Românii despre alţii

* Ţiganii. Cele mai obişnuite porecle date ţiganului din cauza feţei lui "albe ca fundul ceaunului" este cioară, cu derivatele cioroi şi cioroaică, ciurilă, cioropină, ciorînglav, ciorpandel, ciorogac etc. Tot pentru culoarea sa neagră, ţiganul mai primeşte poreclele de cioacă, crancîu, harapină, harapilă etc. Pentru limbuţia lor, ţiganul şi ţiganca sînt porecliţi coţofană, ciocănitoare, cîrîitoare, codobatură sau corcodină. Copiilor de ţigan li se spune mai cu seamă graur, grangor, grangur, gănguraş, găngurel, gărgăun sau gărgăoan. Alte porecle date ţiganilor sînt: ighiptean, faraon, baraon, haramin sau aramină, baragladină, balaur, gaşper, lăieţ, mîrloi, bahniţă, băhanie, horholină, parpanghel etc. * Evreii. Dintre poreclele cu care poporul român obişnuieşte a lua în bătaie de joc pe evrei, sînt de notat următoarele: tîrtan, jupîn (vechea titulatură a domnilor şi a boierilor de frunte), Iudă sau liftă spurcată (porecle auzite mai rar din gura poporului) şi balabustă sau jupîneasă (nevasta evreului). * Grecii. Poreclele pe care le dă poporul român grecilor se raportează toate la fizicul, la apucăturile, la îmbrăcămintea şi la ocupaţia lor: caţaon (poreclă dată grecilor pentru răutatea lor), cochinţ (poreclă dată grecilor arendaşi), capră, ţap, rîie, parpalec (plăcintar), măslinar etc. * Ungurii. Aproape unica poreclă pe care o primesc ungurii din partea românilor din toate ţinuturile este şoangher, adesea alterat în boangher. * Nemţii. Porecla cea mai obişnuită a nemţilor este şoacăţ sau, după caz, şoacăţă.