasă pentru cei mai mulţi oameni de la sat. Sătenii au aflat că nu mai pot să cultive viţa-de-vie ca pînă acum, că vitele trebuie să poarte cercei de identificare şi că porcul trebuie anesteziat înainte de tăiere, fără să înţeleagă de ce li se cer toate aceste lucruri. Transmiterea haotică de informaţie şi neexplicarea clară a ceea ce se aşteaptă de la agricultori generează uneori confuzii, în aparenţă hilare, dar care au o încărcătură foarte mare. Un preot din judeţul Sibiu povestea că sătenii au venit îngroziţi la el să îi spună că au aflat că după intrarea în UE s-au reintrodus cotele la produse agricole, ca pe vremea comunismului, şi că UE le va lua recoltele din bătătură cu japca! Nimeni nu le explicase oamenilor foarte clar că noile cote impuse de Uniune nu sînt acelaşi lucru cu cele comuniste şi că acestea se referă la cît au drept să vîndă, nu la produsele pe care trebuie să le dea gratis la stat. Sondajele de opinie arată că populaţia rurală susţinea cu tărie în anii anteriori aderarea la UE tocmai din dorinţa de a fi şi la noi aşa cum e la ei. Europa a fost percepută ca un furnizor de fonduri şi au fost luate în calcul preponderent avantajele aderării, nu şi costurile acesteia. După ianuarie 2007, costurile efective ale integrării europene au început să iasă la iveală. Lipsa de informaţie "europeană", transmisă pe canale credibile şi într-o formă accesibilă, va determina creşterea costurilor percepute ale aderării în rîndurile oamenilor de la sat. Deocamdată Europa începe să însemne nu străzi asfaltate, dispensare utilate şi locuri de muncă, ci cote şi reglementări fără sens, care au darul de a îngreuna viaţa oamenilor. Diferenţa dintre "euro-optimism" şi "euro-scepticism" este foarte mică, iar cheia optimismului constă în furnizarea de informaţie relevantă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.