România electronică?

Alexandru BRĂTIANU
Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
România electronică? jpeg

A ajuns România la întîlnirea triplă pe care muzica electronică şi-a dat-o cu istoria, la începutul, mijlocul şi sfîrşitul secolului trecut? Unii muzicieni români ar susţine că a existat un interes, o comunitate restrînsă care a urmărit şi a reuşit acest lucru, folosind achiziţiile tehnologice în opera lor. Vorbesc aici despre Aurel Stroe, Octavian Nemescu, Ştefan Niculescu, Iancu Dumitrescu ş.a. În registrul pop-rock ar fi alţii care ar spune că un Dan Andrei Aldea (Sfinx), un Mircea Florian (Florian din Transilvania), un Rodion Roşca (Rodion G.A.) ar fi făcut pasul spre captarea noului spectru sonor, sintetizat artificial spre rock şi pop-rock sau folk. Sau chiar spre disco/funk (Adrian Enescu, Funky Synthesizer). Cu toate astea, nu a fost suficient.

Dincolo de formalismul extrem al muzicii electronice, care nu avea cum să fie pe placul partidului unic, închiderea graniţelor şi precaritatea existenţei din regimul dinainte de 1989, au mai lipsit nişte lucruri esenţiale şi definitorii pentru ca muzica electronică să fie susţinută de o mişcare şi să transfere cunoştinţele din acea perioadă înspre muzicienii de azi.

Aşa cum o cunoaştem acum, muzica electronică vine din intersecţia a două tipuri de căutări, pornite din ambele sensuri pe verticala culturii. Pe de-o parte, este căutarea estetică iniţiată de muzicienii cu formaţie academică, interesaţi de introducerea unui nou spectru sonor în muzică, făcut posibil de dezvoltarea tehnologiei. Căutarea artistică, expresia personală, osatura estetică reprezintă una dintre trăsăturile majore ale muzicii electronice, pe care istoria se va fi mirat să o întîlnească, identică cu sine, de fiecare dată cînd atributul de electronic a fost lipit muzicii. Această căutare, în special în anii ’50-’60, trebuia susţinută economic şi tehnologic de o infrastructură capabilă să susţină noile mijloace de expresie şi producţie. La acea vreme, uriaşele sintetizatoare erau complet inaccesibile, ca preţ, oricărui muzician. Aşa că, în mod absolut surprinzător, susţinerea a venit din partea statului.

Anii ’40-’60, care au adus, la nivel global, o nouă căutare estetică legată de noi mijloace de producţie sonoră, au văzut cum statul însuşi a fost interesat, prin instituţiile sale media (în special Radio-ul), să creeze studiouri de muzică electronică şi să difuzeze emisiuni tematice cu lucrări extrem de inaccesibile publicului larg. Şi a făcut-o în Suedia, Germania (West-Deutscher Rundfunk Studio), Japonia (Studioul de Muzică Electronică al NHK Tokyo), Franţa (Groupe de Recherches Musicales), Statele Unite (Columbia University Studio), Israel (Israel Center for Electronic Music), URSS (Studioul de Muzică Electronică din Moscova, afiliat Muzeului Scriabin), Belgia (Studioul de Muzică Electronică din Bruxelles) ş.a.m.d. Căutarea se poate să fi existat, dar susţinerea, nu. Nu există nici acum – studioul de muzică electronică, care era accesibil membrilor UCMR, nu mai poate fi folosit decît contra cost. Iar Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti a deschis abia în 2008 un Centru de Muzică Electroacustică şi Multimedia, dedicat implementării noilor tehnologii în muzică, adică la aproape un secol după manifestul lui Rusollo despre zgomot în muzică.

Cortina electronică

Implicarea statului poate fi o altă faţetă a Războiului Rece, purtat de data asta în zona frecvenţelor şi a sunetelor artificiale, dar mai sigur vedem aici o altă trăsătură esenţială a muzicii electronice, ca expresie şi celebrare a tehnologiei, ceva ce nu putea să apară decît în societăţi puternic industrializate.

Nu întîmplător unul dintre şlagărele noului pop electronic promovat de Kraftwerk se numea „Autobahn“. Şi nu întîmplător, textele lor minimale erau ode dedicate achiziţiilor tehnologice ale epocii. Fără industrializare, infrastructură şi producţie de masă nu era posibilă contemplaţia unor forme estetice prin excelenţă urbane. România a trecut printr-o industrializare forţată, care a condus şi ea la o celebrare forţată a tehnologiei, pe care o regăsim în noile forme de muzică populară electronică, cîntată la orgi cu preset-uri. Rămasă în continuare o societate preponderent rurală, cu adînci rădăcini în cultura tradiţională, şi fără un spaţiu urban care să funcţioneze ca o maşinărie (aproape) perfectă, în România nu avea cum să existe un interes pentru estetica automatizării, contemplarea unor forme care se trag dintr-o automatizare a procesului producţiei muzicale. Nu degeaba explozia muzicii electronice, în formele ei cele mai populare din a doua jumătate a anilor ’80, a fost iniţiată de o minoritate de black people dintr-un oraş care a exportat industrializarea: Detroit. Detroit – oraşul care l-a dat lumii pe Ford, producţia industrială a automobilului şi a bunăstării în masă.

Cine ascultă ţăcănitul alienant şi ritmat al maşinăriilor dintr-o fabrică nu poate să nu facă legătura dintre el şi muzica techno, construită aproape exclusiv din variaţii de zgomot ritmat suprapuse peste ritmuri produse de tobe sintetice şi alte maşinării muzicale. Gîndiţi-vă la faptul că instrumentul emblematic al acestei noi muzici se numeşte drum machine.

Iar aceasta este cealaltă căutare pe verticala culturii, venită din partea unei minorităţi extrase din clasa socială a muncitorilor, produs social al industrializării, şi care a avut acces la mijloace de producţie electronică fabricate în masă. Există interviuri şi mărturii despre geneza acestei noi forme de expresie muzicală, care arată că un grup de afro-americani din Detroit a preluat sonorităţile trupei germane Kraftwerk, pentru a da naştere unei noi specii de muzică. Doar că această preluare a integrat şi un demers programatic al părinţilor muzicii electronice europene citaţi. Un documentar recent al BBC arată, prin mărturiile membrilor trupelor germane postbelice, că era la mare căutare o modalitate de a crea o muzică şi un sound care să fie din afara spaţiului anglo-saxon, din afara istoriei şi a lumii în care trăim. Aşa s-a ajuns la sintetizatoare şi krautrock/kosmiche. Această căutare dincolo de rădăcini este definitorie pentru muzica electronică şi de neregăsit în spaţii care îşi chestionează şi exacerbează în permanenţă identitatea naţională şi legătura cu tradiţia, fie ca efect al manipulării propagandistice, fie ca efect al unui complex cultural de inferioritate (sîntem mici în istorie, dar avem rădăcini mari).

În România, demersul a fost invers: sincronicitatea nu s-a făcut cu un anumit stadiu al dezvoltării tehnologice şi industriale, ci cu anumite forme de expresie. Toate trupele rock, pop-rock, prog-rock, folk-rock româneşti, din perioada anilor 1970-1980, încercau să sune ca trupele de afară, respectînd tiparele genului sau încercînd să integreze această mare cultură populară rurală care, de fapt, se situa la antipodul tehnologiei, al industrializării şi al dezvoltării infrastructurii. Muzicienii români au fost mai degrabă occidentalopeţi decît occidentalofugi şi şi-au fixat luneta pe Occident, drept centru al evoluţiei muzicale. Nu şi-au dorit ceva din afara istoriei, lucru explicabil pentru Germania – o ţară care are îngropat, în mentalul colectiv, un ţăcănit de maşinării care au răvăşit lumea. După ce că îi aşteptau pe americani, românii, trăitori într-o ţară prost industrializată, fără resurse, mai aveau de administrat şi înclinarea balcanică spre ignorarea rigorii şi a formalismului. Techno-ul e ceva disciplinat şi ascetic ca repetitivitatea fără de plăcere a maşinilor; programarea – la fel. Două flori care nu aveau cum să crească în acest spaţiu, altfel decît în studiourile şi minţile unor artişti solitari. 

Alexandru Brătianu scrie pe boingbumchak.blogspot.ro.

Legendă foto: Adrian Enescu, anii `70.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.
rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.