Revoluţia din farfurie

31 ianuarie 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La ceva vreme după ghiftuiala comisă de cei mai mulţi dintre noi cu prilejul Sărbătorilor, după risipirea stării de saţietate şi a remuşcărilor pricinuite de năravul lăcomiei (despre care specialiştii spun că ne însoţeşte de cînd ne naştem), putem să stăm acum şi să cugetăm cu mintea mai clară (într-un trup mai uşor) la ceea ce ni s-a întîmplat într-ale mîncatului, nu doar în urmă cu o lună, ci şi în repezile ultime două decenii. De la foamea şi degradanta luptă pentru alimentele esenţiale din anii ’80 şi pînă la explozia şi diversitatea din actualele hipermarketuri. De la atotputernicii măcelari şi aprozarişti de pe vremuri, pînă la amabilele fete care te îmbie, printre rafturile pline ale magazinelor, să guşti un nou produs al nu ştiu cărei firme. De la reţete făcute în casă din tot felul de surogate, pînă la comandarea prin Internet a cine ştie cărui condiment exotic. De la cîrciumi fără nici un fel de mîncare (existau şi dintr-astea), pînă la restaurantele cu specific etnic. Din punct de vedere alimentar, comunismul a început prin lipsa cărnii din magazine şi s-a încheiat după ce s-a ajuns şi la lipsa pîinii. Pe măsură ce capitalismul s-a reinstalat, copleşindu-ne cu gusturile şi aromele lui diverse şi irezistibile, cele două alimente amintite şi-au pierdut din importanţă. Miracolul fast-food-urilor, care ne-a fascinat, începe deja să ne dezguste. Visăm la slow-food-uri, deşi încă nu prea avem timp de aşa ceva. După primele ieşiri în străinătate, românii povesteau în special ce mîncaseră pe unde au umblat. Un întreg popor, ca să nu spun întregul est al continentului, descoperea rapid mulţimea gusturilor, bucuria condimentelor şi realitatea unor fructe şi legume de care ştia doar din poveşti (rodia, de exemplu). În plină foamete, erau la modă termeni ca potol sau crăpelniţă, care nu făceau decît să exprime necesitatea hranei şi bucuria îmbuibării. Lucrurile tind astăzi să se rafineze, ca uleiul. Pentru că un mare cîştig al Revoluţiei, uleiul de măsline, avea să cadă repede în dizgraţie în faţa celui mai nobil din măsline virgine, care, la rîndul său, pierde acum partida cu extrasul din măsline extra virgine. După Revoluţie, toată berea a început să facă spumă, în vreme ce din ierburi, mucegaiuri şi usturoi ne-am învăţat cu tipuri de brînzeturi noi. Nu doar mîncatul, ci şi gătitul a evoluat, chiar pînă pe culmi înalte. Ne-am dotat cu ustensile de bucătărie şi ne uităm cu interes la emisiuni cu bucătari (de neimaginat înainte de 1990). Chiar un filozof precum Gabriel Liiceanu (a cărui reţetă de jambalaya se cere, în paginile următoare, a fi îmbunătăţită) mărturiseşte în ultima sa carte că i-au trebuit multe lecturi şi experienţe pentru a înţelege că gătitul nu este atît un mijloc de a-ţi potoli foamea, cît o adevărată artă. Chiar dacă mîncăm încă prea gras, sîntem încă slabi (după standarde mai vestice). Chiar dacă prin blocuri încă mai miroase a sosuri grele, nimeni nu se mai miră de combinaţia dintre iaurt şi fructe. La 20 de ani de la Revoluţie (cine zice că n-a fost?!), burţile oamenilor sînt mult mai pline, chiar dacă prin minţi încă mai bîntuie foamea. La foc destul de iute însă, din nevoie, mîncarea se transformă în cultură. "Poftă mare!" începe iar să fie "poftă bună!". (A. M.) (Se recomandă citirea acestui număr în bucătărie şi numai după o serioasă aprovizionare de la supermarket.)

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.