Reglementări în Europa
Lobby-ul din partea posturilor de televiziune comercială şi/sau scandalurile de corupţie au pătat reputaţia unor instituţii de reglementare precum cele din Letonia sau Polonia. Consiliul Letonian al Audiovizualului a fost considerat adesea ca fiind netransparent şi gata să cedeze la lobby-ul televiziunilor comerciale. Sub o nou-propusă Lege a Audiovizualului Public, cadrul legislativ s-ar putea schimba. În Polonia, Consiliul Naţional al Audiovizualului a fost acuzat de acordarea arbitrară de licenţe. Consiliul a fost amestecat într-un scandal de corupţie care a devastat scena politică în 2003, implicîndu-i pe preşedintele televiziunii publice, pe secretarul Consiliului Audiovizualului şi pe însuşi prim-ministrul Leszek Miller. În Europa de Vest, instituţiile de reglementare au fost criticate pentru abordarea lor, lipsită de forţă, a posturilor comerciale. De exemplu, sub legea franceză, CSA dispune de o gamă largă de măsuri de sancţionare, dar s-a dovedit ezitant în a le folosi. Regimul de reglementare al Italiei este, de asemenea, caracterizat de prevederi legale lipsite de forţă cu privire la poziţiile dominante şi de măsuri de aplicare neclare care fac ca AGCOM să respingă luarea unor decizii hotărîte împotriva radiodifuzorilor puternici. Consiliul Macedonean al Audiovizualului este un exemplu de competenţe extrem de limitate. El poate doar să formuleze opinii şi propuneri asupra unor chestiuni precum acordarea de licenţe şi sancţionarea radiodifuzorilor, în timp ce Guvernului îi revine puterea de a lua decizii în aceste zone.
