„Respectul începe de la micile gesturi de politeţe“ - interviu cu Gheorghe LĂZĂRESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
„Respectul începe de la micile gesturi de politeţe“   interviu cu Gheorghe LĂZĂRESCU jpeg

Gheorghe Lăzărescu este profesor de limba română  la Colegiul Național „Sf. Sava“ din Bucureşti, de mai bine de 30 de ani. Pînă în 1982 a fost cercetător la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice, iar după desfiinţarea acestuia a intrat în învăţămînt. N-a regretat însă niciodată schimbarea profesiei, pentru că a fi aproape de elevi a devenit pentru el o menire. Ne-am întîlnit într-o după-amiază, la liceul unde este profesor. Iar interviul pe care mi l-a acordat a fost mai mult o discuţie de suflet, în care am descoperit nu doar un profesor de limba română, ci şi un dascăl într-ale vieţii.

V-au trecut prin mînă generaţii de elevi. Cum percepeţi schimbările de mentalitate de la generaţie la generaţie?

Există o schimbare a mentalităţilor, care atrage după sine noi coduri de conduită, însă nu pot spune că această schimbare o poţi vedea de la an la an. Deşi este amuzant că uneori elevii din clasa a XII‑a spun despre cei din clasa a IX-a: „Copiii ăştia nu sînt cum eram noi pe vremuri!“, referindu-se la comportamentul mai dezinhibat al celor mici. Nu ştiu cît e de adevărat, cred că e, mai degrabă, tendinţa generală a omului de a-şi privi trecutul idealizîndu-l, ca pe o vîrstă de aur: „Noi eram mai buni“. Pe termen mai lung, modificările sînt însă vizibile: mai multă informație, dar mai puțin spirit critic, mai multă rapiditate în gîndire, dar o mai mică putere de concentrare, interes pentru imagini și mai puțin pentru cuvinte.

Devin elevii din ce în ce mai „tupeişti“?

Trebuie să definim mai întîi acest termen. În limba română există expresia „a fi mai cu moţ decît ceilalţi“. Apoi, preluată din limba franceză, „avoir du toupet“, referindu-se inițial la moţul de păr din frunte, am încetăţenit şi noi expresia „a avea tupeu“. Termenul are însă două componente: îndrăzneala, pe de o parte, şi excesul, pe de alta, „tradus“ prin obrăznicie. Am discutat cu elevii cum văd ei tupeul. Aceste două componente le disting şi ei, unii pun accentul pe îndrăzneală ca o portiţă pentru afirmare, ceilalţi pe impertinenţă. Aşa că unii aprobă tupeul, pentru că, susţin ei, trebuie să fii îndrăzneţ şi să-ţi spui punctul de vedere, dacă vrei să ai succes – succesul începînd cu vizibilitatea. Alţii îl resping pentru că îl văd ca pe un exces dăunător. Din punctul meu de vedere, dacă privim partea de îndrăzneală, care sigur că este mai mare acum decît în alte vremuri, nu e neapărat un lucru rău, ba chiar e bine că elevii nu se sfiesc să pună întrebări profesorului, este bine că îşi spun punctul de vedere, pe mine chiar mă bucură dacă mă contrazic, aducînd argumente valabile. Nu mi se pare nimic rău în faptul că un elev întreabă – desigur, civilizat – de ce a luat o notă şi eventual chiar o contestă argumentat, pentru că funcţia educativă a notei e să îi arate unde a ajuns cu pregătirea și ce mai are de făcut. Desigur, nu sînt de acord dacă, în loc de explicaţii, cere socoteală într-un mod agresiv. Atunci cînd este vorba despre manifestări de teribilism, fără argumente sau conţinut, avem de-a face cu latura negativă a tupeului.

Cum reacţionaţi în cazul unui elev tupeist, în sensul negativ?

Ca profesor trebuie să trasezi o graniţă, pentru că, dacă legitimezi tupeul, dai elevului o falsă impresie despre sine. Limita apare în momentul în care această afirmare a sinelui devine o formă de egoism şi o formă de dispreţ faţă de alţii. Este vorba despre aroganţă cînd persoana respectivă e convinsă, fără să aibă motive reale, că e superioară tuturor şi cînd comunicarea devine dificilă tocmai pentru că porneşte de la această premisă a superiorităţii, faţă de colegi şi faţă de profesori. Se erijează în cineva superior care are dreptul să facă orice. Nu putem accepta așa ceva. Și, mai ales, nu putem accepta sub nici o formă violența. Atîta vreme cît nu se ajunge la asemenea manifestări, schimbarea unor coduri de comportament poate fi înțeleasă, iar în anumite cazuri umorul este mai eficient decît moralizarea gravă.

Cum s-au schimbat codurile de comportament?

Schimbările nu sînt neapărat ceva negativ, cît timp la baza comportamentului rămîne respectul, chiar dacă acesta nu mai are formele de manifestare cu care eram obișnuiți. De exemplu, faptul că elevii nu mai așteaptă pauza ca să bea apă, dacă le este sete. La început mi s-a părut ciudat, dar acum am înţeles că este ceva firesc, ei nepercepînd aceste gesturi ca pe o  lipsă de respect. Dar dacă cineva respinge fără argumente punctul de vedere al celuilalt doar pentru că se crede „mai deştept“, acest lucru trebuie combătut.

Cum taxaţi aceste manifestări?

Încerc să le explic elevilor de ce e bine să recurgi la un anumit comportament şi nu la altul. Mi se pare important ca ei să înțeleagă, de exemplu, că nu trebuie să fumeze pentru a nu-și periclita sănătatea, și nu pentru a se supune unui articol de regulament. Le explic apoi faptul că în relaţiile interumane totul trebuie să pornească de la respectul reciproc, alt­fel nu poate exista un dialog constructiv. Nu pot cere cuiva să mă respecte dacă eu nu-l respect. Mi se pare esenţial să nu cer de la ei ce nu cer de la mine. Principalul semn de respect al profesorului față de clasă este să-și stăpînească bine materia și să se străduiască să realizeze lecții cu substanță și cît mai atractive. Dar există și altfel de exemple: chiar dacă, în general, nu se mai „poartă“ să-ţi saluţi profesorul cînd intră în clasă, prin ridicarea în picioare, eu îi îndemn s-o facă, nu numai ca semn de respect, ci şi ca o formulă care marchează mai bine momentul de trecere de la o activitate la alta: de la activităţile dispersate ale pauzei la concentrarea asupra unei activități comune. Încerc să le spun că nu e o cerinţă lipsită de sens sau de conţinut şi că nu e vorba despre vreo ambiţie personală. În oglindă, mă ridic și eu în picioare cînd stau de vorbă cu un elev sau cu o elevă, tocmai ca să înveţe că trebuie să ne respectăm unii pe alţii, iar respectul începe şi de la aceste mici gesturi de politețe.

Dar mai sînt valabile aceste coduri ale gestului mărunt într-o societate care, în disperarea de a reuşi prin datul din coate, uită de bunele maniere?

Nenorocirea începe de la faptul că ­mulţi dintre cei care se promovează astfel, fără a avea o substanţă reală, devin modele pentru tineri. Momente din acestea, de societate neaşezată, cu personaje care ies la suprafaţă nemeritat, au mai fost. În literatura interbelică apar ca personaje parveniți, oameni fără scrupule care devin foarte puternici. Diferenţa e că azi asemenea persoane sau glorii artificial create devin modele care se propagă rapid prin mass-media, cu aura pozitivă a succesului. L’enfant terrible nu mai e doar o imagine a rebeliunii adolescentine, a devenit un model de succes. Şi raportul tinerilor cu aspectul material s-a schimbat. Mulți consideră bunurile materiale ca foarte necesare, mai necesare decît planul spiritual, care e lăsat pe locul doi. Iar de aici se dezvoltă ambiţii şi nevoia de autopromovare, nu întotdeauna pe baze solide.

Tocmai pentru că este o societate în care timizii nu prea au succes, cum procedaţi dacă aveţi un elev timid?

Încerc să-i dau ocazii să se afirme. Am avut situaţii cînd elevii îmi spuneau că le e greu să răspundă oral, să vorbească în public. Pe de o parte, le-am dat mai mult probe scrise, pe de alta le-am propus să prezinte o carte, o temă pe care să o pregătească acasă. Am observat că atunci, dacă sînt încurajaţi, ajung să-şi dea drumul. Menirea unui profesor constă şi în a-şi face elevii să îşi descopere potenţialul şi valorile autentice, să-și cultive pasiunile.

Le insuflaţi, aşadar, acest tupeu pozitiv?

Termenul „tupeu“, în acest caz, mi se pare prea dur. Aş vrea să ne referim la curaj, la dorinţa de progres, de afirmare. Am auzit părinţi care spuneau că vor să‑şi înveţe copiii să aibă tupeu tocmai pentru că, în ziua de azi, nu poţi reuşi altfel. Esențial, pentru societatea viitorului, este ce sens atribuie ei acestui cuvînt și ce fel de reușită își doresc pentru copiii lor.

Cum le explicaţi elevilor dumneavoastră diferenţa dintre tupeul pozitiv şi cel negativ?

E greu de explicat de ce nu e de dorit să fii arogant într-un context social plin de oameni aroganţi care au succes. Limita este uneori greu de marcat. Încerc, la fel ca mulți alți profesori, să-i învăţ să fie liberi să se exprime, fără să exagereze, iar libertatea asta să vină pe o bază de autenticitate asumată. Ştiu că pare o picătură într-un ocean, dar sper ca această picătură să dezvolte cercuri concentrice.

a consemnat Stela GIURGEANU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.