Revista presei - astăzi: Vocea Patriotului Naţionale

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Revista presei   astăzi: Vocea Patriotului Naţionale jpeg

Constituţia din 1866 a fost promulgată de principele Carol la 1 iulie. O dată laică. Aşa cum nu e deloc cea de 15/27 răpciune, septembrie adică, în care începe gloriosul destin al „sfintei Constituţiuni“. Dacă nu cumva Caragiale a extras-o din aerul timpului, ca pe atîtea altele („angel radios“, „silenţiu lugubru“) – sintagma îi aparţine. Ea apare, cum bine ştim, în articolul semnat de Rică Venturiano în gazeta al cărei june colaborator e – Vocea Patriotului Naţionale. Compus sub impulsul unei exaltări nejustificate, căci în fond e doar o prefaţă a unui nou op, acesta le dă, cum iarăşi foarte bine ştim, mari bătăi de cap celor doi cititori de serviciu ai piesei, Jupîn Dumitrache şi Ipingescu.

Celebrul episod, făcînd parte din scena a patra a primului act din O noapte furtunoasă, e adeseori citat drept monument de inadecvare. Se face mult haz de el, superior şi cumva indistinct. Despre articol, se spune îndeobşte că e confuz. Probabil că şi e. Dar asta, în principiu, i-ar exonera pe Dumitrache şi pe Ipingescu de orice răspundere interpretativă. Cum să înţelegi corect un text care e, dintru-nceput, fără înţeles? Numai că, în pofida logicii sănătoase şi în spiritul comediei, un ridicol gros îi pîndeşte şi pe aceştia. Sînt la fel de originali în felul cum citesc pe cît e Venturiano în scris. Ca urmare, studentul în drept, cherestegiul şi ipistatul se fac deopotrivă de băcănie.

La această impresie, oarecum grăbită, contribuie fără îndoială şi decupajul scenic. În lectura lui Ipingescu, punctată de frecventele glose orale ale celuilalt, articolul e atît de fragmentat, încît lipsa lui de coerenţă nu-i poate fi imputată numai autorului său. Cu tot cu reluări savante, cu tot cu explicitări, cele cîteva rînduri (căci la atît se reduce zisa prefaţă) sînt împărţite în nu mai puţin de şapte reprize, întinzîndu-se, în ediţia tip Pléiade de la Univers Enciclopedic, pe trei pagini.

Îmi asum lipsa de umor de a le pune, didactic, cap la cap. Rezultatul e departe de a fi un cadavre exquis. Frazele duc, toate, undeva:

„Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţiunii romane este de a persuada pe cetăţeni, că nimeni nu trebuie a mînca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfînta Constituţiune, şi mai ales cei din masa poporului. A mînca poporul mai ales este o greşală neiertată, ba putem zice chiar o crimă. Nu! Orice s-ar zice şi orice s-ar face, cu toate zbieretele reacţiunii, ce se zvîrcoleşte sub dispreţul strivitor al opiniunii publice; cu toate urletele acelora ce cu neruşinare se intitulează sistematici opozanţi. Nu! în van! noi am spus-o şi o mai spune: situaţiunea României nu se va putea chiarifica; ceva mai mult, nu vom putea intra pe calea viritabilelui progres, pînă ce nu vom avea un sufragiu universale. Am zis şi subsemnez! R. Vent... studinte în drept şi publicist.“

Rică, un liberal pursînge

Curăţat de efectele de montaj, exact aşa se prezintă articolul. Să recunoaştem că e mai puţin caraghios decît ne-am fi aşteptat. Şi mai puţin neclar. Teza lui e limpede şi, pentru vremea aceea, evoluată. Rică e un liberal pursînge. (Nu întîmplător a fost indicată ca posibilă sursă publicistica lui C.A. Rosetti.) Vrea din toată inima, în preajma lui 1878, vot universal. (De nu cumva şi obligatoriu.) Ce e echivoc aici?

Altminteri, articolul are şi defecte. Nu capitale, însă. Cele mai multe ar fi putut fi reparate tacit la corectură. De pildă, în chiar începutul său, un anacolut pe care gazetarul îl drege doar parţial, cît să păstreze autenticitatea alegră a ideaţiei („Democraţiunea romană, sau mai bine zis ţinta Democraţiunii romane este de a...“); sau uşoara confuzie de moduri verbale („greşală neiertată“ în loc de „greşală de neiertat“); sau, presărate mai încolo, neologismele, în special de provenienţă italiană, care induc întregului un regim ortografic lax („a persuada“, „solemnaminte“, „pactul fundamentale“, „chiarifica“, „viritabilelui progres“). Acestuia din urmă i se datorează cele cîteva, puţine, dar îngrozitoare prin consecinţe, greşeli de tipar. Ameţiţi, probabil de abundenţa unor cuvinte necunoscute lor, culegătorii din tipografie (oameni şi ei, cum o dovedeşte personajul din Repausul dominical) lasă diacriticele în voia lor. Aşa se face că avem, pe de-o parte, venită de nicăieri, „Democraţiunea romană“ (în loc de mai plauzibila „Democraţiunea română“), iar, pe de altă parte, „a mînca de la datoriile“ (autohtonizat abil în locul italienescului „a manca de la datoriile“).

Cu acestea, părăsindu-l pe Rică Venturiano, intrăm într-o discuţie despre cei doi admiratori fervenţi ai săi, Jupîn Dumitrache şi Ipingescu. De care, ţin să avertizez, mă voi apropia cu nesmintita lipsă de umor pe care-am exersat-o şi pînă acum. Dacă sînt locuitori ai mahalalei – cum se precizează chiar în deschiderea Nopţii furtunoase – nu înseamnă că sînt, numaidecît, şi mahalagii. Îi animă o bosă a prestigiului social, după cum îi încîntă practicarea cîtorva ritualuri metropolitane. În fond, mersul la Union nu-l deranjează hotărîtor pe Dumitrache pînă cînd nu simte în aerul de acolo ameninţarea adulterului. Pe deasupra, acelaşi Dumitrache ţine să citească şi, cum vedem, să comenteze presa. Ca negustor şi căpitan în garda civică ce se află, îşi insuflă responsabilităţi. Trebuie să fie informat. E niţel snob, desigur, dar un snob pozitiv. Faţă de el, Ipingescu e un wannabe.

Am văzut că, decupat, articolul din Vocea Patriotului Naţionale poate nedumeri în mod obiectiv. De ce nu le-am concede acest drept şi celor doi? În plus, lectura lor, eronată cum e, are o sumedenie de circumstanţe atenuante. Cum textul le pune probleme de sens („e scris adînc“), ei aplică empiric o procedură care, intelectual, e de fapt perfect licită. Nu altfel recomandă teoreticienii să se decodeze poemele cu irizări ermetice aparţinînd manierismului istoric sau modernismului. Algoritmul e clar. Se izolează principalele sfere semantice, se construieşte, apoi, un scenariu simplist, dar plauzibil, pe care, în sfîrşit, imaginaţia critică a fiecăruia îl poate încărca suplimentar după plac. Gongora sau, mai aproape de noi, Ion Barbu se numără printre marii beneficiari ai acestei metode.

Dacă ne gîndim bine, nici Rică nu iese tocmai prejudiciat. Grila în care pledoaria lui e citită de perechea Dumitrache-Ipingescu îl transformă pînă la urmă într-un erou. El denunţă, în viziunea lor, necinstea clasei politice în termeni elementari, uzînd de metafore trofice. Poporul e, desigur, devorat de conducători. (La fel cum altundeva, tot la Caragiale, acelaşi popor suveran era supus unor acte de vampirism.) Prosperitatea e gîndită gastronomic. Masa bucatelor e acaparată doar de unii ş.a.m.d. Stereotipurile acestea difuz resentimentare sînt persistente şi ţin de o viziune primitivă a relaţiilor de putere.

Explicaţia lui Ipingescu nu e cu totul străină de anumite formulări din textul lui Rică Venturiano. „A mînca“ – lecţiunea greşită de care pomeneam mai sus face pandant cu „masa poporului“. Totul se lămureşte rapid: „Ba nu-i adînc deloc. Nu pricepi? Vezi cum vine vorba lui: să nu mai mănînce nimeni din sudoarea bunăoară a unuia ca mine şi ca dumneata, care sîntem din popor; adică să şază numai poporul la masă, că el e stăpîn“. Ceva mai încolo, „sufrágiul“, pronunţat cu o deplasare de accent, le confirmă definitiv celor doi justeţea interpretării („sufragíu“ însemnînd cîndva un fel de ospătar). Alegoria lor e incompletă, dar consistentă.

Nu avea să facă asta însuşi Caragiale peste aproape două decenii? Aflat în gara din Ploieşti, în restaurantul prietenului Dobrogeanu-Gherea (care tocmai dezosa o pulpă de vită), acesta descria sistemul filozofic kantian în termenii cei mai accesibili cu putinţă. „Pulpa de vită reprezintă natura, lucrul în sine. Cuţitul lui Gherea reprezintă spiritul nostru“ – scria dramaturgul amuzat în Epoca, la numai cîteva zile după eveniment (5 iulie 1897).

Şi, pe deasupra, nu de o asemenea lectură, pios alegorică, avea nevoie un articol aproape hagiografic, întemeiat pe „sfînta Constituţiune“?

Cosmin Ciotloş este critic literar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

chiftele legume jpeg
Chiftele din legume la airfryer. Sunt incredibil de bune și gata în doar 20 de minute
Când nu ai chef să stai prea mult în bucătărie, dar vrei să prepari ceva rapid și delicios, chiftelele din legume la Airfryer sunt soluția ideală. Aceste chiftele sunt perfecte pentru zilele în care ai resturi de legume coapte sau gătite la grătar și îți dorești un preparat ușor, sănătos și plin de
trandafiri pixabay jpg
Secretul pentru ca trandafirii să aibă un miros puternic. Mai mult, vor înflori mai frumos ca niciodată
Trandafirii se numără printre cele mai spectaculoase și mai apreciate flori din întreaga lume. Indiferent dacă îi plantăm în curte, sau îi ținem în glastre în interiorul casei, mulți dintre noi vom dori să ne bucurăm de aspectul și de parfumul acestei plante.
masina politie jpeg
Conducea un autoturism fără anvelope. Amendat de polițiști și internat pentru investigații medicale
Un bărbat din județul Mureș a fost oprit de polițiști în afara localității Gârbău, județul Cluj, în timp ce conducea un autoturism fără anvelope. Deși testele pentru alcool și droguri au fost negative, autoritățile au dispus internarea sa pentru investigații medicale de specialitate.
Gigi Becali 1068x601 jpg
Becali, atac dur la adresa lui Simion: „Oamenii nu trebuie să-l voteze, că n-a făcut el, eu am făcut!"
George Becali, patronul FCSB, a lansat un atac dur la adresa liderului AUR, George Simion, anunțând în același timp intenția de a înființa un nou partid suveranist, care să preia „toată mișcarea suveranistă” din România.
Lituania harta FOTO Shutterstock
Cum se pregătește Lituania pentru un posibil război cu Rusia: „Nu vine mâine, dar poate începe oricând”
În fața unei posibile invazii, lituanienii speră la ce e mai bine, dar se pregătesc pentru ce e mai rău.
mine antipersonal
Patru țări UE și-au anunțat retragerea din Tratatul de la Ottawa, care interzice folosirea minelor antipersonal
Polonia, Lituania, Letonia și Estonia au anunțat marți, 18 martie, retragerea lor din Convenția de la Ottawa, tratatul internațional care interzice utilizarea și stocarea minelor antipersonal.
banner bnner dan bordeianu jpg
EXCLUSIV Dan Bordeianu a divorțat: „Nu e niciun secret” Ce relație are cu fosta soție: „Îi sunt foarte recunoscător”
Dan Bordeianu, actor cunoscut și apreciat, a făcut recent câteva declarații importante pentru Click, în care a vorbit despre divorțul său, despre relația cu fosta soție și despre cum reușește să își concentreze energia pe carieră și familie.
Florin Talpan FOTO sportpictures.eu
Cristian Popescu Piedone jpg
Piedone explică ordinul privind afișarea adaosului comercial: „Nu ar fi dus la creșterea prețurilor, ci la o informare corectă a consumatorilor”
Cristian Piedone a explicat motivele pentru care ordinul privind obligativitatea comercianților de a afișa adaosul comercial a fost retras. Acesta a subliniat că măsura nu ar fi dus la creșterea prețurilor, ci la o informare corectă a consumatorilor.