Reputaţia şi ştirbirea adusă ei pe Internet
Nu eşti cumva rănit, locotenente? Cassino: Da! Şi fără leac! Iago: Vai! Doamne, păzeşte! Cassino: Reputaţie! Reputaţie! Reputaţie! Mi-am pierdut reputaţia. Mi-am pierdut tot ceea ce era nemuritor în mine. N-a rămas decît animalul. Reputaţia mea, Iago, reputaţia mea... Iago: Pe cinstea mea de om, credeam că e vorba de o rană a trupului: aceea are mai mare însemnătate decît cele de care suferă reputaţia. Reputaţia e o născocire proastă şi înşelătoare: dobîndită adesea fără nici o vină." (Othello, actul 2, scena 3) Aud deseori oameni plîngîndu-se de "calitatea" mesajelor postate pe diferite forumuri, mai ales pe forumurile site-urilor de ziare sau televiziuni. Există forumuri ce s-au închis deja de mai multe ori, iar altele au introdus diverse limitări pentru accesul utilizatorilor, deşi, cel puţin teoretic, site-urile ar trebui să încurajeze mesajele de la cititori, crescîndu-şi astfel popularitatea. Argumentul cel mai des repetat împotriva acestor forumuri este acela că ele oferă oricui posibilitatea de "a înjura" pe oricine, la adăpostul anonimatului, iar cantitatea de "înjurături" este copleşitoare, faţă de cantitatea mesajelor "raţionale". Am să încerc, în cele ce urmează, să reformulez această constatare, făcînd apel la un concept relativ nou, a cărui dezvoltare este legată, în ultimul deceniu, de studiile asupra Internetului Pentru cel obişnuit să cumpere şi să vîndă pe eBay, "reputaţia" este foarte importantă. Ea măsoară aprecierea altor utilizatori asupra seriozităţii unui client sau a unui vînzător, în funcţie de succesul tranzacţiilor anterioare. O bună reputaţie duce - după cum au dovedit studii făcute recent - la obţinerea unui preţ cu 7,6% mai bun (The Value of Reputation on eBay: A Controlled Experiment, Experimental Economics, Volume 9, Number 2/June, 2006). Foarte mulţi utilizatori de eBay îşi ascund identitatea sub pseudonime (exact ca pe forumuri), iar "reputaţia" pe care au dobîndit-o devine un factor decisiv în încheierea unei tranzacţii. Utilizatorul care şi-a pierdut reputaţia prin feedback-uri negative de la ceilalţi utilizatori va fi nevoit să îşi părăsească pseudonimul şi să adopte, probabil, un altul, imaculat. În acest din urmă caz, el va trebui însă să îndure suspiciunea celorlalţi faţă de nou-veniţi. Rezultatul acestui sistem de gestiune a reputaţiei este acela că, în general, cumpărătorii şi vînzătorii de pe eBay sînt oneşti şi sînt relativ rare cazurile de abuzuri, dacă ne gîndim la posibilităţile de a trişa, pe care le oferă Internetul. Din ce în ce mai multe site-uri folosesc astfel de sisteme de gestiune a "reputaţiei", un alt bun exemplu fiind site-ul Wikipedia, iar dintre site-urile româneşti merită amintit www.okazii.ro. "Reputaţia" este o evaluare socială asemănătoare, pînă la un punct, cu "imaginea". Principala deosebire între cele două este cea dintre agentul care face evaluarea şi care, în cazul "reputaţiei", este anonim sau nespecificat. "Reputaţia" unui politician, de pildă, se formează prin afirmaţii de genul "se aude că", "se spune că", propoziţii ce dau informaţii privind lucruri ce-ar fi ştiute doar de cunoscători sau de amicii intimi. Diferenţa dintre imagine şi reputaţie devine foarte vizibilă atunci cînd comparăm comunităţile mici cu cele mari. Cu greu putem vorbi de imaginea pe care o are frizerul dintr-un sat de munte. Aici, în loc de imagine, preferăm să folosim cuvîntul "reputaţie". Acelaşi lucru se întîmplă cu tot felul de comunităţi sau de subcomunităţi. Vorbim, de pildă, despre reputaţia unui chirurg, a unui avocat sau jurnalist, nu de imaginea lui. La fel, preferăm să folosim cuvîntul "reputaţie" cînd vorbim de actorii ce interacţioneză pe Internet. Aici, reputaţia face parte dintr-un "joc" mai complex, unde "încrederea" joacă un rol foarte important şi este la fel de greu de a fi controlată sau manipulată ca şi în "viaţa reală". Este celebru cazul unui jurnalist de la Times care a fost dat afară pentru că intra pe site sub diferite pseudonime pentru a posta aprecieri pozitive asupra propriilor articole, în speranţa de a-şi îmbunătăţi reputaţia. Argumentul împotriva forumurilor ar putea arăta, prin prisma acestor sumare consideraţii, astfel: forumurile sînt rele pentru că utilizatorii ce "înjură" nu riscă să-şi ştirbească reputaţia prin acest comportament rău (deşi încearcă să ştirbească reputaţia celor pe care-i atacă). Bineînţeles, este o reformulare mai mult retorică decît riguroasă a argumentului, dar intenţia ei este de a descrie, nu de a demonstra. Totuşi, această formulare are cîteva beneficii, în opinia mea. Mai întîi, elimină învinovăţirea celor ce îşi ascund identitatea sub pseudonime. Cred că e de ajuns un mic exemplu în locul unei demonstraţii. Să ne amintim că "Federalist Paper", o serie de articole în sprijinul ratificării Constituţiei americane, apărută în volum în 1788, lucrare fundamentală a democraţiei, a fost semnată cu pseudonimul Publicus (iar adversarii Constituţiei îşi semnau articolele cu pseudonime precum Cato sau Brutus, ceea ce face analogia cu forumurile şi mai potrivită). În al doilea rînd, este o formulare care sugerează şi o posibilă ameliorare pentru "copleşitoarea" cantitate de "înjurături", şi anume crearea unor sisteme eficiente de management al reputaţiei utilizatorilor care să permită sancţionarea celor ce "înjură". De pildă, prin întărirea prestigiului unor utilizatori sau prin eliminarea celor ce scriu sub mai multe pseudonime.
