Să treci în grabă, fără să-l ațintești cu privirea...

Publicat în Dilema Veche nr. 1002 din 22 iunie – 28 iunie 2023
© I.Morosan
© I.Morosan

Într-o noapte de vară timpurie am stat fix treizeci de minute pe Reddit citind confesiunile unor fete post-divorț/despărțire. Ce ar fi fost bine să știe înainte, care erau semnalele de alarmă care preconizau sfîrșiturile pe care le-au înfruntat etc. Îmi atrage atenția răspunsul uneia dintre fete: „De intimitatea noastră se alesese praful, bănuiam că are pe cineva; dar, mai ales, nu mi-a gătit niciodată. Eu găteam tot timpul, iar cînd era rîndul lui, întotdeauna comanda sau propunea să mîncăm în oraș. Iar asta mă făcea să cred tot mai mult că înțelegem altfel intimitatea noastră, care în cele din urmă cred că nici n-a existat cu adevărat în cei patru ani de relație”. 

Niciodată n-am crezut că intimitatea înseamnă doar un budoar; mereu am trăit-o mai mult în afara ei, iar asta pentru că intimitatea e poate despre ce pot oamenii să-și ofere, e un fel de generozitate gratuită de care putem dispune mereu în virtutea unei apropieri care se întîmplă genuin. Mă întreb cum mai arată intimitatea oamenilor care conviețuiesc în aceleași camere, unde se termină responsabilitatea, care sînt limitele obișnuinței și de unde începe intimitatea. Încă găsesc intimitatea într-un pahar cu apă pe care ți-l aduce cineva în diminețile greoaie, în disponibilitatea unuia atunci cînd nimeni nu e disponibil pentru tine sau în grija pentru ceilalți. 

Găsesc întîmplător într-o bibliotecă digitală studiul de referință al unui antropolog publicat anul trecut la Duke University Press și intitulat Intimate Eating. Răsfoiesc cîteva pagini și mă opresc asupra ipotezei de la care pleacă cercetarea. Dincolo de angajamentele metodologice, tranșeul cel mai viu al cărții e mai degrabă subiect de roman decît de cercetare academică: lucrarea își propune să arate cum actul de a mînca poate crea un sentiment de familiaritate adîncă între doi oameni străini, o intimitate neașteptată, întîmplătoare și foarte reală, în același timp. O intimitate care dincolo de moment nu e decît o himeră. Cum calea alimentației și a iubirii se imbrică și funcționează împreună în cele mai inadecvate momente și contexte. 

Nu știu cîte culmi ale intimității cunoaște în medie un om într-o viață și de cîte feluri poate fi intimitatea asta. Studiul mi-a amintit de cel mai ciudat sentiment de intimitate pe care l-am avut într-un loc străin din toate unghiurile. Un bol cu paste într-o bucătărie în care pînă atunci nu mai călcasem niciodată, o masă împînzită de oameni, cineva care gătea cum le gătești copiilor. Totul părea un tablou static cu un grup de oameni apropiați în pătrățelul acela, unde se puteau lipsi se însușirile lor, și care reușesc să facă intimitatea acolo unde nu e nimic al lor, într-un loc complet decupat din realitățile cărora le aparțin și din tot ce ar putea ei repera ca familiar. Și totuși, bucătăria aceea și faptul că cineva te întreabă dacă e suficient de sărat sau dacă ți-a ajuns aveau un aer de intimitate festivă. N-aș ști să zic foarte multe despre rețete, despre cum a fost și nici măcar despre bucătăria în sine. Distanța în timp distorsionează totul. Am rămas doar cu senzația unei intimități insuportabile într-un loc străin și familiar în același timp. O stranietate cronică contrapusă unei familiarități acute. Relațional vorbind, asta cred că poate să creeze, pentru oamenii străini, „gătitul pentru cineva” și „mîncatul împreună”. O familiaritate imponderabilă și o apropiere vie, indiferent de inadecvarea lor. Cam așa cum spune și studiul. „Intimate eating” nu e doar  „gătitul în cuplu”, poate chiar e mai multă intimitate atunci cînd doi oameni străini ajung să mănînce împreună, unul lîngă celălalt, și nu la restaurant, ci poate pe o bancă sau în orice loc care nu le-ar putea aparține vreodată. Iar consistența intimității e mai ponderabilă tocmai pentru că ea se construiește din atît de puțin sau poate chiar din nimic, că uneori se simte vie și reală, iar apoi putem pleca de lîngă ea destul de impasibili. 

Mi s-a părut că am trăit atît de mult în bucătăria aceea și totuși m-am văzut plecată cu multă ușurare. O ușă masivă, am traversat holul și am coborît în pripă scările fără să simt nimic special sau că aș fi lăsat ceva în urmă. Parcă am trăit intimitatea noastră într-o grabă halucinantă, ca atunci cînd treci pe lîngă cineva fără să-l ațintești cu privirea, chiar dacă te recunoaște și rămîne nemișcat la capătul străzii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Cristi Chivu (EPA) jpg
Cum a trăit Chivu titlul de campion cu Inter: „A fost ușor”. Ce zice despre rivali
Cu trei etape înainte de final, românul a sărbătorit titlul.
Laptop - completare formulare - calcule- om de afaceri FOTO Shutterstock
ANAF înmulțește controalele la persoane fizice cu venituri extrasalariale. „Păstrați toate documentele pentru investiții și chirii”
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a intensificat în ultima perioadă inspecțiile fiscale vizate asupra persoanelor fizice care obțin venituri din surse extrasalariale, precum chirii, activități agricole, investiții pe bursă sau tranzacții cu criptomonede.
Cameron Diaz la Berlin, Profimedia jpg
Veste neașteptată pentru fanii lui Cameron Diaz. Vedeta a devenit mamă pentru a treia oară, la 53 de ani
După ani în care a fost discretă în privința vieții personale, Cameron Diaz a surprins pe toată lumea cu o veste neașteptată. Actrița și soțul ei au anunțat că familia lor s-a mărit, iar reacțiile nu au întârziat să apară.
calin georgescu si efrem vatopeditul foto gandul png
Cine este Efrem Vatopedinul, starețul apropiat de Putin cu care s-a întâlnit Călin Georgescu pe Muntele Athos
Fostul candidat la alegerile prezidențiale, Călin Georgescu, se află la Munthele Athos, unde s-a întâlnit cu părintele arhimandrit Efrem Vatopedinul, stareţul Mănăstirii Vatopedu din Sfântul Munte.
Adriana Bahmuţeanu, încântată de vizita în America, la soțul ei, George Restivan
Bahmu își dorește să plece din România: „Vreau să mă întorc cât mai repede”. Vedeta, îndrăgostită lulea de George Restivan: „Mi-am găsit familia!”
Adriana Bahmuţeanu (51 de ani) s-a simțit foarte bine în vacanța pe care a petrecut-o în America, alături de soțul ei, George Restivan.
WhatsApp Image 2026 05 04 at 14 36 42 jpeg
Nadia Comăneci în „Almanahul Sportul” din 1974, p. 139 (© Facebook / Arhivele Naționale ale României)
Nadia Comăneci, campioană europeană absolută la vârsta de 13 ani și jumătate
Anul 2026 este Anul Nadia Comăneci, marcându-se astfel 50 de ani de la performanța realizată la Jocurile Olimpice - Montreal (1976), unde a obținut prima notă de 10 din istoria gimnasticii.
expressive middle aged woman posing copy jpg
Te simți fără energie? Remediile naturale care îți pot schimba starea
Adoptarea unui stil de viaţă sănătos, bazat pe alimentaţie corectă şi sprijin natural, poate face diferenţa în combaterea apatiei şi recăpătarea bucuriei de a trăi.
zdrsoft highway 7213206 jpg
Iran deține o rețea rutieră gigantică, cu zeci de mii de km de autostrăzi și drumuri rapide. România are 1.400 km
Iranul este o țară cu o geografie dificilă, dominată de munți, deșerturi și distanțe foarte mari între orașe. În ultimele decenii, autoritățile de la Teheran au investit constant în construcția de autostrăzi și drumuri rapide