Sărăcia şi abandonul şcolar

Gabriela ONOFREI
Publicat în Dilema Veche nr. 643 din 16-22 iunie 2016
Sărăcia şi abandonul şcolar jpeg

Unul din doi copii din România trăieşte în sărăcie

O știre care a trecut neobservată la sfîrșitul anului trecut a fost că, potrivit datelor UE, România are cei mai săraci copii din Uniune, respectiv 51%. Implicațiile sărăciei asupra copiilor, studiate și documentate de instituții foarte serioase, arată spre consecințe dramatice, pe termen lung, nu doar asupra copiilor (starea de sănătate precară, lipsa de educație, lipsa de participare în societate alături de copiii de aceeași vîrstă, care conduc în timp la marginalizare pe toată durata vieții), ci și asupra societății. Costurile se vor regăsi peste doar cîțiva ani în sistemul de sănătate, în beneficiile de asistență socială și, poate, chiar într-un grad mai mare de criminalitate în rîndul tinerilor care acum sînt copii ce cresc fără a avea o șansă reală de integrare în societate.

În mediul rural, copiii vulnerabili care provin din familii sărace, cu un singur tip de venit, adesea doar alocaţia sau venitul social, se duc la culcare mai mult flămînzi. O estimare arată că sînt peste 200.000 de copii în această situație (World Vision, Raportul „Bunăstarea copilului din mediul rural“, 2014), iar 72% din familiile din mediul rural nu le pot asigura copiilor sub 5 ani o dietă minim acceptabilă, ceea ce provoacă îmbolnăviri grave sau malnutriţie.

Conform studiului „Bunăstarea copiilor din mediul rural“, realizat de Fundaţia World Vision România, 6% din părinţi le oferă copiilor mai puțin de două mese pe zi, iar alți 20% le oferă mai puțin de trei mese pe zi. Jumătate dintre părinții de la sat nu pot oferi o hrană echilibrată, care să conțină alimente din fiecare grupă alimentară: cereale, carne, ouă, produse lactate, legume și fructe.

Lipsurile majore şi respon­sa­bi­li­tă­țile domestice nu le mai permit co­piilor să-și finalizeze educația obligatorie, astfel că peste 37% din persoanele cu vîrste de peste 15 ani ajung la analfabetism funcţional: nu înţeleg ceea ce citesc sau nu ştiu să scrie corect. În mediul rural, 20% din copii (Ministerul Educaţiei, „Analiza sistemului de învățămînt preuniversitar din România din perspectiva unor indicatori statistici. Politici educaționale bazate pe date“)  rămîn cu opt clase, o treime dintre aceştia fiind expuşi riscului de sărăcie, avînd şanse reduse de angajare. Potrivit datelor Eurostat, rata abandonului şcolar în România a trecut în 2014 de 18%,  față de 11% media de abandonare timpurie a şcolii în Uniunea Europeană. În mediul rural, rata şomajului în rîndul tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 18-24 de ani este de 22% (Institutul Naţional de Statistică), iar gradul de ocupare al persoanelor cu vîrsta între 18 şi 60 de ani este de aproximativ 46% (Studiul World Vision România referitor la Ocupare, Angajabilitate și Antreprenoriat în Mediul Rural – decembrie 2015).

În aceste condiţii, în România încă există sărăcie extremă: 40,4% (Philip Alston) din populaţia României trăieşte cu riscul sărăciei şi al excluziunii sociale, iar dintre copii – 51% (Eurostat, „People at risk of poverty or social exclusion by age and sex“). În mediul rural, situaţia este dramatică, întrucît riscul de sărăcie pentru aceşti copii este de trei ori mai mare decît pentru cei din mediul urban.

În cadrul studiului realizat de World Vision România în 2014 au fost evidenţiate cazuri de copii care au fost nevoiţi sau constrînşi să se retragă de la şcoală pentru că părinţii nu au mai putut susţine costurile şcolarizării. Au rămas acasă pentru a avea grijă de fraţii mai mici sau pentru a începe munca în agricultură după clasa a VIII-a. Pentru fete, situaţia poate deveni mai complicată, mai ales dacă acestea provin din familii disfuncţionale, iar nevoia de afecţiune le aduce în situaţia de a abandona şcoala pentru a deveni soţii minore. Pentru unele dintre ele, această opţiune pare a fi singura soluţie.

Infrastructura subdezvoltată, satele izolate și drumurile pline de noroi sînt o piedică pentru educaţia multor copii. Microbuzele nu fac faţă noroioului, iar co­piii parcurg kilometri întregi pe jos în condiţii de frig, zăpadă, ploaie sau umezeală. Hainele şi încălţămintea ieftine se uzează în scurt timp. Copiii din mediul rural petrec în medie 35 de minute în drumul spre şcoală, iar 1 din 5 copii merg mai mult de o oră pe jos pînă la şcoală. Cei mai mici nici nu se încumetă să mai iasă din casă cînd vremea este potrivnică, pentru a nu se îmbolnăvi sau a rămîne prinși în noroi…

Cîteva familii

Alina (11 ani), Loredana (9 ani) şi Lavinia (5 ani) sînt trei surori vesele, comunicative şi isteţe, în ciuda mediului în care cresc. Locuiesc alături de părinţii şi bunica lor într-o casă veche, de pămînt, cu două camere locuibile: cea în care dorm toate trei alături de părinţi şi camera bunicii. Sărăcia din jur creează un tablou dur şi trist. Peste tot în curte este nămol de la cele trei capre care trec spre grajd chiar prin faţa casei, iar din bucătărie, o cameră improvizată care se află chiar lîngă grajdul cu capre, iese mereu un fum negru şi înecăcios. Acolo, pe pirostrii, mama le pregăteşte mîncarea, cel mai adesea ciorbă de fasole şi diferite feluri de mîncare de cartofi: cartofi copţi, prăjiţi sau fierţi, care reprezintă baza alimentaţiei fetelor.

Atunci cînd o întrebi ce visuri are şi ce îşi doreşte, Alina ridică din umeri şi spune resemnată: „Nu ştiu, nu vreau nimic, nu am ce…“, semn că întreg universul ei se limitează la sărăcia din jur şi la satul în care trăieşte şi din care nu a ieșit niciodată. Pentru că venitul fix al familiei provine din alocaţia lor şi din ajutorul social, fetele au doar cîteva haine pe care le schimbă între ele şi cîteva perechi uzate de încălţăminte pe care le poartă cu mare grijă, ca să nu le strice şi mai rău.

Însă cea mai alarmantă problemă dintre toate este lipsa de alimentație necesară unui copil aflat în creștere. Fără o alimentaţie echilibrată, copiii riscă să se îmbolnăvească. Meniul zilnic al unui copil de la sat se compune, de cele mai multe ori, din ciorbă, varză, fasole sau cartofi. Cei mici nu au mai auzit de mult de brînză, lapte, ouă sau carne. La fel se întîmplă şi pentru Petronela (4 ani), Sorina (9 ani), Mariana (11 ani), trei surori care trăiesc alături de părinţii lor Domnica (31 de ani) şi Gheorghe (42 de ani), într-un sat din judeţul Dolj. Casa lor, de la marginea satului, este veche şi plină de improvizații. Pe jos este pămînt, pereţii  sînt fisuraţi şi cu tencuiala căzută. În fiecare iarnă, frigul ajunge cu uşurinţă la copii, care stau mai mult sub pături pentru a se proteja de răceli. Cu toţii dorm în cele două camere locuibile ale casei. Una dintre camere este şi locul unde mama le pregăteşte mîncarea, într-un spaţiu îngust, pe o sobă cu plită.

Mîncarea de bază a fetelor constă în ciorbă de fasole, cartofi sau mîncare de varză. Dintr-o ciorbă mănîncă uneori două zile la rînd, şi la prînz, şi seara. De cîteva ori pe lună, mama le mai cumpără tacîmuri, adică pungi cu spate, gît şi tîrtiţă de pui de la magazinul din sat. Acestea sînt rînduite pentru a ajunge cît mai mult  timp. Din ele mama pregăteşte ciorbă, preferata fetelor. Venitul fix al familiei provine din alocaţiile fetelor şi  din ajutorul social. Pentru a mai face un ban în plus, tatăl lucrează în construcţii în­tr‑un alt judeţ. Este chemat atunci cînd au nevoie de muncitori în plus şi stă uneori plecat mai multe luni de acasă, fetele simţindu-i lipsa din ce în ce mai mult.

Începînd cu luna aprilie a acestui an, Loredana (9 ani), dar şi Simona (9 ani) primesc o masă caldă pe zi la şcoală şi se bucură de sprijin în efectuarea temelor din partea unui cadru didactic. În ciuda dificultăţilor de acasă, atît Loredana, cît şi Simona au acum un motiv în plus pentru a ajunge la ore în fiecare zi.

World Vision România a lansat programul „Pîine şi Mîine“ pentru a sprijini un număr de 2500 de copii, din zonele defavorizate. Astfel, programul urmărește în egală măsură asigurarea nutriției necesare pentru dezvoltarea copiilor, cît și diminuarea ratei abandonului şcolar în satele sărace din judeţele Vaslui, Dolj şi Vîlcea. Echipa World Vision România a pregătit, prin parteneriate la nivel local, condițiile pentru livrarea hranei și asigurarea suportului şcolar în cadrul unităţilor de învăţămînt. 

Gabriela Onofrei este specialistă în Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul Fundaţiei World Vision România.

Foto: D. Drumea

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.