Reputaţia şi ştirbirea adusă ei pe Internet

Publicat în Dilema Veche nr. 148 din 24 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu eşti cumva rănit, locotenente? Cassino: Da! Şi fără leac! Iago: Vai! Doamne, păzeşte! Cassino: Reputaţie! Reputaţie! Reputaţie! Mi-am pierdut reputaţia. Mi-am pierdut tot ceea ce era nemuritor în mine. N-a rămas decît animalul. Reputaţia mea, Iago, reputaţia mea... Iago: Pe cinstea mea de om, credeam că e vorba de o rană a trupului: aceea are mai mare însemnătate decît cele de care suferă reputaţia. Reputaţia e o născocire proastă şi înşelătoare: dobîndită adesea fără nici o vină." (Othello, actul 2, scena 3) Aud deseori oameni plîngîndu-se de "calitatea" mesajelor postate pe diferite forumuri, mai ales pe forumurile site-urilor de ziare sau televiziuni. Există forumuri ce s-au închis deja de mai multe ori, iar altele au introdus diverse limitări pentru accesul utilizatorilor, deşi, cel puţin teoretic, site-urile ar trebui să încurajeze mesajele de la cititori, crescîndu-şi astfel popularitatea. Argumentul cel mai des repetat împotriva acestor forumuri este acela că ele oferă oricui posibilitatea de "a înjura" pe oricine, la adăpostul anonimatului, iar cantitatea de "înjurături" este copleşitoare, faţă de cantitatea mesajelor "raţionale". Am să încerc, în cele ce urmează, să reformulez această constatare, făcînd apel la un concept relativ nou, a cărui dezvoltare este legată, în ultimul deceniu, de studiile asupra Internetului Pentru cel obişnuit să cumpere şi să vîndă pe eBay, "reputaţia" este foarte importantă. Ea măsoară aprecierea altor utilizatori asupra seriozităţii unui client sau a unui vînzător, în funcţie de succesul tranzacţiilor anterioare. O bună reputaţie duce - după cum au dovedit studii făcute recent - la obţinerea unui preţ cu 7,6% mai bun (The Value of Reputation on eBay: A Controlled Experiment, Experimental Economics, Volume 9, Number 2/June, 2006). Foarte mulţi utilizatori de eBay îşi ascund identitatea sub pseudonime (exact ca pe forumuri), iar "reputaţia" pe care au dobîndit-o devine un factor decisiv în încheierea unei tranzacţii. Utilizatorul care şi-a pierdut reputaţia prin feedback-uri negative de la ceilalţi utilizatori va fi nevoit să îşi părăsească pseudonimul şi să adopte, probabil, un altul, imaculat. În acest din urmă caz, el va trebui însă să îndure suspiciunea celorlalţi faţă de nou-veniţi. Rezultatul acestui sistem de gestiune a reputaţiei este acela că, în general, cumpărătorii şi vînzătorii de pe eBay sînt oneşti şi sînt relativ rare cazurile de abuzuri, dacă ne gîndim la posibilităţile de a trişa, pe care le oferă Internetul. Din ce în ce mai multe site-uri folosesc astfel de sisteme de gestiune a "reputaţiei", un alt bun exemplu fiind site-ul Wikipedia, iar dintre site-urile româneşti merită amintit www.okazii.ro. "Reputaţia" este o evaluare socială asemănătoare, pînă la un punct, cu "imaginea". Principala deosebire între cele două este cea dintre agentul care face evaluarea şi care, în cazul "reputaţiei", este anonim sau nespecificat. "Reputaţia" unui politician, de pildă, se formează prin afirmaţii de genul "se aude că", "se spune că", propoziţii ce dau informaţii privind lucruri ce-ar fi ştiute doar de cunoscători sau de amicii intimi. Diferenţa dintre imagine şi reputaţie devine foarte vizibilă atunci cînd comparăm comunităţile mici cu cele mari. Cu greu putem vorbi de imaginea pe care o are frizerul dintr-un sat de munte. Aici, în loc de imagine, preferăm să folosim cuvîntul "reputaţie". Acelaşi lucru se întîmplă cu tot felul de comunităţi sau de subcomunităţi. Vorbim, de pildă, despre reputaţia unui chirurg, a unui avocat sau jurnalist, nu de imaginea lui. La fel, preferăm să folosim cuvîntul "reputaţie" cînd vorbim de actorii ce interacţioneză pe Internet. Aici, reputaţia face parte dintr-un "joc" mai complex, unde "încrederea" joacă un rol foarte important şi este la fel de greu de a fi controlată sau manipulată ca şi în "viaţa reală". Este celebru cazul unui jurnalist de la Times care a fost dat afară pentru că intra pe site sub diferite pseudonime pentru a posta aprecieri pozitive asupra propriilor articole, în speranţa de a-şi îmbunătăţi reputaţia. Argumentul împotriva forumurilor ar putea arăta, prin prisma acestor sumare consideraţii, astfel: forumurile sînt rele pentru că utilizatorii ce "înjură" nu riscă să-şi ştirbească reputaţia prin acest comportament rău (deşi încearcă să ştirbească reputaţia celor pe care-i atacă). Bineînţeles, este o reformulare mai mult retorică decît riguroasă a argumentului, dar intenţia ei este de a descrie, nu de a demonstra. Totuşi, această formulare are cîteva beneficii, în opinia mea. Mai întîi, elimină învinovăţirea celor ce îşi ascund identitatea sub pseudonime. Cred că e de ajuns un mic exemplu în locul unei demonstraţii. Să ne amintim că "Federalist Paper", o serie de articole în sprijinul ratificării Constituţiei americane, apărută în volum în 1788, lucrare fundamentală a democraţiei, a fost semnată cu pseudonimul Publicus (iar adversarii Constituţiei îşi semnau articolele cu pseudonime precum Cato sau Brutus, ceea ce face analogia cu forumurile şi mai potrivită). În al doilea rînd, este o formulare care sugerează şi o posibilă ameliorare pentru "copleşitoarea" cantitate de "înjurături", şi anume crearea unor sisteme eficiente de management al reputaţiei utilizatorilor care să permită sancţionarea celor ce "înjură". De pildă, prin întărirea prestigiului unor utilizatori sau prin eliminarea celor ce scriu sub mai multe pseudonime.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum îi țepuiesc șoferii de Bolt pe turiști pe aeroportul din capitala Azerbaidjanului. Pățania unei familii de români
Eliza și Ioan, doi români din Galați care au călătorit în peste 40 de țări de pe patru continente, au avut recent o experiență foarte neplăcută cu șoferii de Bolt de la aeroportul din Baku, capitala Azerbaidjanului. Șoferii de acolo sunt deja cunoscuți pentru faptul că țepuiesc des turiștii.
image
Amezi uriașe pentru folosirea apei potabile la grădină și piscină. „Eu consum pentru piscină și la două sate mai jos n-au apă nici să bea”
În timp ce unii români consumă o cantitate uriașă de apă în perioadele caniculare, folosind-o la udatul legumelor din grădini și sere sau la umplerea piscinei, alții nu au apă de băut. Legea Apelor prevede amenzi între 25.000 și 30.000 de lei pentru folosirea nerațională a apei.
image
Taberele școlare. „Rețeaua timpului liber“, deschisă în comunism pentru toți copiii merituoși
Adevărate aventuri într-o vreme în care distracțiile erau puține, iar micile-mari bucurii mai apreciate, taberele școlare erau prezente în toate județele, cele mai multe fiind finanțate de Stat.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.