Reproşurile bancherilor adresate clasei de mijloc

Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.

ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!

Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.

Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.

Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.

Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.

Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.

Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.

Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.

Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.

În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.

Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.

Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.

Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.

Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.

Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!

Asta e o întrebare care are foarte multe variabile: locul, perioada, online, offline, vîrsta, educația și tot așa.

Sezonul sărbătorii de Crăciun începe încă de luna aceasta. Pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de începutul iernii, târgurile organizate în marile pieţe ale orașelor de la noi își aprind luminițele și atrag prin atracții nenumărate.

Solitudinea este, de cele mai multe ori, privită ca o dizabilitate. Societatea ne învață încontinuu că avem nevoie de ceilalți, ca să supraviețuim. Această afirmație este adevărată, dar doar până acolo unde nevoile fiecărui om sunt îndeplinite, iar una dintre aceste nevoi devine, uneori, a fi singur