Relativismul faţă cu relativitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 200 din 9 Dec 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ceea ce mă contrariază, adeseori, la apărătorii necondiţionaţi ai relativismului cultural este lipsa simţului relativităţii în raport cu propriile teorii. Dar relativitatea e o proprietate, ca şi raţionalitatea, în vreme ce relativismul cultural este, poate fi (ca şi anumite forme de raţionalism) o ideologie militantă, orientată în vederea transformării lumii, a corectării şi optimizării ei. Un "ism" care poate deveni o dogmă. O armă de luptă, în fond, şi un argument de autoritate, o expresie a voinţei de putere. Relativizezi doar certitudinile adversarilor, pentru a le anihila. Asta e situaţia. Vedem la tot pasul, în lumea postmodernă, apostoli ai toleranţei de o intoleranţă bizară faţă de ideile altora, adepţi ai demitizării valorilor adverse, dar nu şi ai demitizării propriilor mituri. Adepţi ai deconstructivismului gata să deconstruiască doar preconcepţiile adversarilor - stigmatizaţi ca adepţi ai valorilor "tari" -, dar incapabili să se pună şi pe sine în discuţie, să-şi deconstruiască prejudecăţile, să-şi conştientizeze limitele proprii-lor opţiuni. Multiculturalişti declaraţi, cu bufeuri şovine faţă de majoritate. Critici impenitenţi ai utopiei, dar nu şi ai propriilor utopii. Apărători ai dreptului la diferenţă numai atunci cînd le convine. Adepţi ai egalităţii, "dar nu pentru căţei". Şi aşa mai departe. Nu e vorba aici neapărat de ipocrizie, de distanţa dintre "ce spune popa şi ce face el", sau, după caz, de autoiluzionare. E vorba, încă o dată, de ciocnirea dintre "isme" şi "itate". Principalul pericol care-i pîndeşte însă pe adepţii "Şcolii Resentimentului" (pentru a-l relua pe Harold Bloom) e acela de a deveni imaginea în oglindă a celor pe care-i contestă. Ce este oare feminismul diferenţei dacă nu un "falocentrism" pe dos, un "ginecocratism" nu mai puţin pernicios? Pentru militantele/militanţii acestei orientări radicale, raţiunea, esteticul, spiritul şi altele asemenea nu sînt decît atribute falocrate, instrumente ale opresiunii, reacţionare, imperialiste, colonialiste. Numai că a prelua, fie şi cu semn schimbat, opoziţii valorizante de tipul corp vs spirit nu înseamnă, delicat spus, decît a întoarce pe dos teoriile misogine ale lui Otto Weininger. Înseamnă să susţii de fapt, cu argumente involuntar esenţialiste, că femeile nu au nimic de cîştigat aderînd la asemenea valori pretins "înalte", "superioare", dar, în realitate, periculoase pentru valorile "specific feminine". În asemenea condiţii, eliberarea clamată devine o iluzie. Pentru că ea nu poate fi doar exterioară, pentru că ea nu vine doar din exterior. Iar în privinţa interiorităţii umane (lucrul trebuie mereu subliniat) nu există progres. Ştim bine: un luptător adevărat nu poate ieşi din luptă decît pe scut sau sub scut. Un militant care doreşte să convingă, să-şi impună "adevărurile", "cauza", "convingerile" nu-şi relativizează propriile concepţii, nu le pune în discuţie şi nu se pune pe sine în discuţie, nu se întreabă dacă nu cumva greşeşte, nu are dileme. Altminteri se autosabotează, îşi slăbeşte energiile combative, dă apă la moară "duşmanilor", le face jocurile. Căuzaşii "ism-elor" nu mai caută pentru că au găsit, nu-şi mai pun întrebări pentru că au răspunsurile, nu mai învaţă pentru că ştiu tot: sînt deja în posesia Soluţiei şi se bat pentru a o impune. Ei sînt necesari şi la zi, "ceilalţi" sînt periculoşi şi depăşiţi. Cum se poate ieşi din acest cerc vicios, din această nefericită logică belicoasă? Simplu: refuzînd regulile jocului. Sau ieşind din joc pentru a te întreba dacă are cu adevărat sens. Sau cău-tînd un spaţiu neutru, un tertium datur. Acceptînd relativitatea, failibilitatea, printr-un exerciţiu de modestie. Pentru că blocajele sînt, mai ales, în noi înşine şi pentru că orice sistem de gîndire (fie el "reacţionar" sau "progresist"), cînd se rigidizează, cînd se baricadează în spatele propriilor convingeri, devine casant la cea mai mică fisură. Cu ani buni în urmă, pe vremea cînd eram student la masteratul Filologiei bucureştene, profesorul Paul Cornea ne pusese în faţa unei întrebări-"test", care avea să stea, mai tîrziu, la baza unei cărţi: "De ce nu ne înţelegem?". Întrebarea poate fi pusă şi altfel: "De ce totuşi, în ciuda tuturor lucrurilor care ne despart, ne mai şi înţelegem uneori?". De ce reuşim să învăţăm lucruri care nu au fost, de la început, "ale noastre", să ne acomodăm cu ele? De ce, uneori, sîntem capabili să recunoaştem că ne-am înşelat? Ceea ce ne împiedică să ieşim din blocajele concepţiilor noastre "despre lume şi viaţă" e, printre altele, teama orgolioasă. Teama de a nu rămîne fără "fundamentele" propriei identităţi intelectuale. Teama de a nu ne pierde reperele verificate şi autoritatea. Teama de a ne revizui, de a ne reexamina critic în permanenţă "sistemele" de gîndire. Dar şi orgoliul de a nu ne recunoaşte erorile, iluziile şi eşecurile, de a nu accepta că există ceva care ne depăşeşte. De unde, nevoia de autoprotecţie, de apărare: dacă "realitatea" se încăpăţînează să ne contrarieze şi nu vrea să ţină seama de propriile noastre reprezentări, cu atît mai rău pentru ea. Multă vreme am crezut că sînt un relativist, cînd în fapt nu eram decît un pledant (sceptic) în favoarea relativităţii ideilor "tari" şi împotriva discursurilor autoritare. Nu refuzam Absolutul (în orizontul căruia relativismul însuşi devine relativ!), ci absolutismul, pretenţia abuzivă a unora de a legifera în numele lui. Mă tem însă că, evacuînd sau privatizînd problema transcendenţei, relativismul contemporan tinde să fetişizeze contingenţa ca unică realitate posibilă, instituindu-se ca un absolutism meschin, de substituţie. Din fericire, oamenii sînt, în general şi în particular, mai complecşi şi... mai umani decît toate "ism-ele", reacţionare sau progresiste, în care se întîmplă să creadă.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.
Agnès Varda (Guadalajara) 18 cropped jpg
Cum tratăm mitocanii
Într-o lume a asertivității, a agresiunii și-a violenței, tandrețea și compasiunea și-au pierdut întrucîtva din valoare.
p 11 jpg
Zigzag despre bun-simț
Deformația profesională mă face să fiu un observator sensibil la manifestările bunului-simț sau ale absenței acestuia.
p 12 jpg
p 13 sus jpg
Bunul-simț al bunelor simțuri
Bunul-simț apare astfel, în această lumină, ca avînd și o dimensiune politică.
p 14 WC jpg
O masă cu bune maniere
Obiceiul însă ar merita să fie menționat în codul bunelor maniere din întreaga lume: conexiunile reale nu se cronometrează.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Trecutul a ajuns la destinație
De cîte ori lăsăm ceva în urmă ne dorim, precum Bolaño, să cîștigăm un vis.
Charles de Gaulle International Airport in France jpg
„Hoarding” emoțional
Strîng și împachetez discuții, situații, gesturi și chipuri.
Vegetarian Sushi Maki roll jpg
Dropii, zimbri sau bouri. I-am mîncat
Poate îmbucurarea papilelor gustative o să fie o apucătură desuetă.
969 11 VladStroescu jpg

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.