Rețeaua globală a tuturor lucrurilor și oamenilor
Internetul Lucrurilor (the Internet of Things – IoT) este o viziune, actualizată deja, conform căreia Internetul se va întinde asupra lumii fizice, sfîrşind prin a integra, într-o mare reţea, fiecare obiect, lucru, animal sau om. Mai precis, Internetul Lucrurilor este următoarea fază în dezvoltarea Internetului. Dacă prima etapă a acestei tehnologii, cea semantică – a paginilor hypertext – a avut o rată globală de penetrare de 34,3% în 2012, IoT pare să prefigureze o mai bună acoperire şi integrare ale fiecărui aspect al vieţilor noastre, în mediul digital. Internetul Lucrurilor este un termen umbrelă pentru o nouă paradigmă a Internetului, una în care obiectele ori lucrurile inteligente comunică atît între ele, cît şi cu fiinţele umane, prin intermediul unei reţele. Deşi există o sumedenie de definiţii ale IoT, toate acestea au în comun o caracteristică: integrarea lumii fizice într-o lume virtual-digitală. Acest avans tehnologic deschide multe oportunităţi, atît la nivel economic şi social, cît şi la cel individual. Însă, pe măsură ce Internetul Lucrurilor se va extinde, provocările de natură morală şi socială vor fi din ce în ce mai mari.
Pericolul este ca, vrăjiţi de capacităţile Internetului Lucrurilor, să-l folosim fără a lua în consideraţie toate consecinţele pe care acesta l-ar putea avea asupra vieţilor noastre. Printre ariile afectate în mod direct de către IoT se află securitatea informaţională, sfera privată, autonomia, controlul asupra datelor personale, dar şi dizolvarea distincţiei public – privat, egalitatea, echitatea sau încrederea.
Etica aplicată ar trebui să se aplece cu preponderenţă asupra problemelor care vizează sfera privată şi caracterul său personal. Obiectele inteligente şi, implicit, întreg Internetul Lucrurilor acumulează cantităţi masive de date personale, cu simplul scop de a ne servi cît mai bine posibil. Bineînţeles, acest proces este unul discret, de fundal, şi, mai ales, greu accesibil utilizatorilor neexperimentaţi. Aceste date ar putea fi uşor instrumentalizate de către alte persoane sau companii, recontextualizate, folosite în scopuri comerciale, pierdute, furate ori scăpate de sub control. Toată această acumulare masivă, dar graduală, de date personale pe diverse device-uri, server-e ori în cloud-uri pune în pericol autonomia umană, siguranţa şi păstrarea unui loc propriu, neconectat la reţeaua globală. De asemenea, încrederea în acest tip de tehnologie este şi ea periclitată de conştientizarea numeroaselor riscuri inerente IoT.
Cercetătorii în etică aplicată vor avea mîinile pline, atunci cînd, fără măcar să observăm, Internetul Lucrurilor va îngloba întreaga realitate. Dacă utilizatorii IoT sînt ameninţaţi de maleabilitatea şi vulnerabilitatea unei reţele globale, se pare că, în ţările mai puţin dezvoltate, acolo unde tehnologia nu este principalul stîlp al dezvoltării economice, fractura digitală se va adînci, creînd astfel două emisfere tehnologice, a căror modalitate de a interacţiona cu tot ceea ce le înconjoară este radical diferită.
Cristina Voinea este editorul platformei ccea.ro şi studentă în anul I la masterul de Etică aplicată în societate, afaceri şi organizaţii, Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti.
