"Să vină politicienii să le dăm fasole gratis la redacţie"
Au fost voci care au afirmat că plecarea grupului de la Dilema este o falsă problemă... Sînt nişte oameni liberi şi fac ce vor. Mie mi se pare că era normal să se ajungă la o asemenea situaţie pentru că intrăm într-un an foarte important pentru 22 de milioane de cetăţeni... Formînd Dilema veche, oamenii, puţini dar străluciţi, care au plecat din Institutul Cultural... cred că vor avea un cuvînt important de spus în România. Aşa cum se spunea că România este o insulă de latinitate într-o mare slavă, trebuie să recunoaştem că presa în România a ajuns o insulă de libertate într-o mare moartă. De ce le-aţi propus să-i ajutaţi? Ştiţi bine că televiziunile şi de stat, şi unele particulare au oameni care au fost cumpăraţi de "băieţi", dar mai sînt cîteva ziare care sînt libere. Orice revistă care nu-i nici sub tutela guvernului, nici a unor băieţi subordonaţi partidului de guvernămînt e foarte importantă pentru România. Este gestul lor un protest la adresa guvernului? Eu ştiu că domnul Buzura nu a stat cu toroipanul după uşă. Există şi o cenzură moale, sufletească... "nu e bine... guvernul ne dă banii... poate ar trebui mai multă cultură..." adică, vine tătucu' şi ne sfătuieşte. De unde vor fi bani pentru Dilema veche? Eu voi fi finanţatorul principal. Dar cred că revista se va susţine prin ea însăşi, are publicişti de mare anvergură. Andrei Pleşu se va întoarce şi va scrie în fiecare număr... Eu voi finanţa... E important să nu fie în spate nimeni... mai ciudat. Eu ştiam toate dedesubturile de acolo... Se făceau unele presiuni, se încerca să se dea o direcţie care să nu supere pe nimeni. Credeţi că Iliescu a fost problema? De fiecare dată, ideea că Iliescu pune bani în puşculiţa revistei îl făcea pe Buzura să fie tot timpul sentimental. Pînă la urmă, banii guvernului sînt bani de la popor, deci nu Iliescu pune bani pentru Dilema, şi Buzura se plîngea că l-a costat foarte mult, n-o să-l mai coste. Cu atît mai mult cu cît este vorba de bani publici, cum de apar influenţe politice atît de puternice? Este vechiul complex al intelectualului român care se lasă uşor-uşor subordonat de putere. Şi pe vremuri se spunea, partidul dă banii, deci revistele sînt ale partidului şi trebuie să scriem cu partidul. Sigur, nu mai sîntem chiar în comunism, să se intre chiar cu picioarele, dar de fiecare dată auzi că se stă la mila guvernului cum stau pensionarii cu castroane întinse la fasolea primarului... Poate să vină Iliescu să mănînce o fasole la redacţie, oferim fasole gratis politicienilor. Iliescu, Năstase, Vanghelie pot să vină oricînd să mănînce un castron de fasole făcută de mine. (interviu preluat din Evenimentul zilei , 6 ianuarie 2003)
