Români în Lună

Mihai IOVĂNEL
Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Români în Lună jpeg

1) Primul autor român care a transportat personaje pe Lună este M. Eminescu, în nuvela fantastică „Sărmanul Dionis“ (1872). Povestea, influențată de idealismul german, are ca premisă ideea că realitatea se reduce la subiectivitatea individuală și poate fi manipulată de aceasta după bunul ei plac. Mijlocul de locomoție prin care Dionis ajunge în Lună este simpla voință: „Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mînă fluturînd o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunii, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, pînă ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fuse decît o sărutare lungă.“ Sosit în Lună împreună cu iubita, Dionis mobilează peisajul selenar după pofta inimii lui romantice: „Și ce frumos făcuse el în lună! Înzestrat cu o închipuire urieșească, el a pus doi sori și trei luni în albastra adîncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade – stînci sure, streșine – un codru antic ce vine în nouri. Scări înalte coborau printre coaste prăbușite, printre bucăți de pădure ponorîte în fundul rîpelor pînă într-o vale întinsă tăiată de un fluviu măreț care părea a-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrăvi. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrîng în adînc icoanele stelelor, încît, uitîndu-te în el, pari a te uita în cer“.

2) La sfîrșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea sînt traduse în română trei texte esențiale pentru felul în care omul modern și-a imaginat, într-un mod mai mult sau mai puțin științific, călătoria spre Lună: nuvela lui E.A. Poe din 1835 The Unparalleled Adventure of One Hans Pfaall, publicată în foileton în 1899 sub titlul Călătorie în lună (1899); Autour de la Lune (1870) de Jules Verne, publicată în foileton în 1876-78 cu titlul În jurul lunei, în traducerea lui Iosif Vulcan; The First Men in the Moon (1901) de H.G. Wells, publicat cu titlul Primii oameni în Lună în 1913. La Poe, călătoria se realizează cu un balon dirijabil; la Verne, cu o ghiulea proiectată de un tun uriaș; la Wells, cu ajutorul unui material antigravitațional, cavoritul. Toate aceste trei texte vor produce imitații românești.

3) Un prim imitator este Alexandru Speranță, în nuvela „O călătorie la Lună“ (1906). Ca la Poe, călătoria către Lună este efectuată într-un dirijabil. Speranță își imaginează că Luna este făcută – la propriu – din argint, ca și locuitorii ei, care se hrănesc cu argint (deci sînt un fel de canibali – deși Speranță nu pare să realizeze consecința logică a premisei).

4) Primul roman științifico-fantastic din România pe subiectul călătoriei selenare este Un român în lună. Roman astronomic (1914), de Henric Stahl. Vehiculul cu care personajul lui Stahl ajunge în Lună se numește „aerosfredel“ și reprezintă o sinteză Poe-Verne-Wells: arată ca o ghiulea („un corp cilindric, neted, cu luciu argintiu, lung de vreo trei metri, lat cam de un metru și jumătate și subțiat spre vîrf, ca o imensă căpățînă de zahăr…“, „forma unei ghiulele de tun“); se înalță cu ajutorul unui material antigravitațional, „azbestoidul refractar atracțiunii“ (prin care „e posibil să distrugi firele misterioase ale atracțiunii planetare“); se comportă în zbor cam ca un balon („Deodată însă, crăcile plopului înalt din marginea grădinii mele izbiră geamurile aerosfredelului, tîrșîind cu fîșîit de furtună și astfel, mîngîiat de plecare, aerosfredelul zbură liber în văzduh…“). 

Aerosfredelul cîntărește 60 de kilograme, este confecționat din „oțel de aluminiu“ și se deplasează cu 200 de kilometri pe oră. Călătoria durează opt săptămîni, timp în care pasagerul, vegetarian convins, se hrănește cu „mere, nuci, stafide și pîine de Graham“ sau cu „o excelentă salată de marule cu zeamă de lămîie“. Papagalul Coco (există și un papagal) se mulțumește cu semințe de floarea-soarelui. Nu este prea clar unde încap toate aceste alimente în spațiul strîmt al aerosfredelului sau cum sînt rezolvate problemele fiziologice (oxigenarea este bifată cu ajutorul unor pastile – dar și problema depozitării acestora este lăsată, desigur, în aer). Există în roman și carențe mai grave: descrierea „științifică“ a modului de propulsie amintește mai curînd de felul în care baronul Münchhausen s-a autoextras din mlaștină trăgîndu-se de păr; iar cînd geamul aerosfredelului, odată aselenizat, se fisurează, producînd depresurizarea modulului, necazul se rezolvă cu ajutorul paltonului („Repede astupai cu paltonul geamul spart“).

Ajuns la destinație, românul – mîndru că este român – înfige steagul patriei sale în solul lunar. Doar că, așa cum va descoperi deîndată, nu este singur pe Lună (și nu pun la socoteală papagalul). În adîncurile unui vulcan (nu întrebați cum a ajuns acolo), românul întîlnește „un selenit de statură gigantică“ măsurînd trei metri (raportați la cei 1,65 ai românului, care se consideră „voinic“): „înalt de aproape trei metri, avea capul triunghiular, ca o enormă pară întoarsă: pieptul îi era anormal dezvoltat, ascuțindu-se spre pîntecele supt ca de viespe, apoi iar se lățea trupul la șolduri și se termina prin două picioare înalte, zvelte, cu mușchi eleganți. Să fi zis, ca siluetă, o suprapunere a trei triunghiuri de inegală mărime, fiecare cu baza sus, cu vîrful jos și exact la mijlocul bazei triunghiului inferior!“.

„Lunarianul“ se dovedește a fi de fapt marțian. Vești proaste de pe Marte: deși marțienii au rezolvat cam toate problemele sociale și politice, planeta lor e muribundă. Marțienii sînt mai evoluați decît pămîntenii nu doar ideologic și fizic, ci și din unctul de vedere al telefoniei mobile („marțienii, prin concentrarea voinței, aveau putința transmiterii gîndului la distanță“). În plus, marțianul învață românește într-o săptămînă, deși vocalele îi ridică unele probleme: „Fără îndoială că și neputința lui de a pronunța vocale era o dovadă a climei reci de pe Marte, căci și pe Pămînt, cu cît te urci spre țările nordice, cu atît vocalele cedează locul consoanelor: ce limbă armonioasă cu vocale pline au italienii, de pildă, și ce șuierat vorbesc englezii, de parcă se tem să deschidă gura larg, de frica ceței aproape permanentă în țara lor de igrasie…“

Sfîrșitul e în coadă de pește: românul trimite aerosfredelul gol către Pămînt (coincidență, acesta reușește să aterizeze de unul singur într-o grădină din București) și rămîne pe Lună alături de marțian pentru a-l ajuta să-și repare vehiculul avariat. Sună frumos în teorie (deși n-are nici un sens), dar consecința logică, nebănuită de român, e că marțienii își vor părăsi planeta muribundă pentru a tăbărî asupra Pămîntului prosper. Fix ca în Războiul lumilor de H.G. Wells.

5) Pe 7 octombrie 1959, racheta sovietică Lunnik III realizează primul zbor circumlunar. Este prima dată cînd fața invizibilă a Lunii a fost văzută și fotografiată. În România comunistă, evenimentul este salutat cu entuziasm de Tudor Arghezi, G. Călinescu, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu ș.a. Toți se bucură de victoria simbolică a sovieticilor asupra americanilor.  Marin Şt. Sorescu, student la Iași, semnează poemul „Contribuţie la valorificarea lunii“: „Mă plimb tăcut pe lună… Aş scrie-o poezie / Dar n-am luat din rachetă stilou şi nici hîrtie… / Chiar, unde mi-i racheta, pegasul vremii mele? / Ei, e pe-aici prin haos. S-a dus să pască stele“. Lucian Blaga, autor interzis, căruia i se publică doar traduceri, scrie eseul „Tehnică şi basm“: „Tehnica e basm realizat. Bănuiam demult acest aspect şi-i dam tîrcoale de la unul la altul, dar sentimentul basmului împlinit nu m-a încercat niciodată ca în ceasurile în care posturile de radio anunţau pe toate undele că racheta lansată undeva de pe meleagurile Uniunii Sovietice se apropie de lună“. Textul lui Blaga va fi tipărit abia în 1968.

6) În cartea Obiectiv nr. 1 Luna (Editura Tineretului, 1964), D. St. Andreescu descrie stadiul avansat al științei care face posibilă călătoria către Lună și visează la colonizarea satelitului prin „acțiunea unită a tuturor popoarelor lumii“: „Ce urmează? Stații și observatoare pe Lună; așezări omenești la suprafață și în subsolul lunar; șantiere de construcții în Lună; uzine atomoelectrice; fabrici și alte mari obiective industriale amplasate în diferite regiuni ale tărîmului nou cucerit“. Deși americanii aveau să pășească pe Lună în 1969, toate acestea au rămas pînă în prezent simple vise. 

Mihai Iovănel este critic literar. Cea mai recentă carte: Roman polițist, TACT, 2015.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

accident motilor buun jpeg
Bogdan Lazăr, tânărul mort în accidentul de la Cluj, își pierduse banii la jocuri
Accidentul teribil care a avut loc la Cluj-Napoca i-a marcat pe cei care au văzut imaginile surprinse de camerele de supraveghere. Șoferul BMW-ului, un tânăr de 25 de ani, s-a făcut praf cu tot cu mașină.
facturi
„Tăvălugul” facturilor mari la energie. Cât din banii plătiți de consumator ajunge la stat
Metodele prin care anul trecut au fost emise facturile uriașe la energie sunt reluate și acum, fără a se preciza cât de mult ajunge la stat și cu cât rămâne furnizorul, explică Dumitru Chisăliță.
Camera mortuară a lui Tutankhamon FOTO Hanaa Habib/EPA via The Guardian
Mormântul lui Nefertiti ar putea fi despărțit printr-o ușă secretă de cel al lui Tutankhamon
Descoperirea unor hieroglife ascunse dă greutate teoriei conform căreia mormântul reginei egiptene Nefertiti s-ar află într-o cameră ascunsă adiacentă camerei funerare a lui Tutankhamon.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.