Să de-conspiraţi bine! Piaţa de poveşti politice

Cristian PĂTRĂŞCONIU
Publicat în Dilema Veche nr. 321 din 8-14 aprilie 2010
Să de conspiraţi bine! Piaţa de poveşti politice jpeg

Ziua conspiraţiei cade în România în fiecare zi. Unii dintre cei care o sărbătoresc cu sfinţenie sînt politicienii şi comentatorii politici. Mulţi politicieni şi o parte dintre comentatorii politici! Şi în cazul unora, şi în cazul celorlalţi există mize şi explicaţii ale unor asemenea comportamente cvasi-pioase. 

De ce folosesc politicienii mitul conspiraţiei? Făcînd media reacţiilor care utilizează retorica de tip conspiraţionist, răspunsul care se detaşează clar este următorul: pentru că le foloseşte! Bănuiala mea – deşi, mai ales, speranţa mea! – e că nu sînt mulţi politicienii care cred într-adevăr în conspiraţii. Ei ştiu însă şi, dacă nu ştiu asta de la bun început, învaţă cu siguranţă în timp că poveştile vag misterioase, naraţiunile conspiraţioniste, dacă sînt bine plasate, vînd foarte bine. Succesul de piaţă al conspirativitelor nu ne spune nimic semnificativ despre întemeierea în/pe realitate a unor asemenea poveşti, ci despre utilitate (pentru cei care lansează sau vampirizează astfel de scenarii de interpretare) şi despre naivitatea multora (şi anume, a celor care sînt dispuşi să primească, în chip de explicaţii şi, mai mult, de justificări, conspiraţiile). Realist vorbind, abundenţa evidentă a liniilor de interpretare în cheia conspiraţiilor pledează mult mai mult în sensul ideii că diversele evenimente – care sînt, de multe ori, explicate prin două sau mai multe „conspiraţii“ contradictorii unele cu altele! – nu sînt supuse într-o măsură atît de mare unor presiuni şi determinării de tip conspirativ. Şi mai realist vorbind însă, valoarea de adevăr a conspiraţiilor este ultimul lucru de care sînt preocupaţi, de pildă, politicienii atunci cînd fac uz de o retorică din această specie.

Conspiraţiile sînt eficiente şi produc dividende pentru cei care umblă cu ele – spre exemplu, în sensul notorietăţii sau, cuantificabil, la vot – tocmai pentru că fac parte dintr-o constelaţie mitologică vie. Or, ştim prea bine, miturile sînt eficiente, miturile lucrează tocmai pentru că sînt dincolo de adevăr şi de fals. 2009, an foarte încărcat din unghi de vedere electoral, este şi anul în care în spaţiul public şi în centrul agendei mediatice am avut de-a face cu multe scenarii conspiraţioniste, puse în joc de toate taberele implicate în confruntări. Am avut chiar şi o replică prin „conspiraţia bunului simţ“; a fost un fel de „next level“ retoric pentru sintagma de mai înainte. Observaţia inevitabilă pe care o putem face imediat cu privire la piaţa de poveşti conspiraţioniste, pe care o propune spaţiul politic, e că aceasta va fi şi la următoarele alegeri, mai ales la cele cu miză foarte mare, generoasă. Este foarte uşor de înţeles: conspiraţiile produc sau pot produce victime; iar victimele – nu-i aşa? – trebuie să fie apărate. De eroi salvatori, de pildă!

De ce folosesc comentatorii politici ipoteze şi teze conspiraţioniste? Răspunsul parţial se suprapune peste cel de la întrebarea de mai sus: cei care interpretează faptele şi – la noi! – mai ales vorbele politicienilor duc mai departe, pentru că sînt multiplu interesaţi, mesajul politicienilor. Care, încă o dată, cînd rulează conţinuturi conspiraţioniste, nu are drept miză adevărul, consistenţa şi consecvenţa, ci eficienţa/utilitatea. Mai e, însă, un tip de răspuns pe care nu ar fi... util să îl ocolim: şcoala dominantă de interpretare a politicii (înţeleasă mai ales în sensul de “politics“) încă ţine mai degrabă de o aroganţă de tip (fals) enciclopedistic, decît de jocul de interpretare – mai puţin spectaculos, e drept – bazat pe specializare şi argumentare. Nu e chiar o nedreptate să afirmăm că aceia care produc şi diseminează interpretare în mediile influente au o relaţie destul de cordială cu ceea ce am putea numi părerologia sau chiar cu lăutărismul. Or, cînd „ştii“ tot sau aproape tot, apelul la conspiraţii devine o datorie.

Conspiraţiile detectate în prime-time cu viteză de interpretare fulger maschează, în realitate, o bine însuşită cultură a aroganţei şi ignoranţei. Cînd un complot este depistat prompt îndărătul unei interjecţii rostite neglijent de cutare politician – şi am văzut cu toţii prea bine că este depistat! – atunci totul capătă sens! Promovarea insistentă a celor care nu sînt neapărat atenţi la sensul unor întrebări, ci ştiu dinainte răspunsurile la acestea, dinainte chiar de a fi fost formulate – şi nu orice fel de răspunsuri, ci pe acelea exhaustive! – subliniază, pe de altă parte şi din păcate, şi o acută criză axiologică.

E bine de observat, poate, şi că hermeneutica exhaustivă practicată în regim de urgenţă face victime şi în rîndul celor interpretaţi: miraţi în primă fază de profunzimea (sau, cum spunea un personaj notoriu, de „profunditatea“) afirmaţiilor pe care o observă şi/sau o decretează prompt cei care le comentează, cei „interpretaţi“ ajung să preia aceste scenarii bine îmbibate în logici conspirativiste. Cum ar veni: nimic nu se pierde, totul se conservă şi mai mult decît atît – totul se multiplică!

Trăgînd linie: e simplu de răspuns la întrebarea „de ce vînd aşa de bine comploturile din vorbe?“ şi pentru asta nu e nevoie nici măcar de vreun scenariu conspiraţionist. Vînd pentru că există o piaţă solidă. O cerere abundentă şi o ofertă pe măsură.

Sînt nocive conspiraţiile de acest fel? Sînt utile – ar putea răspunde cei interesaţi să lucreze cu ele. Dar, da, unele sînt şi nocive. Nu numai fiindcă evacuează sau pun la colţ interpretări mult mai solid construite, nu doar fiindcă uneori chiar există conspiraţii (dar nu atît de multe pe cît se spune; în fapt, sînt infinit mai puţine!), dar şi pentru că au puterea de a face multă lume să se îndoiască profund de existenţa misterului, inclusiv banalizînd ideea de mister, prin repetarea inflaţionistă a unor false mistere ieri conspirate, azi de-conspirate.

Cristian Pătrăşconiu este jurnalist şi blogger: http://patrasconiu.ro.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.