Remanieri şi incoerenţe

Mircea ANGHELESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 90 din 6 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

DGLR a fost precedat de alte cîteva lucrări analoage care au desţelenit drumul şi au creat o mică tradiţie, în primul rînd, excelentul Dicţionar al literaturii române de la origini pînă la 1900, publicat în 1979 de un colectiv al Institutului de filologie din Iaşi, apoi Dicţionarul Scriitorilor Români, în patru volume, coordonat de regretaţii Mircea Zaciu şi Marian Papahagi şi de Aurel Sasu. Marele colectiv care a redactat dicţionarul Academiei (147 autori şi 11 revizori, dacă n-am greşit la numărătoare) are desigur meritele sale imprescriptibile, dicţionarul este (sau va fi, după apariţia tuturor volumelor) cel mai complet în domeniu şi, în chip natural, adună toate cîştigurile precedentelor, adăugîndu-le pe ale sale, ceea ce nu e puţin, iar pentru cititorul anului 2005 este singurul lucru care contează. Discutarea lui este însă cu atît mai necesară. Am arătat altădată că principiile acestui dicţionar nu par să fi fost stabilite cu rigoare de la început şi ca urmare avem inconsecvenţe, de pildă, articole cu bibliografie critică şi altele fără bibliografie critică, deşi nu există nici o justificare pentru această discriminare: articolele despre publicaţiile periodice au fost lăsate de la început fără acest supliment documentar, deşi el era mai mult decît necesar pentru a menţiona monografiile despre reviste, indicii bibliografici şi reproducerile integrale ale unor reviste, vechi (Alăuta literară, Dacia literară) sau noi (Caiete de dor, Revista Cercului Literar etc.). De asemenea, se consideră în introducerea dicţionarului că bibliografia unor articole despre autori prolifici, dar minori nu trebuie să cuprindă decît o selecţie, altfel ea riscă să depăşească întinderea unor articole despre autori mult mai importanţi. Nu mă opresc asupra absurdităţii acestei teze, dar semnalez colectivului tehnic că o importantă economie (dacă economia era grija redactorilor) se obţine, în asemenea lucrări, prin siglarea unor cuvinte care se repetă, de pildă, a numelui oraşelor în care apar cărţile citate: după o socoteală aproximativă, recent apărutul vol. III ar fi fost mai subţire cu măcar zece pagini mari, dacă în loc de Bucureşti, repetat de mii de ori la bibliografie, s-ar fi pus sigla B. Dicţionare similare fac asta de zeci de ani. Dar există şi probleme privind direct conţinutul articolelor dedicate scriitorilor, unele de interpretare, altele de organizare, de viziune sau privind opţiunile culturale. Neaşteptată oarecum este punerea sub semnul întrebării a originalităţii textelor, pe care o face chiar coordonatorul operei în introducerea sa, de pildă: pînă la ce punct o asemenea operă de informare, de sinteză şi de compilaţie inteligentă, în cele din urmă, poate prelua - chiar anunţînd aceasta - texte deja apărute şi omologate într-o altă organizare? Problema se pune destul de acut în cazul dicţionarului pe care-l discutăm, unde mai multe texte referitoare la autori din secolul al XIX-lea, mari şi mici - dar mai ales mari - sînt masiv sau total îndatorate celor din dicţionarul de la Iaşi, cum este, în ultimul volum apărut, articolul despre Ion Ghica (cu simple remanieri stilistice de genul: "A învăţat la început carte grecească" din 1979 care devine în 2005 "Învaţă la început carte grecească", "I se datorează prima încercare de roman românesc" care devine "I se datorează una din primele încercări de roman românesc..." ş.a.m.d.) sau cel despre Ion Heliade Rădulescu, unde nu este clintită nici o singură virgulă. Problema este că viziunii vechi de treizeci de ani (dicţionarul de la Iaşi a fost terminat în 1975) i s-ar fi cuvenit o replică modernă, profitînd de studiile şi publicaţiile din această perioadă de timp, nu simple schimbări de topică, dar dincolo de acest lucru era necesară şi corectarea unor erori şi absurdităţi, chiar de amănunt, la Heliade Rădulescu, de pildă (tatăl colonel în armata rusă, demisia lui de la Academie pe chestiuni lingvistice etc.). Amprenta epocii apasă însă puternic asupra textului din 1975/1979 şi dacă nimeni nu putea protesta atunci împotriva estompării pînă aproape de dispariţie a viziunii biblice definitorie pentru întreaga operă a lui Heliade, în lirică, dar şi în marile construcţii în proză nu mai puţin lirică (din Echilibru, din Istoria critică etc.), a păstra astăzi un text care discută cu mare precauţie această trăsătură şi a relua ideea că "încercarea de epopee, retorică şi ceţoasă, este salvată parţial de episoade realiste" este o soluţie de avarie. La fel, ipoteze fanteziste şi de mult infirmate sînt reluate în articolul despre Dinicu Golescu, despre probabila lui călătorie la Paris "înainte de 1821... ca observator al unei misiuni pe lîngă Napoleon", faptul că Golescu l-ar fi chemat pe Heliade ca profesor la Goleşti sau că "jurnalul" său ar fi fost schiţat "mai întîi în limba greacă"; mai supărător mi se pare că Golescu nu este văzut ca un scriitor, care compune aşa-zisul jurnal ca pe un roman filosofic de tip voltairian (fapt care a fost demonstrat suficient măcar pentru a fi menţionat cu titlu ipotetic, precum călătoria la Paris), pentru a prezenta într-o formulă epică propunerile sale de reformă, ci doar ca "o patetică mărturie, morală în primul rînd", precum Pompiliu Eliade acum un secol! Nu mai e de mirare că articole despre figuri episodice precum Fabian-Bob au rămas în aceleaşi cadre de acum trei decenii, ignorîndu-se pînă şi aducerea în discuţie a unui poem necunoscut, lucru oarecum important la un poet căruia i se cunoşteau pînă atunci doar trei texte. Există şi articole care au fost refăcute realmente de autorii lor, cum sînt cele despre Hasdeu sau Filimon, unde efortul de înnoire nu se limitează la incorporarea unor informaţii, şi autorul încearcă să-şi reformuleze întreaga sinteză; puţină lume este însă capabilă de o asemenea ruptură şi noile portrete nu au întotdeauna coerenţa şi pregnanţa dorită. Ideea teatralităţii întregii opere a lui Filimon, de pildă, pe care am enunţat-o într-un articol necitat la bibliografie, este juxtapusă acum celei despre "senzaţia viguroasă de viaţă" a personajelor (existentă în dicţionarul din 1979) şi apoi exagerată pînă ajunge o barocă viziune ordonatoare a epocii: "Lumea ca teatru ar fi sigiliul epocii alese de F., teatrul ca soluţie de amînare a dispariţiei pentru unii, ca mod de ascensiune parazitară pentru alţii. Toţi au în comun impuritatea gîndurilor ascunse sub jocul de măşti, pe care ei îl susţin ca nişte actori rafinaţi" etc. Cele două viziuni se cam exclud şi autorul nu le poate reţine pe amîndouă, fără explicaţii.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.