Revista presei - astăzi: Vocea Patriotului Naţionale

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Revista presei   astăzi: Vocea Patriotului Naţionale jpeg

Constituţia din 1866 a fost promulgată de principele Carol la 1 iulie. O dată laică. Aşa cum nu e deloc cea de 15/27 răpciune, septembrie adică, în care începe gloriosul destin al „sfintei Constituţiuni“. Dacă nu cumva Caragiale a extras-o din aerul timpului, ca pe atîtea altele („angel radios“, „silenţiu lugubru“) – sintagma îi aparţine. Ea apare, cum bine ştim, în articolul semnat de Rică Venturiano în gazeta al cărei june colaborator e – Vocea Patriotului Naţionale. Compus sub impulsul unei exaltări nejustificate, căci în fond e doar o prefaţă a unui nou op, acesta le dă, cum iarăşi foarte bine ştim, mari bătăi de cap celor doi cititori de serviciu ai piesei, Jupîn Dumitrache şi Ipingescu.

Celebrul episod, făcînd parte din scena a patra a primului act din O noapte furtunoasă, e adeseori citat drept monument de inadecvare. Se face mult haz de el, superior şi cumva indistinct. Despre articol, se spune îndeobşte că e confuz. Probabil că şi e. Dar asta, în principiu, i-ar exonera pe Dumitrache şi pe Ipingescu de orice răspundere interpretativă. Cum să înţelegi corect un text care e, dintru-nceput, fără înţeles? Numai că, în pofida logicii sănătoase şi în spiritul comediei, un ridicol gros îi pîndeşte şi pe aceştia. Sînt la fel de originali în felul cum citesc pe cît e Venturiano în scris. Ca urmare, studentul în drept, cherestegiul şi ipistatul se fac deopotrivă de băcănie.

La această impresie, oarecum grăbită, contribuie fără îndoială şi decupajul scenic. În lectura lui Ipingescu, punctată de frecventele glose orale ale celuilalt, articolul e atît de fragmentat, încît lipsa lui de coerenţă nu-i poate fi imputată numai autorului său. Cu tot cu reluări savante, cu tot cu explicitări, cele cîteva rînduri (căci la atît se reduce zisa prefaţă) sînt împărţite în nu mai puţin de şapte reprize, întinzîndu-se, în ediţia tip Pléiade de la Univers Enciclopedic, pe trei pagini.

Îmi asum lipsa de umor de a le pune, didactic, cap la cap. Rezultatul e departe de a fi un cadavre exquis. Frazele duc, toate, undeva:

„Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţiunii romane este de a persuada pe cetăţeni, că nimeni nu trebuie a mînca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfînta Constituţiune, şi mai ales cei din masa poporului. A mînca poporul mai ales este o greşală neiertată, ba putem zice chiar o crimă. Nu! Orice s-ar zice şi orice s-ar face, cu toate zbieretele reacţiunii, ce se zvîrcoleşte sub dispreţul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu neruşinare se intitulează sistematici opozanţi. Nu! în van! noi am spus-o şi o mai spune: situaţiunea României nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pînă ce nu vom avea un sufragiu universale. Am zis şi subsemnez! R. Vent... studinte în drept şi publicist.“

Rică, un liberal pursînge

Curăţat de efectele de montaj, exact aşa se prezintă articolul. Să recunoaştem că e mai puţin caraghios decît ne-am fi aşteptat. Şi mai puţin neclar. Teza lui e limpede şi, pentru vremea aceea, evoluată. Rică e un liberal pursînge. (Nu întîmplător a fost indicată ca posibilă sursă publicistica lui C.A. Rosetti.) Vrea din toată inima, în preajma lui 1878, vot universal. (De nu cumva şi obligatoriu.) Ce e echivoc aici?

Altminteri, articolul are şi defecte. Nu capitale, însă. Cele mai multe ar fi putut fi reparate tacit la corectură. De pildă, în chiar începutul său, un anacolut pe care gazetarul îl drege doar parţial, cît să păstreze autenticitatea alegră a ideaţiei („Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţiunii romane este de a...“); sau uşoara confuzie de moduri verbale („greşală neiertată“ în loc de „greşală de neiertat“); sau, presărate mai încolo, neologismele, în special de provenienţă italiană, care induc întregului un regim ortografic lax („a persuada“, „solemnaminte“, „pactul fundamentale“, „chiarifica“, „viritabilelui progres“). Acestuia din urmă i se datorează cele cîteva, puţine, dar îngrozitoare prin consecinţe, greşeli de tipar. Ameţiţi, probabil de abundenţa unor cuvinte necunoscute lor, culegătorii din tipografie (oameni şi ei, cum o dovedeşte personajul din Repausul dominical) lasă diacriticele în voia lor. Aşa se face că avem, pe de-o parte, venită de nicăieri, „Democraţiunea romană“ (în loc de mai plauzibila „Democraţiunea română“), iar, pe de altă parte, „a mînca de la datoriile“ (autohtonizat abil în locul italienescului „a manca de la datoriile“).

Cu acestea, părăsindu-l pe Rică Venturiano, intrăm într-o discuţie despre cei doi admiratori fervenţi ai săi, Jupîn Dumitrache şi Ipingescu. De care, ţin să avertizez, mă voi apropia cu nesmintita lipsă de umor pe care-am exersat-o şi pînă acum. Dacă sînt locuitori ai mahalalei – cum se precizează chiar în deschiderea Nopţii furtunoase – nu înseamnă că sînt, numaidecît, şi mahalagii. Îi animă o bosă a prestigiului social, după cum îi încîntă practicarea cîtorva ritualuri metropolitane. În fond, mersul la Union nu-l deranjează hotărîtor pe Dumitrache pînă cînd nu simte în aerul de acolo ameninţarea adulterului. Pe deasupra, acelaşi Dumitrache ţine să citească şi, cum vedem, să comenteze presa. Ca negustor şi căpitan în garda civică ce se află, îşi insuflă responsabilităţi. Trebuie să fie informat. E niţel snob, desigur, dar un snob pozitiv. Faţă de el, Ipingescu e un wannabe.

Am văzut că, decupat, articolul din Vocea Patriotului Naţionale poate nedumeri în mod obiectiv. De ce nu le-am concede acest drept şi celor doi? În plus, lectura lor, eronată cum e, are o sumedenie de circumstanţe atenuante. Cum textul le pune probleme de sens („e scris adînc“), ei aplică empiric o procedură care, intelectual, e de fapt perfect licită. Nu altfel recomandă teoreticienii să se decodeze poemele cu irizări ermetice aparţinînd manierismului istoric sau modernismului. Algoritmul e clar. Se izolează principalele sfere semantice, se construieşte, apoi, un scenariu simplist, dar plauzibil, pe care, în sfîrşit, imaginaţia critică a fiecăruia îl poate încărca suplimentar după plac. Gongora sau, mai aproape de noi, Ion Barbu se numără printre marii beneficiari ai acestei metode.

Dacă ne gîndim bine, nici Rică nu iese tocmai prejudiciat. Grila în care pledoaria lui e citită de perechea Dumitrache-Ipingescu îl transformă pînă la urmă într-un erou. El denunţă, în viziunea lor, necinstea clasei politice în termeni elementari, uzînd de metafore trofice. Poporul e, desigur, devorat de conducători. (La fel cum altundeva, tot la Caragiale, acelaşi popor suveran era supus unor acte de vampirism.) Prosperitatea e gîndită gastronomic. Masa bucatelor e acaparată doar de unii ş.a.m.d. Stereotipurile acestea difuz resentimentare sînt persistente şi ţin de o viziune primitivă a relaţiilor de putere.

Explicaţia lui Ipingescu nu e cu totul străină de anumite formulări din textul lui Rică Venturiano. „A mînca“ – lecţiunea greşită de care pomeneam mai sus face pandant cu „masa poporului“. Totul se lămureşte rapid: „Ba nu-i adînc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai mănînce nimeni din sudoarea bunăoară a unuia ca mine şi ca dumneata, care sîntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpîn“. Ceva mai încolo, „sufrágiul“, pronunţat cu o deplasare de accent, le confirmă definitiv celor doi justeţea interpretării („sufragíu“ însemnînd cîndva un fel de ospătar). Alegoria lor e incompletă, dar consistentă.

Nu avea să facă asta însuşi Caragiale peste aproape două decenii? Aflat în gara din Ploieşti, în restaurantul prietenului Dobrogeanu-Gherea (care tocmai dezosa o pulpă de vită), acesta descria sistemul filozofic kantian în termenii cei mai accesibili cu putinţă. „Pulpa de vită reprezintă natura, lucrul în sine. Cuţitul lui Gherea reprezintă spiritul nostru“ – scria dramaturgul amuzat în Epoca, la numai cîteva zile după eveniment (5 iulie 1897).

Şi, pe deasupra, nu de o asemenea lectură, pios alegorică, avea nevoie un articol aproape hagiografic, întemeiat pe „sfînta Constituţiune“?

Cosmin Ciotloş este critic literar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Fabrica cosmetice FOTO Shutterstock jpg
Un mare producător român de cosmetice se relochează. Unde își construiește noua fabrică
Cel mai mare producător de cosmetice din România și unul dintre cei mai importanți din Europa de Sud-Est a anuțat că își relochează producția, demarând procedurile pentru construcția unei fabrici noi.
shutterstock 2379280039 jpg
Ce plante îţi ţin tiroida sănătoasă. Ceaiul pe care trebuie să-l consumi de două ori pe zi
Glanda tiroidă este extrem de importantă în creşterea şi dezvoltarea organismului uman şi este responsabilă de modul în care funcţionează fiecare celulă, fiecare organ, fiecare muşchi.
Taxe si impozite jpeg
Sistemul fiscal românesc în 2025. Cum se taxează munca și ce trebuie să știe antreprenorii
Anul 2025 aduce schimbări semnificative și o complexitate ridicată din perspectivă fiscală. Mediul de afaceri din România se află într-o perioadă de transformări majore, iar companiile trebuie să se adapteze rapid la noile realități.
daniel david ubb fb jpg
Cum ar putea arăta o zi de școală pentru liceeni. Daniel David: „Un program mai flexibil, ore comasate, accent pe cultură generală”
Ministrul Educației, Daniel David, a declarat că noile planuri-cadru pentru liceu vor flexibiliza foarte mult orarul elevilor. Acesta a explicat că, în funcție de specificul materiei și de vârsta copiilor, unii profesori ar putea să predea modular.
manastirea corbii de piatra 01 foto arhiepiscopia argesului si muscelului jpg
Singurul lăcaş de cult din Romania cu două altare în acelaşi naos va fi reabilitat. De ce are o valoare excepțională
După mai bine de un deceniu în care a fost într-un stadiu avansat de degradare, Corbii de Piatră, cea mai veche mănăstire rupestră din sudul României, realizată în secolul al XIV-lea, ce găzduieşte şi cel mai vechi ansamblu de pictură, va fi reabilitată.
Pestera Meziad
Locul fabulous din România cu galerii spectaculoase care oferă senzația unui tunel natural impresionant. Trebuie să ajungi cel puțin o data în viață aici
În inima Munților Apuseni, la granița dintre Pădurea Craiului și Defileul Crișului Repede, se află una dintre cele mai impresionante peșteri din România, Peștera Meziad. Situată în județul Bihor, în Valea Meziadului, această comoară subterană este o vizită obligatorie pentru pasionații de natură, is
Ciorba de pui a la grec jpeg
Ce să pui în ciorba de pui a la grec, pentru a ieși ca la restaurant. Trucuri și ingrediente care fac diferența
Ciorba de pui a la grec este un preparat savuros, cu o textură catifelată și un echilibru perfect între cremozitate și aciditate.
donald trump discurs învestire FOTO profimedia 0955734309 jpg
Donația pentru participarea la învestirea lui Trump - 50.000 de dolari. „Oricine dă bani are acces la masă și face poză cu oricine”
Publicații din SUA au dezvăluit că pentru o donație de minimum 50.000 de dolari oricine putea participa la evenimentele ocazionate de învestirea lui Donald Trump. „La ei lobby-ul e reglementat și acceptat”, a explicat Andrei Caramitru.
arme nucleare
Profesorul Cătălin Avramescu, candidat la alegerile prezidențiale: „România ar trebui să dețină arme nucleare pentru a intimida Rusia”
Profesorul universitar Cătălin Avramescu, care și-a anunțat recent candidatura la prezidențiale, a declarat în exclusivitate pentru „Adevărul” că România ar trebui să dețină arme nucleare pentru a intimida Rusia.