Remedii

Doru Cosmin RADU
Publicat în Dilema Veche nr. 111 din 15 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt aproape 3 ani de cînd am decis să stau, pentru o vreme, în Polonia. Primele luni au trecut uşor. Un soi de acomodare, ochi aţintiţi şi urechi ciulite la oameni, observarea obiceiurilor, atenţia acordată diferenţelor şi asemănărilor dintre "ei" şi "noi". A urmat studiul limbii polone care, nu numai că-mi răpea timpul, dar îmi amintea constant de faptul că eram diferit, vorbeam o altă limbă, eram singurul român din zonă, eram singur. Am început prin a accepta orice invitaţie: ceai, cafea, vodcă, cinema, filarmonică, teatru, expoziţii, lansări de cărţi sau de vapoare (că tot stau pe malul mării), voluntariate prin vreo şcoală sau concerte prin vreo biserică. Însă, de cele mai multe ori, întîlneam oameni care-mi păreau mai disperaţi decît mine, deşi aparţineau locului. Nu exista petrecere la care să refuz să merg. Dar, la petrecerile la care se vorbea doar poloneză, aveam să aflu că, uneori, un grup masiv de oameni te poate adînci şi mai rău în singurătate. Aveam să aflu şi că nu sînt în stare să accept chiar orice companie. Uneori, analizîndu-i pe cei din jur, văzînd că am ceva în comun cu mulţi alţi oameni aflaţi în situaţia mea, am ajuns să gîndesc că singurătatea-i suprapopulată, de unde am tras concluzia că singurătatea nu-i decît o iluzie, iar lucrul acesta m-a amăgit pentru o vreme. În Polonia se stă cu viză cu valabilitate de un an. An de an sînt la uşa unui consulat cu un dosar în mînă. Dosarul cuprinde zeci de formulare care trebuie completate în singurătate. Singurătate simt de fiecare dată cînd merg după viză. Singurătate am simţit cînd vecinii mei, o spanioloaică şi un belgian, au primit vize cu valabilitate de cinci ani, numai pentru că ţările lor sînt în UE. Tot singurătate simt de fiecare dată cînd trec graniţa dintre Polonia şi Germania, cînd văd că un român cu acte în regulă reprezintă prea mult pentru nemţi. Sînt momente unice în care-mi vine să-mi fac ferfeniţă paşaportul şi naţionalitatea. În Polonia, dacă nu vorbeşti limba, televizorul nu e deloc inamicul singurătăţii. Fiecare film e dublat. Aşa că am ajuns să prefer singurătatea în locul televiziunii; în locul cofetăriilor cu prăjituri ba prea uscate, ba prea alcoolizate; în locul frizeriilor din care se poate întîmpla să ieşi nemulţumit nu numai din cauză că trebuie să plăteşti aproape dublu doar pentru că nu le vorbeşti limba; în locul multor polonezi care cred că România e o ţară plină de ţigani, hoţi, securişti şi oameni săraci; sau, după ce am mai învăţat limba şi am început să răsfoiesc presa, în locul unui articol dintr-o publicaţie poloneză de prestigiu în care un consilier al Ambasadei Poloniei în România anilor 1987-'90 povestea că, înainte de '89, în România nimeni nu circula iarna cu maşina din cauza mormanelor de zăpadă de pe străzi, nu era permisă folosirea becurilor cu o putere mai mare de 25 W, era interzis să ai un animal de companie, iar alimentarele erau pline de borcane cu struguri muraţi. Dar parcă cel mai tare simţeam singurătate cînd mergeam pe stradă. Ajunsesem să nu suport ideea de a circula pe jos. Însă doar pînă cînd am început să înţeleg ce scrie pe panourile publicitare. Din clipa aceea am găsit lucruri capabile să-mi alunge singurătatea şi am început să descopăr lucruri pozitive, de la toleranţa polonezilor, pînă la lipsa manelelor din maşini. De singurătate am avut parte şi-n clipele-n care Polonia a fost zguduită de decesul Papei Ioan Paul al II-lea. Nu mi-a fost uşor să înţeleg cum un astfel de eveniment a reuşit să unească toţi polonezii. M-am simţit exclus, tocmai pentru că nu reuşeam să simt ceea ce ei simţeau. În ziua premergătoare funeraliilor, nişte amici m-au întrebat dacă aş dori să merg cu ei în piaţa centrală a oraşului pentru a aprinde o lumînare în memoria Papei. Am acceptat, deşi, odată ajuns acolo, nu-mi prea înţelegeam gestul. Am simţit singurătate chiar şi cînd am văzut că polonezii nu au clasicele lumînări galbene ce se găsesc în bisericile noastre. Au ceva ce aduce mai mult cu o candelă (o lumînare albă groasă aşezată într-un bol de sticlă de diferite culori, bol prevăzut cu un capac metalic). Pentru a aprinde lumînarea, capacul metalic trebuie înlăturat, iar după ce lumînarea e aprinsă capacul se aşază la loc. Îmi amintesc că-n seara respectivă, m-am simţit singur pînă-n clipa în care am auzit din gura unui polonez ce stătea în spatele meu: "N-ar fi mişto să cumperi o candelă şi cînd te uiţi sub capac să vezi scris ai cîştigat o excursie la Vatican?". Singur sau nu, am realizat că un film, o conversaţie la telefon sau vizitarea cuiva care e mai singur decît mine sînt doar remedii de scurtă durată împotriva singurătăţii, iar de-ar fi să mă gîndesc la un remediu de lungă durată, m-aş gîndi la adaptare. În fond şi la urma urmei, singurătatea nu-i decît o problemă de adaptare. Polonia

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Libertățile lui Niță
Dosarul de față marchează un secol de la acea Constituție și o privește cu luciditate.
constitutia din 1923 2 jpg
Triumful efemer al brătianismului – Constituția de la 1923
Constituția de la 1923 este, în termeni politici, juridici şi simbolici, apoteoza lui Ioan I.C.Brătianu
img jpg
De la formă la forță: starea de asediu
O altă Constituție urma să fie proclamată la sfîrșitul lui februarie 1938, instaurînd formal autoritarismul carlist.
p 11 Carol al II lea WC jpg
Între bovarism și realitate tradiții constituționale la centenar
Constituția din 1923 e mai mult un abandon al constituționalizării și, în felul ei, un pas precar spre maturizare.
p 12 Juliu Maniu WC jpg
p 13 Statuia lui Ion I C  Bratianu WC jpg
Cît de liberală putea fi Constituția din 29 martie 1923?
Din punct de vedere politic, adoptarea Constituției României Mari reprezintă un considerabil succes al PNL.
culisele promulgarii constitutiei din 1923 bataie ca in filme in jpg
A fost suficient să vi se prezinte chestiunea femeilor...
Dl. V. Pella: Ce legătură are igiena cu drepturile politice ale femeilor?
Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Céline Dion la 55 de ani. Ce i-ar fi declanșat boala nemiloasă: „I-au dispărut cei doi stâlpi și s-a prăbușit“
Cântăreaţa de origine canadiană, Céline Dion, este una dintre cele mai de succes interprete din istoria muzicii pop. În cei peste 35 de ani de carieră a vândut peste 250 de milioane de albume. S-a căsătorit cu impresarul ei cu care are trei copii și alături de care a rămas până finalul vieții lui.
image
Rusoaică voluntar în Ucraina, dezvăluiri șocante. Femeile din unitatea sa, folosite ca sclave sexuale
Un militar rus detașat în Ucraina a declarat că ofițeri de rang înalt au folosit femeile medic din propria armată ca sclave sexuale și le-au pedepsit pe cele care nu cooperau.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.