România la cota 2027

Sorin VIERU
Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. 1 ianuarie 2007 a fost într-adevăr un moment-cheie. Dar tocmai un moment! Un act de procreaţie. La Bucureşti euforia a fost pe cît de intensă, pe atît de scurtă. Abia după 31 decembrie A.D. 2007 vom putea spune, cu titlu preliminar, cîte aşteptări se vor fi împlinit de-a lungul acestui an dens, agitat, confuz, secetos, plin de accidente de parcurs care s-ar fi putut evita: de pildă, referendumul din mai, în răspăr cu avizul Curţii Constituţionale. Primii paşi pe noul drum trădează nesiguranţă, actanţii clasei politice umblă pe două cărări. Întîrzierile constatate în elaborarea şi derularea proiectelor de anvergură, gradul mic de absorbţie a fondurilor comunitare, destrămarea alianţei DA şi alte asemenea situaţii arată că, deocamdată, cheia politică românească se cam înţepeneşte în broasca Uniunii Europene. Din punct de vedere economic, lucrurile arată mai bine ca în anii precedenţi, dar orice euforie ar fi prematură. Dacă 2007 marchează un moment crucial pentru cultura românească în întregul ei n-am cum să ştiu, însă pentru cinematografia noastră este un an glorios, cristianic - anul lui Cristian Nemescu şi Cristian Mungiu -, un an cu adevărat nepereche. S-ar putea ca şi din punct de vedere meteorologic 2007 să fie un an crucial. Dar nu în bine. S-au produs, după 1989, evenimente care ar fi putut modifica parcursul de pînă acum? Fără ciocnirile din martie 1990 de la Tîrgu-Mureş, fără cascada mineriadelor, fără destrămarea Convenţiei Democratice, fără distrugerea reţelei de irigaţii, fără distrugerea pădurilor, fără licitaţiile dubioase şi tranzacţiile oneroase, fără falimentul Bancorexului, fără guvernări pe care nu le mai numesc etc., etc. - nimic din toate acestea nu era o fatalitate! -, România ar fi arătat altfel. Orice contraeveniment care ar fi împiedicat producerea unor asemenea belele ar fi însemnat mult... Lista eventualităţilor alternative este nesfîrşită. Dar n-a fost să fie aşa! Asemenea istorii alternative intră însă în neistoria noastră. Spre deosebire de istorie, neistoria nu este o ştiinţă, deşi comportă şi ea un fel special de cunoaştere, o cunoaştere a beznei nefiinţei. Cunoaşterea a ceea ce ar fi fost dacă n-ar fi fost ceea ce a fost. În ce priveşte Marele Eveniment care ar fi întors total cursul istoriei noastre postdecembriste - dacă cineva îl ştie, să nu-şi facă păcatul de a nu ni-l spune! 2. Întrebarea mă obligă să răspund la o chestiune pe care singur nu mi-aş fi pus-o niciodată. Fiindcă - ştiut lucru - nimeni nu-i profet în ţara sa. Iar anul 2027 este "un pod prea îndepărtat". Păreri, fantezii, dorinţe, speranţe, temeri filozofice - toate pot lua forma unor răspunsuri bine întoarse din condei. Pe eşichierul conjecturilor eu pot sări numai smucit; ca un Cal negru, nu-mi stă la îndemînă mişcarea unidirecţionată a Nebunului alb. Hypotheseos non fingo - nu fac presupuneri, spunea marele Newton. ( Asta nu l-a împiedicat pe cel ce a revoluţionat mecanica cerească să fantazeze profund pe teme alchimiste!) Anul 2027 îmi apare învăluit într-o ceaţă compactă, londoneză, ca în romanul detectiv Asasinul stă la numărul 21. Nu am la îndemînă statistici şi nu stăpînesc tehnicile de extrapolare a datelor care mi-ar permite să fantazez cu metodă. Iar pînă la urmă, răspunsul meu ar fi tot un amestec confuz de speranţe, temeri şi premoniţii. Spre deosebire de răspunsul experţilor, constînd din avize şi avertismente. Deunăzi, într-o revistă străină era citat cu humor panseul unei somităţi dintr-un mic domeniu: e greu să faci prognoze, în special cînd e vorba despre viitor. Sigur că nici trecutul nu e uşor de prevăzut! Puţinele lucruri pe care le cred despre România 2027 privesc nu atît punctul final al călătoriei, cît drumul. Un drum presărat cu tot felul de obstacole şi accidente de parcurs - unele colosale, de proporţii istorice: naturale, psihologice, politice. Obstacolele sînt vizibile, accidentele de parcurs - deloc! Oricum, trebuie să ştim că ţara noastră va trece prin încercarea unui cutremur de mari proporţii; populaţia va înfrunta, ca şi în trecut, calamităţi naturale şi şocuri psihologice de tot felul. Omul obişnuit va realiza destul de repede că lucruri dintre cele mai importante pentru el, personal, depind de directive europene care, evident, nu se iau la Bucureşti... Dar, pe de altă parte, acelaşi om va deveni mai activ şi se va implica mai creativ pe planul comunităţii locale din care face parte. Contrastul dintre omul bogat şi omul sărac va suferi inerente modificări - mă întreb însă în ce direcţie. Cum va evolua raportul dintre opulenţă şi mizerie? Şi cum va evolua mizeria spirituală a unor segmente masive din populaţie, starea morală care nu discriminează între sărac şi bogat? Se va adînci? Se va subţia? În 2027, tot românul va urmări cu sufletul la gură buletinul meteorologic al planetei. Mulţi tineri de la noi vor începe să înveţe chineza, urdu şi swahili. Iar gîndirea de stînga, în prezent în vizibilă diminuţie, va cunoaşte un nou avînt. Nu e vorba de o recrudescenţă, ci de altceva. De o schimbare de direcţie. De un alt demaraj. Dar n-am loc să argumentez aici ideea. Sorin Vieru este profesor de filozofie la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti. Ultima carte publicată: Riscul gîndirii (în colaborare cu Terente Robert).

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.