România va fi tot mai mult numele unei nostalgii

Mihaela MIROIU
Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. Trăim în cea mai bună Românie posibilă, în ciuda politicienilor ei foarte slabi. Anul 2007 este un moment-cheie în istoria României. Cu alte cuvinte, este anul în care România ca stat nu mai e la bunul plac al guvernanţilor ei români, fie ei şi conjunctural democraţi, nici la cheremul unor guvernări străine de regimurile democratice. Este anul care încheie debusolarea macro-politică a tranziţiei şi preaderării, în ciuda aspectelor foarte haotice şi a unei incredibile contraselecţii în materie de competenţe de guvernare. Economic, este anul care deschide vamal accesul corporaţiilor şi firmelor europene şi consolidează accesul românilor la studii, slujbe şi capitaluri ale Europei Occidentale. Este cel mai bun an din istoria politică a României, anul celei mai bune Românii posibile, chiar dacă-i anul unor guvernanţi modeşti, amatori şi adesea necalificaţi. Cultural, este anul în care începem să fim observaţi mai clar ca producători de cunoaştere şi artă, anul în care vest-europenii au ajuns volens-nolens să ne mai vrea şi ca parteneri în proiectele lor, nu doar ca pe un obiect de studiu. După 1989 au existat conjuncturi care ne puteau fie arunca pe orbita de tip iugoslav (prin înscenări viclene de conflicte - vezi martie 1990), fie îndrepta mai repede pe un drum ferm european. Două momente au fost, cred, cruciale pentru ezitările politice şi pentru prizonieratul în tranziţie: tentativa de intimidare şi înăbuşire a protestelor societăţii civile abia înfiripate (prin mineriada din 13-15 iunie) şi dărîmarea, în 1991, a guvernului clar reformator şi pro-occidental, condus de Petre Roman. Au urmat apoi 5 ani de tranziţie postcomunistă fără busolă, bazată pe tendinţa majorităţii populaţiei (aflate în nesiguranţă cronică) înspre un conservatorism de stînga, precum şi pe tendinţa unor ofiţeri de securitate, a unor directori de fabrici, a unor abili activişti de generaţie mai nouă sau, pur şi simplu, a unor mari şmecheri fără dileme morale de a deveni viitorii capitalişti ai României, prin privatizarea bunurilor publice, dar nu în sistem concurenţial, ci clientelar. Pe scurt, pînă la sfîrşitul lui 1996, România a pierdut timpul - şi trenul - sub patronajul personajului-simbol al acelei epoci, Ion Iliescu, şi al celor care au privatizat statul în favoarea lor, prin ordonanţe de urgenţă, hotărîri de guvern şi legi, planuri în care orice supervizare europeană i-ar fi încurcat teribil. Tendinţa a fost reluată şi dusă la apogeu în etapa 2001-2004. Sub Iliescu, România a ieşit din istorie timp de 6 ani postcomunişti. Abia de la finele lui 1996 putem vorbi de claritatea şi asumarea obiectivelor politice pro-NATO şi pro-UE. 2. Voi încerca o proiecţie optimistă, din generozitate morală faţă de generaţia fiului şi studenţilor mei. În prezent, România este un fel de Ferentari al Europei sau de judeţ Botoşani al acesteia, dominată încă de prea multe "bande de cartier" şi de prea multă înapoiere. Acest sindrom de mahala europeană sau de sat ciudat se va estompa major. Peste 20 de ani, oamenii vor trăi într-o administraţie mai coerentă, în localităţi cu infrastructură urbană şi vor fi învăţat deja că prima lor datorie este să se descurce singuri. Generaţia matură şi cea tînără de atunci vor folosi ca limbă profesională mai ales engleza. Limba dezirabilă pentru deschiderea lor spre piaţa de job-uri va fi mai ales chineza. Vor fi generaţii care vor deprinde gustul concurenţei globale, gustul luptei de contracarare a acaparării puterii de către marile corporaţii, vor redescoperii nevoia asocierii civice, mai puţin a celei etnice. În genere, elementul etnic va juca rolul pe care îl joacă acum "oltenismele", "moldovenismele", "regăţenismele". Europenismul, ca ideologie culturală dominantă - deci, uşor conservatoare -, va fi parţial contracarat de o avangardă care îl va socoti destul de limitat faţă de tendinţa spre o cetăţenie cosmopolită. Europa va plăti serios, prin poziţia sa economică inferioară, felul în care înţeleg politicienii generaţiei mele să investească în educaţie, în cercetare şi în economia cunoaşterii. Noile generaţii vor fi supuse altor forme de ispitire şi drain-brain. Ele vor tinde să lase în plata Domnului "Bătrînul continent", în favoarea unor lumi mai dinamice şi mai flexibile. În ţinuturile administrativ şi aproximativ româneşti, vor trăi oameni din multe alte culturi, unii dintre ei fugiţi din lagărul dictaturii ţării lor asiatice sau africane şi porniţi în căutarea "tărîmului făgăduinţei". Copiii lor vor învăţa doine şi balade, vor vizita Muzeul Satului, păstrînd vie, laolaltă cu românii mai "rădăcinoşi", ceva din "eterna şi fascinanta Românie". Supravieţuitorii middle-class din generaţia mea vor fi pensionari, vor pleca din oraşele mari spre sate - unii, inclusiv spre cele spaniole sau italiene - ca să-şi găsească în sfîrşit liniştea, după atîtea tranziţii parcurse ca obiect şi subiect; eventual, vor ajunge chiar într-o colonie de români hispanizaţi. Îi vor regăsi pe cei dragi mai degrabă ca holograme pe Internet, cu nostalgia că, deşi pot comunica oricît şi oriunde, nu-şi pot strînge fiii şi prietenii toamna, pentru a regăsi împreună gustul concret al versurilor blagiene: "în boabe se coace pelinul / şi-n guşe de viperi, veninul" sau a cînta Mai am un singur dor, la un pahar de Fetească neagră de Dealu Mare. Mihaela Miroiu este prof. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative, Bucureşti. Coordonează colecţia Editurii Polirom "Studii de gen". Ultima carte publicată: Dincolo de îngeri şi draci. Etica în politica românească (2007).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.