Reportajul e viaţă
- argument -
Polonia este o superputere în arta reportajului.
Celebrul Ryszard Kapuscinski (1932-2007) – din opera căruia s-au putut citi, în limba română, în ultimul deceniu, numeroase reportaje în revista Lettre Internationale, iar cîteva cărţi i-au fost traduse şi la noi – a creat o adevărată şcoală, motiv pentru care, în semn de recunoaştere, Primăria Varşoviei a instituit un prestigios premiu pentru reportaj, purtînd numele lui. Nu mai puţin celebra Gazeta Wyborcza apare săptămînal împreună cu un supliment special dedicat exclusiv reportajului, supliment unde, în ultimii ani, s-a format o nouă generaţie de reporteri, traduşi acum în toată lumea.
O parte dintre aceştia vor veni la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Chişinău, ocazie cu care Institutul Polonez din Bucureşti lansează proiectul „Reportajul polonez – «Cu toţii ştim puţin despre toate» (Ryszard Kapuscinski)“, precum şi un concurs de reportaj despre care puteţi afla mai multe pe site-ul culturapoloneza.ro.
indow.document);
În ultimii ani, presa scrisă a trecut prin mari schimbări şi s-a confruntat cu asemenea greutăţi, încît e greu de prevăzut cît şi mai ales sub ce formă va supravieţui şi cum va arăta viitorul ei.
Cu toate acestea, peste tot în Europa, şi cu precădere în ţările scandinave, pe fundalul degradării şi al scăderii audienţei presei generaliste, reportajele de amploare, acel „long form journalism“ pare să fi renăscut în publicaţii de nişă, ale căror tiraje continuă să crească.
Fenomenul pare să apară şi la noi, unde, în această ultimă perioadă de proteste, nevoia de reportaj s-a făcut simţită, iar o iniţiativă de jurnalism independent precum Casa Jurnalismului funcţionează datorită susţinerii populare, a donaţiilor private.
În dosarul de faţă, pe lîngă masiva contribuţie poloneză, publicăm şi o amplă anchetă în care 11 reporteri români din mai multe generaţii, care semnează în publicaţii pe hîrtie sau online din toată ţara, vorbesc despre necesitatea şi nevoile, calităţile şi lipsurile reportajului de la noi, care trebuie citit şi susţinut. Pentru că nu se poate fără reportaj. Cineva trebuie să ne povestească.
Ilustraţie de Ion BARBU
