Români care muncesc în Europa

Rodica ZANE
Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În România de astăzi a devenit o banalitate să auzi despre cineva că a plecat să muncească undeva, în Europa, sau să asculţi o "poveste" despre cîţi bani "a făcut" x la cules de căpşuni, cît de greu munceşte y, dar şi ce bine cîştigă ca şofer, cum a plecat z cu nevasta şi copilul acum trei ani şi a mai venit apoi doar vara asta pentru o lună, ce casă a putut cutare să-şi facă numai după doi ani de muncă afară etc. Presa este abonată la această temă, de ceva timp, şi o tratează adeseori ca pe un subiect de senzaţie. Statisticile - dacă ar fi - ar vorbi de la sine despre fenomen. Dar nici nu sînt, nici nu vorbesc... cu tine. De aceea, împreună cu un grup de studenţi, am identificat un teren al naraţiunilor personale despre migraţia la muncă. Am încercat să cunoaştem cît mai mulţi români plecaţi la muncă în străinătate şi să aflăm: de ce, unde, cum, cu cine, pentru ce pleacă. Interlocutorii noştri provin dintr-o zonă rămasă fără industrie - Cîmpulung, unde agonia fabricii ARO a adus în criză o mare parte a populaţiei. Din interviurile adunate, cîteva secvenţe spun o parte din povestea mai mare şi mai lungă a migraţiei româneşti la muncă. M. şi I. aveau acum trei ani, cînd I. "şi-a băgat ordonanţa" (adică a renunţat de bunăvoie la locul de muncă, în schimbul unui număr de salarii), o căsnicie de doi ani şi o fetiţă de un an şi jumătate. Locuiesc într-un sat de lîngă Cîmpulung şi au "de toate": maşină, o casă nouă cu două nivele, mobilată şi dotată "cu tot ce trebuie". Dacă observatorul ia ca etalon al bunăstării bucătăria, va constata că M. şi I. trăiesc "urban", că au aparatura necesară unei gospodării - obligatoriu, "de marcă" -, mobilier "de comandă", funcţional şi agreabil. Atunci: "De ce aţi plecat?". Răspunsurile primite oferă mai multe motivaţii. Pentru că orizontul lor nu se mai suprapunea pe orizontul "local". Ei nu au acceptat să nu aibă, pe lîngă acest confort, primit odată cu căsătoria, şi bani pentru a-l spori şi a trăi în bunăstare. Nu au plecat de sărăcie, ci pentru că: "Nu putem sta aşa, ca paraziţii, să ne tot dea mama şi tata, să ne punem problema că trebuie să cumpărăm ceva pentru fată şi că nu avem cu ce. Aici eşti mort, nu ai ce face...". Acum trei ani i-am condus cu maşina la autogara din Cîmpulung, de unde porneau întîi spre Bucureşti şi, de acolo, mai departe, spre Milano, cu viză turistică. Bineînţeles că nimeni nu pleacă aşa, în "necunoscut". M. şi I. "aveau pe cineva" acolo. Părinţii lui M. plecaseră primii, apoi îşi chemaseră copiii cu familiile lor, cuscrul, care îşi adusese cumnatul, acesta, fiica - şi lanţul familiei se poate extinde nelimitat. Familia tradiţională se activează impresionant în condiţii de criză, resorturile ei în caz de "urgenţă" suplinesc protecţia pe care ar trebui să o ofere un stat modern. Poate este şi una dintre explicaţii pentru fenomenul migraţiei la muncă din mediile rurale. Revenind la M. şi I., după un drum de două zile cu autocarul, cu un copil de un an şi jumătate ţinut în braţe, hrănit şi schimbat "din mers", au ajuns la Milano. Au stat o vreme într-un apartament de patru camere, împreună cu un adevărat "clan" - pînă la 18 persoane, deoarece, în afara celor "stabili", tot timpul veneau alte şi alte rude. Un du-te-vino est-vest şi invers compune şi recompune familia, cu incredibile soluţii de a o face activă. De fapt, familia este cheia înţelegerii acestei "aventuri" a migraţiei. Rolurile "clasice" supravieţuiesc mai aproape de conţinutul lor originar: bărbaţii muncesc, iar femeile se ocupă de gospodărie şi de creşterea copiilor. În cazul cuplurilor mature, femeile vin periodic pentru a se achita de diferite misiuni casnice, dar prelungesc casa în România, uneori printr-o adevărată sucursală de asigurare a hranei. Am stat de vorbă cu O., care mi-a povestit că ea creşte animale şi cultivă legume care apoi sînt trimise cu lada frigorifică acolo. Porcul românesc, găina, roşia românească sînt "adevărate", căci "cele de acolo nu au gust". Pare un lux să găteşti cu produse de acasă la 2.000 de kilometri de casă. Dar o adevărată reţea de transport s-a dezvoltat în paralel cu mişcarea de migraţie. Legătura între cei de acolo şi cei de aici se asigură prin obiecte şi hrană: cei plecaţi trimit obiectele cumpărate din banii cîştigaţi, iar cei de aici trimit hrană. Sistemul de transport oferă tarife şi servicii prompte dus-întors. I. a trimis colete cu aparatură, îmbrăcăminte, lenjerie etc. Vara trecută, S. şi N., părinţii lui I., m-au chemat să-mi arate coletul primit la poartă, expediat cu microbuzul. M-au întîmpinat cu feţe radioase şi, aproape ceremonial, mi s-au arătat obiectele din colet. Fiecare a făcut oficiile de prezentare, în funcţie de competenţele lui de gen: N. - aparatura trimisă de I., S. - obiectele de uz cotidian trimise de M. Le scoteau cu grijă din ambalajul lor, temîndu-se parcă să nu le ia luciul, mi le arătau, apoi se uitau la mine să-mi vadă reacţia şi le puneau cu grijă la loc. În acest timp, rosteau cuvinte de laudă la adresa priceperii celor care le cumpăraseră: "Mă, I. ăsta, nu că-i al meu, da’ e băiat de toată isprava"! S. se minuna de iscusinţa nurorii: "Mă, M. asta e dată naibii! Mă, îţi dai tu seama cît o fi umblat ea pînă le-a găsit să le ia mai ieftin, în ofertă, cum e acolo, lucruri bune, nu ca aici...". Nu era greu să observi că fiecare obiect era anume şi îndelung ales, dar, în acelaşi timp, luate împreună, participau la un întreg, refăceau componenţa familiei şi alcătuiau un fel de "zestre" simbolică, conform codului unei culturi de tip popular, care acordă obiectelor un rol important în întemeierea şi consacrarea familiei. Coletele care fac drumul înapoi participă şi ele la un semantism cultural de tip tradiţional. Cîrnaţi şi carne de porc, prăjite în untură, tobă, caş afumat, covrigi (un preparat dulce, tradiţional în zonă, care concurează cozonacul), ţuică şi vişinată pleacă spre Milano nu în virtutea valorii lor practice, ci ca substitut al lumii familiare şi familiale. Ca un ritual, în fiecare zi "se mănîncă" o bucată din ceea ce înseamnă "acasă". Coletele, care se încrucişează pe drumurile migraţiei, exprimă unul dintre sensurile majore ale acestei experienţe: distanţarea faţă de universul de origine produce o actualizare puternică a valorilor lui. Întorşi vara aceasta după trei ani, M. şi I. sînt "alţii", dar, deşi nu le mai place aproape nimic din ceea ce au găsit în ţară, "sîntem la noi acasă". Ceea ce i-a determinat să se apuce imediat de treabă, să dea casei lor aspectul şi funcţionalitatea celor la care a muncit I., acolo. Vor arăta, în felul acesta, semnele reuşitei lor, aşa cum au făcut-o şi alţii din sat. Sînt hotărîţi să se întoarcă la Milano, deşi la ieşirea din Italia li s-a făcut un mic semn în paşaport - "SPS" - pentru că nu au avut permis de muncă. Au întrebat ce implică acest lucru, dar nu li s-a dat nici o explicaţie, au întrebat dacă se mai pot întoarce, dar nu li s-a dat nici un răspuns, sînt îngrijoraţi, încearcă să afle ce îi aşteaptă, dar nu cunosc legile. Au depus actele pentru permis, dar durează... Ca M. şi I. sînt şi alţi tineri, prin intermediul cărora care drumurile dintre noi şi Europa se pot scurta mai repede.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Impresiile unei românce care a locuit 5 ani în SUA despre „visul american”: „După ce termini facultatea, devii imigrant și ești văzut mereu ca un imigrant” VIDEO
Întoarsă în România după cinci ani în care a locuit în Statele Unite, o tânără româncă a povestit pe TikTok ce a însemnat pentru ea personal visul american şi care sunt motivele pentru care a ales să revină acasă.
image
Problema cu avioanele de luptă F-16 este aceeași întâmpinată de Ucraina cu tancurile Abrams, spune Zelenski
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a comparat livrarea primelor avioanelor de luptă F-16, așteptate să zboare în această vară în Ucraina, cu tancurile Abrams pe care Ucraina le-a primit de la SUA toamna trecută.
image
Un pilot al armatei ruse a divulgat informații clasificate Ucrainei după atacul asupra spitalului de copii din Kiev VIDEO FOTO
După atacul rusesc cu rachete asupra spitalului pediatric Ohmatdit din Kiev, în 8 iulie, un pilot al armatei ruse a luat legătura cu serviciile de informații ucrainene și a divulgat date clasificate cu privire la personalul diviziei sale, relatează Ukrainska Pravda.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.