Rochia de dantelă

Violeta BELEGANTE
Publicat în Dilema Veche nr. 685 din 6-12 aprilie 2017
Rochia de dantelă jpeg

Într-o după-amiază de vară, într-o curte cu multă verdeață, o fetiță îmbrăcată într-o rochie frumoasă de dantelă, mult prea mare pentru corpul ei, privește serioasă către obiectivul unui aparat foto. Poartă rochia unei femei, faldurile ating pămîntul, deși stă cocoțată pe o pereche de pantofi cu toc cu cinci numere mai mari. Emoționată, fetița ține pe după umeri o femeie tînără, care acceptă convenția și stă ghemuită, aproape pe vine, ca și cînd ea ar fi copilul din fața aparatului de fotografiat. În această poziție, femeia îi ajunge fetiței pînă aproape de umăr și zîmbește larg, cu ochii mijiți din cauza soarelui puternic.

Știi, mamă, au trecut mai bine de trei decenii de la fotografia noastră. Am pierdut-o, din păcate. În dulapul meu, pe un umeraș de lemn, a rămas, însă, rochia de dantelă cu volane, preferata mea dintre toate rochiile „împrumutate“ de la tine. Și, deși mi-a venit bine ca măsură încă din adolescență, nu am mai purtat-o niciodată de atunci, pentru că m-am simțit sugrumată de dantelele ei. Dar nu m-am îndurat să scap de ea ori să o transform. M-am întrebat, firește, ce proces misterios a topit emoția cu care am îmbrăcat o în copilărie.

Revelația a venit întîmplător, în timp ce mă uitam la imaginile piesei „Photograph“, a lui Ed Sheeran. Dincolo de partea peste măsură de idilică, mi-am dat seama că vorbește despre dragostea și emoția ascunse în lucrurile pe care le purtăm la un moment dat. Și care sînt capabile să păstreze, ori chiar să reconstituie, sentimente și stări. Și să le pună într-o altă lumină. Cînd am pozat atunci, îmbrăcată cu rochia ta, m-am pus de fapt în locul tău, dragă mamă. Nu știu cum ai perceput tu schimbul de roluri, dar, dincolo de stranietatea lui, pentru cîteva clipe eu ți-am luat locul. Nu am mai fost fetița răzgîiată, atît de avidă de atenție și afecțiune.

Mă întreb acum dacă de-a lungul anilor am fi făcut exercițiul ăsta mai des, să ne imaginăm cum ar fi dacă am fi în locul celeilalte, măcar pentru cîteva momente, cum ar fi fost relația noastră. Poate că nu ne-am mai fi înstrăinat de atîtea ori, poate că perspectivele noastre asupra vieții sau asupra unor alegeri s-ar fi apropiat. Aș fi înțeles, poate, din timp că iubirea nu trăiește doar în vorbe, în declarații și îmbrățișări, că viața nu e decît arareori ca în imaginile idilice cîntate de Ed Sheeran, că te aduce uneori în zone în care nu mai știi cum sau nu mai poți ori nu mai ai resurse să exprimi ceea ce simți.

Poate că nu aș mai fi resimțit atît de puternic sentimentul de abandon atunci cînd tu și tata v-ați mutat pentru o vreme, în copilăria mea, într-o margine de țară și de lume, ca-ntr-un exil, lăsîndu-mă în grija bunicilor. Mi-ar fi fost poate, mai simplu, să înțeleg că, în acele vremuri, nu a existat șansa să alegeți altceva și, mai ales, că asta nu a însemnat că nu mă mai iubiți. Îmi amintesc că, urcată de bunici în trenul care mă ducea din timp în timp spre locul acela, eram confuză, nu puteam să aleg, la rîndul meu. Nu mă puteam decide nici cînd să bocesc mai tare. Cînd urcam în tren să vin la tine sau cînd mă întorceam.

Sau poate că nu m-aș mai fi simțit trimisă în surghiun, cîțiva ani mai tîrziu, de data asta în trenul care mă ducea la școala severă dintr-un oraș de provincie, liceul-internat supranumit și școala de maici. Din nou, mi-ar fi fost poate mai ușor să înțeleg că la momentul acela n-a fost o altă cale mai bună de urmat pentru educația mea.

Poate că exercițiul ăsta de empatie ne ar fi pus în mînă cheia de acces la ceea ce simte cealaltă, ne-ar fi ținut mai aproape. Vorbele nu ne-au ajutat prea mult de-a lungul timpului, dar în locul unor cuvinte potrivite, a unor declarații de iubire, ai pus alte gesturi – lucrușoarele trudite, făcute pe tăcute, doar pentru mine, dragă mamă. Nenumăratele și bogatele pachete de mîncare, pregătite cu o grijă nesfîrșită și ambalate atent, trimise la internat lună după lună, anotimp după anotimp, an după an. Ele n-au încetat niciodată să ajungă la fetița prea mare, așezată de mult la casa ei. Le-am primit tot timpul ca pe cel mai normal lucru. Cea mai bună zacuscă din lume ai pregătit-o pentru mine, copilul care a fugit și n-a mai crescut. N-a mai contat ce vîrstă aveam, ea a ținut de multe ori loc de declarații de încurajare și de mîngîieri.

Dragă mamă, am probat din nou rochia ta. Materialul ei parcă nu mă mai strînge. Încerc din nou să îmi amintesc de fetița îmbrăcată cu ea și de cît de aproape a fost de tine atunci. Cred că drumul nostru a început din acel moment și că tot acolo ar trebui să ajungă. Nu e simplu. Dar iubirea poate vorbi în mai multe feluri. Limbajul apropierii sau al reapropierii nu e uniform. Și capătă noi chipuri și se transformă și crește, cu toate poticnelile, ca într-o piesă care se rescrie odată cu vîrstele. Și nu seamănă tot timpul cu lumea idilică cîntată de Ed Sheeran în piesa lui. 

Violeta Belegante este jurist.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.