Românii din Montreal şi vacanţa în sud

Florin ONCESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 235 din 14 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Forumurile de discuţii de pe Internet axate pe tema diasporei româneşti abundă în afirmaţii, răspicate sau nuanţate, insultătoare pentru oponenţi sau conciliatoare, despre potrivirea sau nepotrivirea dintre realitatea trăită de românii cu domiciliul în străinătate şi previziunile lor asupra acestei realităţi, la plecarea din România. Opiniile pot fi majoritare sau minoritare, însă aproape niciodată unice. Dacă totuşi sînt unice, ori participarea la respectiva dezbatere este deosebit de slabă, ori emiţătorul e un glumeţ. Dacă unul plusează prea mult pe tema durităţii vieţii de emigrant, aventurîndu-se în generalizări ale experienţei proprii ori ale unor fapte auzite, se găseşte întotdeauna un altul care să-l conteste, venind cu exemplul succes story-ului lui sau al altora. Şi viceversa. Deşi aflaţi în situaţii similare, oamenii pot să aibă opinii opuse despre gradul de reuşită al experienţei lor americane. Mă gîndesc la doi colegi ingineri. Primul: "Dacă ştiam eu dinainte ce-o să păţesc pe-aici, prin Canada, nu mai plecam de la Braşov! E drept că mă enervau multe, dar... aveam rostul meu! La uzină eram şef de secţie şi prindeam deplasări peste tot... Ştii c-am ajuns şi la americani, la Dallas! Iar apartamentul, tată, dacă vezi poze cu bucătăria pe care ne-o făcusem, mori!". Al doilea: "Ieri, pe cînd jucam tenis, după slujbă, mi-a venit aşa, un gînd. Dacă nu plecam din România, aş fi jucat eu tenis pe un teren ca ăsta, cu adidaşi Reebok în picioare şi cu o rachetă Wilson de 250 de dolari în mînă? Văzînd cum merg treburile acasă, cine se îmbogăţeşte acolo şi ce poate să facă un inginer dintr-un salariu, răspunsul logic este: În nici un caz! Şi mi-am zis: Domnule, sînt fericit că am plecat!". La Montréal, valul de imigranţi români din anii ’90 a fost în mare parte un val de ingineri. Un quebechez fost coleg de serviciu cu nevastă-mea, cînd făcea cunoştinţă cu un român, obişnuia să spună: "Lasă-mă să ghicesc! Eşti inginer, nu-i aşa?" Sau, dacă avea de-a face cu o româncă de profesie neinginerească: "Lasă-mă să ghicesc! Soţul e inginer, nu-i aşa?". Inginerii români au avut, după sosirea la Montréal, unul sau mai mulţi ani grei, apoi au prins slujbe inginereşti stabile, cu venituri mulţumitoare, şi-au cumpărat case, şi-au adus soacra ori mama din România, în vizite lungi şi multiple, pe post de dădacă la copii, şi-au cumpărat grill-uri uriaşe şi s-au pus pe petreceri între români, pe formula "săptămîna trecută la tine, săptămîna asta la mine, săptămîna viitoare la Nelu". Şi au început să-şi facă vacanţele în sud. Pentru românii din Montréal, vacanţele în sud, de regulă în Cuba, în Republica Dominicană ori în Mexic, pe Riviera Maya, sînt mai abordabile decît vacanţele în Turcia ori în Grecia, pentru bucureşteni. Copiii lor, mulţi veniţi la Montréal în clasele mici, au avut la început, aproape fără excepţie, rezultate uluitor de bune la învăţătură, apoi au început să vorbească fără accent franceza din Québec (şi engleza, cu oarecare întîrziere) şi s-au dat pe brazdă, adică rezultatele lor şcolare au devenit bune pentru unii, rele pentru alţii, cum se obişnuieşte la copiii autohtoni. Astăzi, unii sînt studenţi, alţii - casieri la supermarketuri de produse electronice, amînînd indefinit reluarea şcolii, dar toţi fac vacanţe în sud. Uneori, petrec cîte o vară în România, neapărat agrementată cu un sejur la turci. În România, există o părere destul de răspîndită, potrivit căreia românii plecaţi în lume nu se pot afla decît într-una din următoarele două situaţii: ori au izbutit fabulos, ori au devenit nişte rataţi absoluţi. Eu cred că procentul reprezentanţilor acestor categorii extreme în marea masă de români stabiliţi la Montréal este minuscul. Peste tot, eu văd numai ingineri proprietari de casă şi grill, alternînd drumurile în România cu vacanţele în sud. În aceeaşi viziune, emigrantul ratat absolut este unul care, paralizat de nostalgia după ţărişoara lui, a dat în depresie şi în alcoolism cronic. Este o idee care depăşeşte cu mult realitatea văzută de mine. Nostalgia după locul natal ori după cel în care ai trăit vreme îndelungată există, oricine o ştie. Am întîlnit-o şi la o doamnă pensionară domiciliată la Alba Iulia, care şi-a petrecut 40 de ani din viaţă în judeţul Constanţa. La românii din Montréal, nostalgia acţionează pulsatoriu. Într-un an, familia X, doi adulţi şi doi copii, îşi foloseşte concediul de trei săptămîni pentru un voiaj în România. La întoarcere, domnul le declară colegilor de muncă români: "A fost bine, dar nu mai calc pe-acolo... cel puţin doi ani! E prea mare nebunie... La anu’, cu aceiaşi bani, ne ducem să ne odihnim, pe Riviera Maya".

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.