Șapte pași pentru a deveni structuralist

Ovidiu MIRCEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Șapte pași pentru a deveni structuralist jpeg

Deşi urăsc reţetarele profesionale de orice tip şi ştiu foarte bine că, mai devreme sau mai tîrziu, pînă şi lumea academică recunoaşte faptul că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg, propun, în cele ce urmează, calea cea mai accesibilă de apropiere către structuralismul de manual, sintetizat pe gustul şi înţelegerea neofiţilor. Cum se ştie deja că ontogeneza repetă filogeneza, asumarea structuralismului în plan personal devine cu atît mai intensă şi pasională cu cît evenimentele din viaţa tînărului cercetător corespund grosso modo etapelor istorice care au modelat afectările paradigmei ştiinţifice. 

1) Mai întîi, trebuie specificat faptul că, în cadrul unei selecţii naturale discriminatorii, vocaţia structuralistă apare mai cu seamă în cazul indivizilor cu aptitudini tehnice deosebite, cei care ştiu repara micile defecţiuni din propria casă, reasambla mecanisme complicate, descîlci noduri electrice fără a se curenta. Dacă nenorocul face să fiţi născuţi printre oamenii cu înclinaţii artistice, dedaţi la reverii evazioniste sau pierduţi doar cu ochii în soare, se impune cu necesitate o puternică dezamăgire amoroasă, cu cît mai traumatică cu atît mai eficientă. Scopul acesteia ar fi eliminarea sensibilităţii emoţional-intuitive, eradicarea impresionismelor în favoarea unei obiectivităţi ştiinţifice, ferite de riscurile unei intentional fallacy sau, mai grav, ale unei affective fallacy. 

2) În urma unei anestezieri eficiente a propriei sensibilităţi deziderative, al doilea pas presupune instaurarea unei perspective sincrone. Trebuie să blocaţi sau să opriţi toate ceasurile din casă: minutare, afişaje electronice pe computer sau televizor, calendare, agende, pendule, programe TV. Încercaţi să gîndiţi lumea în stop-cadru, să rămîneţi prinşi într-o fotografie, să gîndiţi totul în minunata nemurire a unei secţiuni transversale, precum imaginea rădăcinilor disecate din manualele de botanică. Lumea încremeneşte într-un limb citostatic. Aveţi de ales între palatul Crăiesei Zăpezii sau castelul Vrăjitoarei Albe din Narnia.  

3) O dată ce criogenizarea e completă, deschideţi ochii şi priviţi cu atenţie în jur. Nu uitaţi că unicul simţ al structuralismului este vederea, privirea care reuneşte în aceeaşi imagine fotografică obiecte disparate în timp şi spaţiu. Nu vă speriaţi dacă simţiţi şerpi mişcîndu-se prin păr, e foarte normal: vă împărtăşiţi doar din privirea pietrificatoare a Meduzei. Exersaţi-vă puterea: traduceţi orice imagine organică în corespondentul ei mecanic. Bunăoară, celebrul vers al lui Walt Whitman – „I am large, I contain multitudes“ – va fi lecturat în următorii termeni: eul e un sistem complex tensionat prin două arcuri (metonimie şi sinecdocă). Nu vă interesează fiziologia, ci anatomia, nu mişcarea unui corp, ci structura unui sistem. Priviţi-vă semenii, dincolo de haine, dincolo de mirajul nudităţii, căutaţi oasele! 

4) Demontaţi tot ceea ce poate fi demontat. Dacă în copilărie nu v-aţi stricat iremediabil jucăriile, este timpul să o faceţi. Scoateţi capetele păpuşilor, roţile maşinuţelor, demontaţi maşinile de tocat carne, de stors roşii, de sfărîmat nuci, apoi treceţi cu asiduitate la electrocasnice. Nu uitaţi de ceasuri! Dacă vă ţin puterile şi nu sînteţi slabi de înger, participaţi la cursurile de anatomie ale Facultăţii de Medicină. Nimic nu vă poate pregăti mai bine pentru o analiză structuralistă decît disecţia. 

5) Odată ce aveţi toate bucăţile componente împărţite pe categorii, începeţi şi faceţi, în privinţa tuturor, exerciţiul asemănărilor şi deosebirilor reciproce. Nu uitaţi că nici un şurub nu este important în sine, ci doar în calitatea sa de piesă componentă a unui mecanism, înzestrată cu un anumit rol de prindere, presare, respingere etc. De aici, glosaţi în marginea constituirii fiecărui mecanism în parte prin conjugarea tuturor rolurilor atribuite elementelor componente. Dacă vă entuziasmează foarte mult această practică, este bine să diversificaţi înspre exerciţii comparatiste mai ample precum: „Ipostaze ale piuliţei în aparatele electrocasnice“. La nivelul titlurilor vă puteţi permite licenţe poetice, de pildă: „Cruzimea perfectă a dimineţii – anamorfoze ale disfuncţiei sistemului de prindere C3 în aparatele de cafea“. 

6) Aduceţi-vă aminte că doar cercetătorii mediocri respectă întru totul regulile paradigmei ştiinţifice. Ca să fiţi originali şi interesanţi, trebuie să constataţi disfuncţii, incongruenţe, ineficienţe procedurale. E important să vă puneţi din cînd în cînd întrebări în privinţa corectitudinii modului în care lucraţi. Nu se ştie niciodată cînd, peste ani şi ani, te miri cine vă va descoperi drept precursorii geniali ai unui nou curent. Sau cînd istoria vă va consemna ca fiind de-a drepul... post-structuralişti. 

7) Este bine să ştiţi că, după ani sau zeci de ani de practică structuralistă, vă aşteaptă Valea Plîngerii. Veţi pune mîna pe telefon şi veţi forma un număr pe care l-aţi crezut uitat de multă vreme. Vă veţi aminti de o cameră luminoasă. Veţi încerca să scrieţi proză. Veţi şti că, în ciuda practicii excelente şi ireproşabile pe meterezele structuralismului, lumea cu amintirile şi textele ei e cît se poate de vie şi, tocmai pentru că e vie, moare. Timpul a trecut, veţi constata într-o bună zi, cu chipul îmbătrînit şi consternat, ca o oglindă în care uiţi să te priveşti, atunci cînd pleci în grabă.  

Ovidiu Mircean este asistent la catedra de Literatură comparată a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. În prezent, este bursier doctorand la Paris.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești