România la cota 2027

Sorin VIERU
Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. 1 ianuarie 2007 a fost într-adevăr un moment-cheie. Dar tocmai un moment! Un act de procreaţie. La Bucureşti euforia a fost pe cît de intensă, pe atît de scurtă. Abia după 31 decembrie A.D. 2007 vom putea spune, cu titlu preliminar, cîte aşteptări se vor fi împlinit de-a lungul acestui an dens, agitat, confuz, secetos, plin de accidente de parcurs care s-ar fi putut evita: de pildă, referendumul din mai, în răspăr cu avizul Curţii Constituţionale. Primii paşi pe noul drum trădează nesiguranţă, actanţii clasei politice umblă pe două cărări. Întîrzierile constatate în elaborarea şi derularea proiectelor de anvergură, gradul mic de absorbţie a fondurilor comunitare, destrămarea alianţei DA şi alte asemenea situaţii arată că, deocamdată, cheia politică românească se cam înţepeneşte în broasca Uniunii Europene. Din punct de vedere economic, lucrurile arată mai bine ca în anii precedenţi, dar orice euforie ar fi prematură. Dacă 2007 marchează un moment crucial pentru cultura românească în întregul ei n-am cum să ştiu, însă pentru cinematografia noastră este un an glorios, cristianic - anul lui Cristian Nemescu şi Cristian Mungiu -, un an cu adevărat nepereche. S-ar putea ca şi din punct de vedere meteorologic 2007 să fie un an crucial. Dar nu în bine. S-au produs, după 1989, evenimente care ar fi putut modifica parcursul de pînă acum? Fără ciocnirile din martie 1990 de la Tîrgu-Mureş, fără cascada mineriadelor, fără destrămarea Convenţiei Democratice, fără distrugerea reţelei de irigaţii, fără distrugerea pădurilor, fără licitaţiile dubioase şi tranzacţiile oneroase, fără falimentul Bancorexului, fără guvernări pe care nu le mai numesc etc., etc. - nimic din toate acestea nu era o fatalitate! -, România ar fi arătat altfel. Orice contraeveniment care ar fi împiedicat producerea unor asemenea belele ar fi însemnat mult... Lista eventualităţilor alternative este nesfîrşită. Dar n-a fost să fie aşa! Asemenea istorii alternative intră însă în neistoria noastră. Spre deosebire de istorie, neistoria nu este o ştiinţă, deşi comportă şi ea un fel special de cunoaştere, o cunoaştere a beznei nefiinţei. Cunoaşterea a ceea ce ar fi fost dacă n-ar fi fost ceea ce a fost. În ce priveşte Marele Eveniment care ar fi întors total cursul istoriei noastre postdecembriste - dacă cineva îl ştie, să nu-şi facă păcatul de a nu ni-l spune! 2. Întrebarea mă obligă să răspund la o chestiune pe care singur nu mi-aş fi pus-o niciodată. Fiindcă - ştiut lucru - nimeni nu-i profet în ţara sa. Iar anul 2027 este "un pod prea îndepărtat". Păreri, fantezii, dorinţe, speranţe, temeri filozofice - toate pot lua forma unor răspunsuri bine întoarse din condei. Pe eşichierul conjecturilor eu pot sări numai smucit; ca un Cal negru, nu-mi stă la îndemînă mişcarea unidirecţionată a Nebunului alb. Hypotheseos non fingo - nu fac presupuneri, spunea marele Newton. ( Asta nu l-a împiedicat pe cel ce a revoluţionat mecanica cerească să fantazeze profund pe teme alchimiste!) Anul 2027 îmi apare învăluit într-o ceaţă compactă, londoneză, ca în romanul detectiv Asasinul stă la numărul 21. Nu am la îndemînă statistici şi nu stăpînesc tehnicile de extrapolare a datelor care mi-ar permite să fantazez cu metodă. Iar pînă la urmă, răspunsul meu ar fi tot un amestec confuz de speranţe, temeri şi premoniţii. Spre deosebire de răspunsul experţilor, constînd din avize şi avertismente. Deunăzi, într-o revistă străină era citat cu humor panseul unei somităţi dintr-un mic domeniu: e greu să faci prognoze, în special cînd e vorba despre viitor. Sigur că nici trecutul nu e uşor de prevăzut! Puţinele lucruri pe care le cred despre România 2027 privesc nu atît punctul final al călătoriei, cît drumul. Un drum presărat cu tot felul de obstacole şi accidente de parcurs - unele colosale, de proporţii istorice: naturale, psihologice, politice. Obstacolele sînt vizibile, accidentele de parcurs - deloc! Oricum, trebuie să ştim că ţara noastră va trece prin încercarea unui cutremur de mari proporţii; populaţia va înfrunta, ca şi în trecut, calamităţi naturale şi şocuri psihologice de tot felul. Omul obişnuit va realiza destul de repede că lucruri dintre cele mai importante pentru el, personal, depind de directive europene care, evident, nu se iau la Bucureşti... Dar, pe de altă parte, acelaşi om va deveni mai activ şi se va implica mai creativ pe planul comunităţii locale din care face parte. Contrastul dintre omul bogat şi omul sărac va suferi inerente modificări - mă întreb însă în ce direcţie. Cum va evolua raportul dintre opulenţă şi mizerie? Şi cum va evolua mizeria spirituală a unor segmente masive din populaţie, starea morală care nu discriminează între sărac şi bogat? Se va adînci? Se va subţia? În 2027, tot românul va urmări cu sufletul la gură buletinul meteorologic al planetei. Mulţi tineri de la noi vor începe să înveţe chineza, urdu şi swahili. Iar gîndirea de stînga, în prezent în vizibilă diminuţie, va cunoaşte un nou avînt. Nu e vorba de o recrudescenţă, ci de altceva. De o schimbare de direcţie. De un alt demaraj. Dar n-am loc să argumentez aici ideea. Sorin Vieru este profesor de filozofie la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti. Ultima carte publicată: Riscul gîndirii (în colaborare cu Terente Robert).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.