Romii, ca dilemă europeană

Renate WEBER
Publicat în Dilema Veche nr. 241 din 25 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Vizita pe care am făcut-o în Italia pe 18 şi 19 septembrie, ca membră a delegaţiei Comisiei de Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne a Parlamentului European (PE), a confirmat multe aspecte pe care le ştiam deja din constatări proprii şi din relatările ONG-urilor, dar a adus şi noutăţi. Situaţia nu mai e atît de tensionată, presa e mai calmă, iar autorităţile italiene, fără să admită că au greşit, încearcă să repare ceea ce au stricat pînă acum. Implicarea instituţiilor europene, prin Rezoluţia PE, prin analiza făcută de Serviciul Juridic al PE privind măsurile legislative din Peninsulă, prin declaraţiile recente ale comisarului Barrot, a fost esenţială. Organizaţiile publice sau neguvernamentale cu care ne-am întîlnit, Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi, UNICEF, Crucea Roşie, Amnesty International, Opera Nomadi, organizaţii ale romilor din tabere - căci au început să se organizeze şi la acest nivel - ne-au spus la unison că pot fi identificate trei faze în evoluţia situaţiei din Italia: 1. Alimentarea şi exacerbarea xenofobiei. Prima fază ţine de cîţiva ani şi s-a accentuat odată cu apropierea alegerilor. E perioada cînd, pe fondul unor infracţiuni comise de persoane care nu aveau cetăţenie italiană, romi sau ne-romi, unii jurnalişti şi politicieni au indus o stare teribilă de teamă în rîndul populaţiei, astfel că s-a ajuns la instaurarea unei stări pronunţate de xenofobie, manifestată chiar şi prin violenţă fizică extremă. Pe acest fond, principala temă de campanie electorală a fost asigurarea ordinii, iar după alegeri s-a trecut la măsuri "de urgenţă". Aşadar, campaniile anterioare au pregătit terenul pentru justificarea unei "urgenţe" care, în realitate, nu există. De pildă, autorităţile italiene consideră o chestiune de urgenţă faptul că nu ştiu cîte persoane sînt pe teritoriul Italiei, în taberele de "nomazi". Sigur că nu au aceste date, dar taberele există în Italia de decenii! Complet ignorate. În tabăra Casilino 900 am vorbit cu oameni care erau acolo de peste 35-40 de ani. Iniţial, ea a fost construită de sicilieni, dar cînd aceştia au plecat, găsindu-şi locuri de muncă şi locuinţe, locul lor a fost luat de persoane de etnie romă din Iugoslavia. Condiţiile de trai sînt degradante şi inumane, fără canalizare, apă potabilă, electricitate. Cum a putut municipalitatea din Roma să nu le vadă? Doar e o suburbie a Romei! Şi ca aceasta sînt multe altele. Pe de altă parte, chiar dacă presa a vorbit tot timpul de romi, Guvernul Berlusconi foloseşte termenul "tabere de nomazi". Un termen care nu păcăleşte pe nimeni pentru că nu mai există nomadism în Italia, iar în aceste tabere nu vezi decît romi din diferite ţări europene. Populaţia din aceste tabere e sedentară. 2. "Urgenţa" amprentării "nomazilor". A doua fază a început în mai 2008, cînd s-a adoptat ordonanţa privind măsurile de urgenţă, intenţionîndu-se realizarea un recensămînt al populaţiei din tabere, pe baza amprentării. Formula folosită pînă la saturaţie a fost "Vrem să dăm vizibilitate celor care sînt invizibili". Adică voiau să stabilească identitatea persoanelor care locuiesc în taberele de romi. Am întrebat toate oficialităţile cu care ne-am întîlnit, de la primarul Alemanno la ministrul Maroni: cum se poate stabili identitatea unei persoane pe baza amprentei sau a fotografiei? Pentru că identitatea, pentru a o trece într-o fişă, nu o poţi stabili decît bazîndu-te pe ceea ce îţi spune persoana respectivă: numele, data naşterii, cetăţenia. Amprenta nu îţi spune nimic din toate acestea. Nu am primit nici un răspuns, de unde şi suspiciunea că scopul a fost altul. Am văzut fişe care aveau şi numărul paşaportului persoanelor, deci evident nu se dorea stabilirea identităţii, care era cunoscută. Singura concluzie e că amprentarea s-a făcut pentru ca aceste date să fie transmise poliţiei în vederea identificării eventualilor infractori. Din fericire, prefecţii de Roma şi de Milano au refuzat să aplice ordonanţa în acest mod. După ce prefectul de Napoli a demarat această campanie cu ajutorul carabinierilor şi peste 300 de persoane au fost amprentate, din care cîteva zeci de copii, s-a iscat întreg scandalul. Nu doar în afara graniţelor Italiei (Parlamentul European, de pildă, a emis o Rezoluţie), ci şi în interiorul ţării. Autoritatea pentru Protecţia Datelor s-a sesizat şi a trimis o scrisoare ministrului de Interne, atrăgînd atenţia că tipul acesta de fişare este împotriva legii italiene privind protecţia datelor. Ne-am întîlnit cu "Il Garante", preşedintele acestei Autorităţi, care ne-a spus clar că a colaborat la redactarea unor Recomandări privind metodologia recensămîntului, pe care ministrul Maroni le-a trimis la 27 iulie, în mod oficial, celor trei prefecţi: orice referire la etnie şi religie trebuie să dispară. Mie îmi e clar că s-au speriat pentru că s-au dus mult prea departe, aşa că au încercat să remedieze situaţia. 3. Damage control. În faza a treia, după 27 iulie, nu s-a mai recurs la amprentare, autorităţile au apelat la Crucea Roşie care, dincolo de faptul că joacă un rol ambiguu în acest proces, a fost - după spusele romilor cu care am vorbit - prima organizaţie cu care au luat contact la nivel "instituţional" şi care i-a tratat ca pe nişte oameni, nu ca pe nişte cîini. Recenzarea s-a făcut cu consimţămîntul persoanelor, cărora li s-au eliberat carnete de sănătate. În opinia mea, continuă să fie o problemă faptul că acest recensămînt vizează taberele aşa-numite de "nomazi", în condiţiile în care nu există nomadism, iar ele sînt locuite exclusiv de romi. Legea defineşte asta drept discriminare indirectă; adică măsuri aparent neutre, dar care, puse în practică, afectează doar o categorie de persoane, în cazul de faţă, romii. Cred că dacă vreuna dintre persoanele amprentate ar da statul italian în judecată la Curtea Europeană de Justiţie, ar avea cîştig de cauză. E interesant de remarcat că iniţial s-au vehiculat cifre uriaşe de persoane care locuiesc în aceste tabere, iar din identificările de pînă acum şi din estimări rezultă că sînt cam de zece ori mai puţine, ceea ce confirmă ideea unei campanii menite să sperie. Autorităţile ne-au tot explicat că identificarea are ca scop elaborarea unei politici sociale pentru aceste persoane, din care unele trăiesc în condiţii inumane. Se insistă pe accesul copiilor la educaţie, dar ei vor să termine recensămîntul pe 15 octombrie, iar la întrebarea legitimă privind posibilitatea şcolarizării copiilor după începerea anului şcolar, n-am primit un răspuns. De altfel, nimeni nu a prezentat nici un plan concret, în nici un domeniu. Doar se vorbeşte de educaţie, de locuinţe, dar ni s-a spus că numai după ce se termină recenzarea se poate elabora un plan!! Întrebări fără răspuns În plus, sînt încă multe semne de întrebare. Ce se întîmplă cu datele culese pînă la elaborarea Recomandărilor, la Napoli, unde romii, adulţi şi copii, au fost fişaţi pe etnie şi religie? Ştim că, potrivit Recomandărilor, acele date trebuie distruse, dar nimeni nu a putut să ne spună "da, au fost distruse". Nici măcar ministrul Maroni care, întrebat fiind în mod expres, pur şi simplu a ignorat subiectul. În plus, în documentaţia trimisă Comisiei Europene de Guvernul italian se spune că datele acestui recensămînt vor fi transmise autorităţilor judiciare şi poliţiei, "cu respectarea legii". Toate acestea alimentează suspiciunea că datele au fost strînse pentru a fi oferite poliţiei. Cu alte cuvinte, fiecare persoană din acele tabere este considerată un potenţial infractor, iar în tabere toţi sînt de etnie romă. Uniunea Europeană - nepregătită Cu două zile înainte de vizita în Italia, am participat la Summit-ul Roma, organizat de Comisia Europeană la Bruxelles. Au ţinut discursuri mai mulţi comisari europeni, inclusiv preşedintele Comisiei, dar n-am auzit nimic concret. Doar cuvinte frumoase despre faptul că va trebui să facem ceva în viitor. Se insistă pe educaţia copiilor şi a tinerilor, ceea ce e important şi va da rezultate pe termen lung, dar se ignoră că o întreagă populaţie romă adultă nu are azi un loc de muncă şi nu poate avea acces la slujbe decente şi plătite corespunzător, fără o minimă pregătire vocaţională. Părerea mea e că, la nivelul Comisiei, nu se va face nimic pînă cînd Consiliul European din decembrie nu-i va da mandat în acest sens. Şi dacă va primi acest mandat, mă întreb ce anume va elabora Comisia şi în cît timp, pentru că integrarea unei comunităţi la nivel pan-european nu e un lucru simplu. Integrare, nu asimilare, ceea ce înseamnă, pe de o parte, menţinerea tradiţiilor comunităţii, iar pe de altă parte, acces - în condiţii de egalitate - la locuri de muncă, la educaţie şi servicii de sănătate de calitate, participare civică, participare la viaţa politică. În acest moment, la nivelul Comisiei Europene, nu există nimic. Un recent exemplu este pachetul de măsuri sociale trimis Parlamentului European, care defineşte politica socială a Uniunii pentru următorii ani, unde nu e nici o referire la comunitatea romă. Desigur, fonduri pot fi alocate, însă dacă acestea vor fi pentru proiecte-pilot care mor odată cu încetarea finanţării, nu am făcut nimic. În plus, trebuie lucrat şi asupra mentalităţilor. Comunităţile de romi, mai ales cele tradiţionale, trebuie să înţeleagă de ce e bine să-şi trimită copiii la şcoală, fete şi băieţi, deopotrivă, iar majoritarii trebuie să depăşească prejudecăţile privind romii. Eu, una, cînd mă gîndesc la romi, îmi pun mereu întrebarea: ce şanse aş fi avut în viaţă, dacă m-aş fi născut într-o comunitate de romi? Nici una.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.